1,363 matches
-
control etc., dacă cineva ne va observa corpul astral, va descoperi adevărate schilodiri, deformări ale acestuia ca formă. În astfel de cazuri corpul astral își pierde liniile armonioase, frumusețea și îmbătrânește, se urâțește și se deformează. Culorile lui devin terne, mohorâte dându-i un aer sumbru, trist. Așa cum toate aceste stări dezechilibrante ne deformează corpul astral, tot un efect asemănător îl au și stările de reprimare, de vinovăție și reproș față de propria persoană. Este necesar să alchimizăm toate aceste stări emoționale
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
Mulțimea se desfăcu deodată și pe cărarea ivită trecu o căruță trasă de-o mârțoagă scheletică, dusă de căpăstru de-un bărbățel cărunt. Rușinată că o privesc atâția ochi, cu mâinile în poală, în căruță ședea o femeie slabă, îmbrăcată mohorât. O bătrână naltă, cu fața zbârcită și curată și buzele subțiri răsfrânte în afară, asculta dojana unui bărbat pântecos care arăta o supărare foarte gravă : - Am auzit că domnu’ Iordache nu și-a ținut gura și a spus ceva de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
lui cea pudică Își făcea zdrențe Îmbrăcămintea sub ochii lui poalele rochiei, talia, pieptul, gulerul. Cu o ultimă sfâșiere, rochia se despică În două și Desdemona se Întinse pe linoleum, arătându-și lenjeria ei jalnică: sutienul cu balene, supraâncărcat, chiloții mohorâți și corsetul imens, de ale cărui jartiere trăgea acum, apropiindu-se de culmea pandaliilor sale. Dar până la urmă se opri. Înainte să rămână complet dezbrăcată, Desdemona căzu pe spate, sleită. Își scoase plasa de păr și părul se revărsă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ocupau trei șiruri de dulapuri. Uite-le acolo, grase și slabe, palide și pistruiate, punându-și ciorapii cu stângăcie sau trăgându-și În sus lenjeria care le stătea prost. Erau exact ca instrumentele care ne fixau pliurile fustelor scoțiene: neînsemnate, mohorâte, dar utile În felul lor. Nu-mi amintesc numele nici uneia dintre ele. Trecând de Brățările cu Talismane și printre Acele de Kilt, Calliope se duse, șchiopătând, și mai adânc În vestiare. Acolo unde gresia de pe jos era crăpată și tencuiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Milton a mijit ochii, iar eu m-am ascuns după păr, ca de obicei. Am Încercat să privim În altă direcție, așa că ne-am uitat la rafturile cu cărți. Dar nici aici nu eram pe teren sigur. Într-o companie mohorâtă, cu Jurnale ale Asociației Medicilor Americani și alături de Jurnalul de Medicină din New England, se zăreau niște titluri incredibile. Unul dintre ele, cu niște șerpi Încolăciți pe cotor, se numea Relația erotosexuală a cuplurilor. Mai era o chestie purpurie, gen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
n-am crezut. ― E o chestie genetică. Doctorul la care am fost spune că se Întâmplă În satele mici. Unde toți se căsătoresc Între ei. ― Doctorul Phil și el a spus despre asta. ― Da? ― E numai din vina mea. Dădu mohorâtă din cap. ― Ce? Ce e din vina ta? Nu se poate spune că plângea. Glandele lacrimale Îi secaseră și pe obraji nu-i curgea nimic. Dar chipul ei făcea grimasele plânsului și umerii i se scuturau. ― Preoții spun că nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
m-aș chinui, nu țin minte să fi bătut pe cineva în viață mai sistematic și mai aplicat decât pe ea. În fine, în după-amiaza aceea începuse să plouă și poate că aerul închis, stătut sau cerul ăla posac și mohorât au fost suficiente ca s-o caftesc mai tare ca niciodată. Parcă eram apucat. I-am pus piedică în fuga ei spre ieșire, iar când s-a ridicat, am reușit, bravo Pușița, bis, s-o dau cu capul de ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Tata merge pe tractor/ Mama cozonaci ne face/ Și noi învățăm cu spor/ Când e pace“. Ce minciună! 9. Patria e un borș cu știr Sunt ca un fel de ceață. Lumina veiozei, scara blocului, chipul lui Filip. Ceața aceea mohorâtă care apare dintr-o văgăună a muntelui, mai întâi furișându-se, încă plăpândă, încă străvezie, ca apoi, pe nesimțite, să se umfle, să se ridice, rece, sticloasă, opacă, până te acoperă cu totul (un fel de respirație vie, tăcută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
latrinaaa/ Căci eu nu știuuu ce să faaaaac/ Dar îmi vineee să mă... pliiiiimb) și eu îl încheiam (Mai la dreaptaaa, mai la stângaaa/ Mai încoa peste Carpaaaaați/ Căci acooolo este bineeeee/ Dacă vreți să vă ... plimbaaaaați); uneori, în zilele mohorâte, îmi mărturisea că și-ar dori o ceață groasă, groasă de tot, eu încercam ca blegul să aflu de ce, iar el mă lămurea („ca să nu te vadă nimeni cum mă pupi în fund“); în poieni ori în lungile drumuri prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
închisă, mirosea a stătut și a pânze de păianjeni, la geamurile blocurilor din jur fâlfâiau perdelele (și doar era imposibil ca în tăcerea aia bezmetică să mai poată adia vântul), urcam treptele cu grijă, una câte una, etajele arătau la fel de mohorâte și pustii ca labirintul aleilor Băiuț, de dincolo de ușa familiei Pascu nu se auzea nici o bufnitură, nici un glas, puteam să jur că Migu și Pipiță nu locuiau acolo, etajul patru se preschimbase într-un fel de pod mucegăit, nu înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pentru a acoperi o ordine pe care nu o înțelegem. Simultaneitatea evenimentelor duce la o totală lipsă de importanță a cronologiei, a oricărui început și sfârșit. Personajele își caută desăvârșirea nu prin ele însele, ci prin proiecția lor pe fundalul mohorât, amar-mișcător al noncomunicării. În vis m-a lovit cineva cu o nuielușă, dar cine mi-a spus: "Trezește-te, cenușă?!" (Spiridușul somnului) Uneori, după cum demonstrează Carlos Bousoño, metafora nu mai implică simultaneitate în timp, ci juxtapunere, apropiere tangențială a două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cea plutonic eminesciană. Aventură în tragic. În paralogicul somnului fabulos..."27. De fapt, mai toate evenimentele curg spre un "fantastic interior"28, atât de caracteristic Școlarului Durerii. Uneori, prin "fotografierea" surprinzătoare a unei "cămări vrăjite", a unui zid, a unei "mohorâte rochii de bal" se realizează așa-numitul fantastic al apropierii din tehnica cinematografică 29. Fotografierea detaliului este evidentă, de pildă, în versul "Plânsul tău nu e rouă și lacrimile diamante...?". La fel de evidentă este intenția ironică a poetului, prin uzitarea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
curte Într-o așa manieră reușind cu o delicatețe dezarmantă să respingă orice tentativă de a fi abordată. Totuși, atunci când se aștepta mai puțin, avu parte de o surpriză, suficient de neplăcută. În după amiaza unei zile de toamnă oarecum mohorâtă, Atena rămase la birou după orele de program și observăndu-l pe Gică Popescu În biroul lui, se prezentă la acesta cu un dosar de producție ce apărea cu unele nepotriviri financiare. Îl privi câteva momente, apoi se așeză pe scaunul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
momentul să solicit permisia bine meritată și pândeam momentul când Îl pot găsi În toane bune - permanent era nervos iar unii angajați militari din depărtare schimba direcția mersului ocolindu-l - și, amânam de pe o zi pe cealaltă când, Într-o mohorâtă zi de noiembrie a anului 1952, “Lovitură de moarte”, acesta comandă careul și Însuși el,cu o mutră disgrațioasă Îmi rupe galoanele de pe umăr, mă dezbracă de hainele noi militare și pune doi soldați să mă ajute să Îmbrac noul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
secole la fel de ușor cum sari de pe bordură -, unde am Încropit un foc mic lîngă un drum pentru căruțe, astfel Încît Tess, care se chinuia să scoată napii din pămînt pe un cîmp bătut de vînt, Într-o zi rece și mohorîtă, să-și poată Încălzi mîinile zdrelite. Îi citisem deja viața de două ori pînă la capăt - Îi cunoșteam Destinul - și mi-am Întors fața, ca să-mi ascund lacrimile. Apoi m-am Îmbarcat Împreună cu Marlowe la bordul unui vas prăpădit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fiecare vineri seara pomenile, iar el sâmbătă de sâmbătă, toate cele șapte... a fost la slujba de pomenire, la Biserică, cu pomelnicul cel mare, cu Vasilica în cap... A trecut și Postul cel Mare... Era în Sâmbăta Paștelui... o zi mohorâtă, cerul era când însorit, când acoperit cu crâmpee de nori. Soarele abia începuse cariera sa anuală, în zodia Berbecului, odată cu echinocțiul de primăvară. În pat cu fața în sus, gândul îl purtă cu mulți, mulți ani în urmă, la Zahorna
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
căzură grele ca plumbul și alunecă într- un somn greu cu vise... Se făcea că, Vasilica era pe trotuar în fața Bibliotecei Centrale la Fundație din Iași... Era o vreme închisă și întunecată. Piața M. Eminescu gemea de lume... O mulțime mohorâtă... înveșmântată... toată în negru, cu obrazul frumos, tânăr și cu ochii străpungători, stătea de vorbă cu o femeie, și ea îmbrăcată toata în negru. Când la văzut pe Iorgu a tresărit. S-a despărțit de femeia aceeea, -care s-a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tavan, din gând în gând, alunecă într-un somn adânc cu vise... Se făcea că Vasilica l-a trimis la gară să caute o valiză pierdută în tren. Spera s-o găsească la ”obiecte pierdute”. Era o vreme întunecată si mohorâtă, gara abia se vedea din ceață... Pe peron învălmășeală mare; o mulțime de lume, bezmetică, parcă derutată, alerga tăcută de colocolo, fără nici o orânduială. Iorgu, rătăcit în îmbulzeala aceea fără nume, nu găsea biroul de ”obiecte pierdute”. întreba de unul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
aceea de neînțeles s-a mai liniștit. Am mers la toaletă și mi-am spălat fața, mânjită toată de praf și de lacrimi. Urcat din nou în autobuz și privind prin geam peisajul banal, de țară, cu câmpii și dealuri mohorâte, cu vaci trase de câte un copil prin mușețelul de pe marginea șanțurilor, am ascultat unul după altul tot repertoriul de cântece și strigături. Conacul, statuia și parcul rămăseseră adânc în urmă, goale ca o capcană însîngerată. Câteva ore am privit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
el în mașină. Dacă tot veni vorba, e al dracului de limpede că au încercat să-l omoare și pe bietul Henry! — Desigur. S-ar putea ca lovitura aia să-i fi afectat creierul, spuse domnul Morris cu o satisfacție mohorâtă. Contuziile cerebrale pot afecta în mod ciudat caracterul unui om. îl transformă peste noapte dintr-un tip simpatic, drăguț și inofensiv, cum e Wilt, într-un maniac ucigaș care o ia razna brusc. S-au văzut și lucruri mai ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
încrederii în sine proaspăt cucerite de Wilt, nici potrivnicul insignifianței sale, ci devenise un tovarăș de suferință în încleștarea cu viața, aproape o reflexie în oglindă a nonentității reprezentate de Wilt însuși. Iar înaintea lor, dincolo de peisajul acesta plat și mohorât, cu pământul lui întunecat și norii lui cumulus, aștepta Eva și o viață întreagă de încercări de explicații și de contraacuzații. Preț de-o clipă, Wilt se gândi să strige „Opriți mașina! Vreau să cobor!”, dar clipa trecu. Indiferent ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și. fără vreun motiv aparent, lovise puternic de câteva ori. Părea un moment potrivit pentru o încercare de conciliere. - Aș putea spune, spuse el, ca urmare a marelui tău succes că atunci te-am judecat greșit. La aceste cuvinte, expresia mohorâtă se transformă într-o umbră de surâs. Și tăcerea neplăcută luă sfârșit. - Am urmat sfatul tău, spuse Blayney. Am făcut un studiu elementar al Semanticii Generale și am corectat anumite, să le zicem așa, deficiențe de personalitate asupra cărora mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
îl amintesc. Măsuțele imitau, din esențe prețioase de lemn și stucaturi aurite, butoiașele de sardele în jurul cărora stăteau acționarii de altădată. Halbe de cristal imitau aspectul barbar al celor de sticlă ieftină, până la nuanța lor verzuie și ciobiturile artificiale. Filtre mohorâte împrăștiau o lumină morbidă, de faclă de seu, amestecată cu valurile de fum albăstrui, ca al trabucurilor de altădată, dar acum parfumat cu mosc și trezind un sentiment delicat, nostalgic. Pe scena din fața sălii se afla o cutie adevărată de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
murdară, cenușie. Mâinile și picioarele, cilindrice, păreau de plastilină. Am atîrnat-o în ștreang și-am privit-o cum se leagănă, aruncând o umbră neagră, ascuțită, pe parchet. Am început să jucăm iar în jurul ei, dar de data asta un dans mohorât, tropăit, obositor, fără veselie. Ne-am împrăștiat prin colțurile sălii, de unde am venit spre foc cu alte hârtii, bețe și bucăți dezlipite de creion, așa că sub picioarele păpușii spânzurate se ridicase un mic rug piramidal. Garoafa l-a aprins cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ușor. Înțelegi? Cea mai mică adiere îl risipește. De aceea, ca să nu-l risipești, trebuie să-ți ții respirația. Sau, poate, e mai bine să dai aerul afară înainte de a te apleca asupra lui. - Din plămâni, se înțelege, observă Mik mohorât. - Din plămâni, mârâi Nelly și, întorcându-se spre Mik: Ah, da cară-te de aici, mai mult încurci - și din nou către mine - Ei, fii atent, imediat ce apropii de tine periuța, oprește-ți respirația și trage adânc în piept. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]