996 matches
-
supărare, nene Mitrule. După acest dialog cu brancardierul, profesorul a rămas În așteptare... O bătaie discretă În ușă l-a făcut atent că primii musafiri au sosit. ― Poftiți, vă rog - i-a invitat profesorul, puțin amuzat. Ușa s-a deschis molcom și În prag a apărut Întâi tata Toader, apoi Petrică. ― Bun găsit - au salutat cei doi. ― Bine ați venit. Luați loc. Colo pe fotolii. Scaunul este rezervat altui musafir. ― Mulțămim de poftire - a vorbit, Petrică așezându-se. N-au apucat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
După un recital impresionant, o fană a muzicii lui (mă tot nimeream lîngă ea) s-a aplecat spre mine: "E tata?" "E bărbatul meu". "Ce fericită poți fi!" Depindeam de mîngîierea lui aspră: "N-o să-ți las amintiri calme, dulci, molcome". Voia să-mi fie zeul. Nu omul. Și, mereu: "e greșealataegreșealataegreșealata!". Așa-i, Iordan. Tu ai fost greșeala mea de la 17 ani, de la 21, de la 32 de ani; păcatul meu de la 33 de ani, păcatul de la 35. "Înainte de păcat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de lux cu clopoței de alamă, turci cu acadele... În vreme ce trăsura alerga pe cuburile de granit, Grigore Iuga, ca totdeauna când sosea de la țară în București, privea furnicarul de oameni de pe străzile zgomotoase cu un simțământ de sfială. După viața molcomă de la moșie, forfoteala aceasta îl obosea și-l întrista, cel puțin în primele momente, până se reobișnuia cu ea. Pe bulevardul Colței, aproape de întretăierea cu strada Argintari, unul din caii trăsurii alunecă și căzu. Birjarul se repezi întîi cu sudălmi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îngrijorat: ― De... Atunci Luca Talabă, parcă uluirea i-ar fi schimbat glasul și înfățișarea, se ridică de pe scaun, fără voia lui, și vorbi printre dinți: ― Apoi nici să fim batjocoriți așa, nu ne-om lăsa! Și alte glasuri, care mai molcome, care mai dârze, repetară: ― Nu, nu!... 4 Capitala râdea vesel în podoaba steagurilor tricolore ce fâlfâiau pe clădirile principale. Calea Victoriei era presărată cu nisip fin, cenușiu. Mulțimea invadase trotuarele. Soarele galben privea indiferent printre nouri. Cortegiul regal înainta agale spre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și nu cerem de pomană, că taica pentru dânșii a muncit până l-a luat Dumnezeu... Sorbi ultimele linguri din farfurie. Tăcu îndelung. Se uita la flăcările roșii ce fâlfâiau în vatră cu un duduit leneș. Apoi cu glas mai molcom zise iarăși: ― Rabzi, rabzi și oftezi, până nu mai poți, ș-apoi... Iar tăcu și, după un răstimp, urmă gînditor: ― Că spuneau și oamenii și se sfătuiau cum să mai facă și ce să facă? D-aia am și întîrziat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cine știe ce rău îi mai face, de să nu mai aibă trai în sat. Bun suflet boierul, nici vorbă, dacă nu-i ieși din porunci. Pravilă a tras destule foloase fiind supus și credincios. Totuși, nu-l răbda inima să stea molcom. I-ar prinde și lui bine o halcă de pământ. Prilejul de acum nu se întîlnește de multe ori. Când află că boierul bătrân s-a dus la București, desigur pentru moșia cucoanei, a chemat pe Luca Talabă și s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
căldură, cu excepția peretelui din fața mea, unde atârnă o pictură înfățișând o familie de la țară. În colțul din dreapta sus e scris un minunat poem: Acoperișul de stuf în jos se povârnește, Colo, lângă pârâu, verde iarba crește. Cine oare cu glas molcom și dulce-n depărtări grăiește? Un om cărunt și soața-i în casa ce-i adăpostește. La est de pârâu, fiul cel mare buruieni plivește; Cel mijlociu, la păsările pe care le hrănește o cușcă meșterește. Îmi place-al lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
face să mă întreb dacă toate poveștile care mi s-au spus despre barbarii sălbatici sunt adevărate. Entuziasmul meu pentru ceasuri se stinge repede. Încep să mă irite limbile lor ca niște ace. Felul atât de în care se târăsc molcom mă face să vreau să le împing înainte. Îi spun lui An-te-hai să le acopere cu o țesătură. — Gata cu plecăciunile, îl aud spunând către ciocănitoare. Astăzi sunt plictisită încă dinainte de a mă da jos din pat. — Doamna a dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care trăise. Cine a citit frumoasele povestiri despre copilăria lui Maffìa, la Roseto Capo Spulico, își dă seama că, vorbind de copilul Campanella, vorbește de un Campanella-Maffìa, adică de propria copilărie; de acea lume arhaică în care totul se petrecea molcom și care s-a păstrat intactă secole în șir, până în anii șaizeci. Acea lume de atunci s-a schimbat în zece ani mai mult decât în cele zece veacuri precedente. Furatul de fructe din copaci, jocurile, ritualurile, tradițiile, credințele, relațiile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Napoli și nicicând nu se aventurase de una singură pe vreo cărare de țară. Închipuindu-și-l pe acel călugăr, chiar dacă robust și spătos, în bătaia stihiilor de tot felul, le făcea să scoată strigăte discrete de înfiorare și suspine molcome și vlăguite. Eu nu m-aș duce de una singură și pe jos nici până în port, se trezi vorbind nevasta unui baron, soțul meu m-a poftit de nenumărate ori să văd moșiile, eu însă am refuzat mereu. Prefer să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
afluenții Bucecea, Dolina, Slatina (sic!) și Loieștii (!), după o zi-două de ploaie gîrla Humăriei curge pe sub dealul Cotîrgacilor" (Noi contribuții..., pag. 51). Această greșeală se repetă și în volumul publicat la Deva: "Pîrîul Sîcna, izvorît cale lungă din Dorohoi, brăzdează molcom Ipoteștiul" (pag. 168). Dar Sîcna nu izvorăște de la Dorohoi, ci își adună izvoarele din cîteva grădini mărginașe ale satului Brăiești, la depărtare de vreo 12 km nord-est de Ipotești și Sîcna nu și-a pus în gînd să treacă în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
se zbenguiau păsărelele [...]. Mă dusei să mă așez lîngă un izvor de apă limpede, ferit de soare de către niște crengi dese. Și mă simții cuprins de o plăcere nespusă, mîncînd și bînd apa aceea minunată. Pe deasupra, o adiere dulce susura molcom prin ramuri și îmbia la odihnă. Așa încît mă întinsei pe iarbă și mă lăsai toropit de somn în răcoarea și în miresmele aerului de acolo. O mie și una de nopți, Cea de-a doua povestire a lui Sindbad-marinarul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de texte, subiecte oferite de către cititorii revistei, aceștia expunîndu-și opiniile asupra diferitelor evenimente, acțiuni din lumea înconjurătoare (Oglii). În unele texte se poate simți o tentă de aciditate, uneori mai acută După douăzeci de ani..., Arhitecții și demolările - alteori mai molcomă - Arhitectura contemporană în Caracal. Trebuie să atrag totuți atenția asupra faptului că proiectele pe care se axează revista din luna martie se află implicit numai pe teritoriul european. Întrebarea mea era: De ce numai Europa? De ce să ne limităm la teritoriul
Apogeul by Marta Enache () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1793]
-
de Lucian Blaga, prin intermediul cântecului, înțeles ca "artă care tălmăcește cel mai bine adâncurile inconștientului și revelează orizontul spațial al inconștientului". 117 Astfel, doina, cântecul românilor de pretutindeni, generează "plaiul", acel "plan înalt, deschis, pe coamă verde de munte, scurs molcom în vale. O doină cântată (...) de o țărancă sau de o băciță, cu sentimentul precis și economic al cântecului și cu glasul expresie a sângelui, care zeci de ani a urcat munții și a cutreierat văile sub îndemnul și porunca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sau în coșmarul cuiva care a stat prea mult la plajă în timpul zilei. Zgomotele orașului se restrângeau treptat către centru, ca și luminile lui. În Taormina, însă, până și în centru, din Corso Umberto spre Piazza del Duomo, luminile erau molcome, culorile din timpul zilei se ascundeau și le luau locul sunetele. Sunetele tacâmurilor care își făceau de lucru cu fructele de mare în farfurii, clinchetul clopoțeilor de la gâtul cailor, ritmurile de tarantella, de tocuri înalte pe caldarâm, pentru că era un
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Giulia prefera varianta asta. Într-o dimineață ne-am amuzat de o conversație încinsă purtată de un italian din nord, nervos că a stat să aștepte prea mult să i se dea tichetul pentru călătorie, cu o vânzătoare plictisită și molcomă, tot atât cât și mașinăria uzată care scoatea bilete, atât de veche că nu m-aș fi mirat să fi fost leat cu gramofonul. În disputa regională, reprezentantul nordului se plângea, înțepenit și demn, că numai în sud se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
mai an, urmărit de la ferestre neiluminate, din spatele perdelelor, de concetățeni care n-au avut curajul de a ieși în stradă alături de cei tineri, nu a reușit să mobilizeze simțul civic al unui oraș obișnuit, ca, și la 1848, să dea molcom tonul revoltei pe care să o desăvârșească valahii. Ce nu trebuie uitat, totuși, e faptul că dacă nu se schimba regimul, cei câțiva idealiști care fuseseră întemnițați rapid în beciurile din strada Triumfului ar fi fost amintiți și azi doar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lui Valeriu Anania, cel care a învățat, de la Arghezi, meșteșugul de a lăsa cuvintele să dospească în tainițele minții până când inima le va scoate la iveală prin mărturisirea scrisă, maturate, zemoase, pline de sens, mirosind a lemn prețios și strălucind molcom în noapte. Opera sa literară, vastă, neomenească, greu de cuprins (în închisoare a memorat zeci de mii de versuri compuse de el, din care a alcătuit apoi, în libertate, un poem dramatic cu totul singular și atipic în literatura noastră
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
al unui lan de orez, În furnicarul pestriț al unui bazar, smiorcăiala unui copil ori noroiul unei tranșee, ci În doar sinea lui: În mahmureala propriei memorii și În fantasmele care Îi jalonează țărmurile. În linia desenului și a culorii, molcomă, minuțioasă, reflexivă, care nu-i cu putință decât când inima bate de-acum cu Încetișorul. Când zeii bătrâni și meschini, și consecințele lor, nu-l mai incomodează pe om cu dușmănii și favoruri. Pictură de război. Un concept impresionant pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
călătorit la Întoarcere cu cele trei poziții În gând, Întrebându-se dacă, după developare, aveau să apară așa cum crezuse că le vedea ori și le amintea. Mai târziu, În penumbra roșie a camerei obscure, a pândit ivirea liniilor și culorilor, molcoma configurare a chipului cu ochii care Îl priveau de pe fundul tăviței. Apoi, de cum s-au uscat copiile, Faulques a stat multă vreme cu ochii pe ele, conștient că se apropiase din plin de enigmă și de formularea ei fizică. Primele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
eu sunt soldatul din poza aia. Foarte liniștit, cu mâinile În buzunarele pantalonilor și capul ușor aplecat spre dreapta, Faulques a scrutat iar chipul din fața lui. Acum, În fine, parcă developată lent, imaginea din memorie a Început să se suprapună molcom peste trăsăturile necunoscutului. Atunci și-a blestemat stângăcia. Ochii, firește. Mai puțin obosiți și mai vioi, dar aceiași. Ca și rotunjimea buzelor, bărbia cu o ușoară adâncitură, maxilarele puternice, acum proaspăt rase, care În vechea imagine aveau o barbă de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să-și ia mâinile de la spate, privind totul cu mare atenție. Ca un pașnic vizitator de muzeu. - Să-ți spun o poveste, a spus fără să se Întoarcă. - A ta? - Cui ce-i pasă? O poveste. Atunci s-a Întors molcom spre Faulques și a Început să istorisească. A vorbit mult, cu pauze prelungi, În care Își căuta vorba potrivită, fiindcă voia să descrie un amănunt cu cea mai mare precizie posibilă ori socotea că forma lui de a vorbi, pe când
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În bezna de lângă fereastră, la hotel. Mă fascinează Africa, spusese, fiindcă pare bancul de probă al viitorului. E ca desenele animate de la televiziune, unde personajele Înnebunesc, Înarmate cu macete, puști și grenade. - Ca să supraviețuiască, a repetat Markovic. Faulques, care revenea molcom din amintiri, a răspuns gestului său. - Pe mulți nu-i ajută la nimic să implore, a murmurat. Nici măcar Înjosirea În fața călăului nu le garantează nimic. Croatul continua să dea paginile albumului. În fine, l-a Închis. - Dar Încearcă, a spus
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cele două reflectoare puternice, care luminau peretele. Apoi și-a scos cămașa și a ieșit afară, ca să se spele pe față și pe mâini; cu apa Încă Încă șiroind pe el, a intrat În peisajul nocturn cu pași lungi și molcomi, cu mâinile ude În buzunare, pe când briza mării Îi răcorea fața și torsul gol, iar greierii, asurzitori, chicoteau prin tufe și pădurici Întunecate. Zgomotul resacăi răsuna jos, printre pietrele golfului invizibil. S-a dus spre buza falezei - s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lucruri anormale, aparatul de fotografiat face exact contrariul. Nu ți se pare? Fotografiază oameni anormali făcând lucruri normale. - În realitate, e ceva mai complex. Ori mai simplu. Oameni normali care fac lucruri normale. Markovic a rămas imobil. Apoi a Încuviințat molcom, de două ori, și și-a pus ochelarii. - Păi, nici nu le găsesc vreo vină. Eu Însumi nu știam Înainte - s-a Întors brusc. Și dumneata? Într-adevăr ai fost Întotdeauna ceea ce spun pozele dumitale că ești? Pictorul de război
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]