26,397 matches
-
și a ambianței sunt însă vagi. Dezlânat, inconsistent și fără fermitate, ca însăși viața eroului, romanul este o încercare ratată de a propune încă un neadaptat plin de calități. Comentatorii scrisului lui M. l-au așezat în descendența marilor povestitori moldoveni, de la care a moștenit doar tonul molcom, afectuos, exprimarea simplă, necăutată, tentația rememorării (poetizate) a unor realități demne de atenție, toate în contrast cu extravaganțele formale și tematice moderniste. SCRIERI: Mazuru, București, 1935; Hanul „La urieși”, București, 1936; Trosnesc stejarii, București, 1937
MICLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
Facultatea de Litere, și de literatură pentru copii la Facultatea de Psihologie și Științele Educației. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Limbă și literatură”, „Revista de pedagogie”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Perspective” ș.a. V. A. Urechia (1979) reprezintă prima monografie despre contestatul cărturar moldovean, atacat de Titu Maiorescu în pamfletele Observări polemice și Beția de cuvinte. Cu bune capitole despre animatorul culturii și învățământului, despre gazetar și polemist, despre rolul său de tribun, cartea are meritul de a sublinia că paginile usturătoare ale lui
GOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287308_a_288637]
-
faimă de delator. Actor nici rău, nici foarte bun, puțin cabotin, H., neobosit în inițiative de tot felul, a fost un merituos animator teatral. După ce, la Iași, joacă în trupa lui Matei Millo, pleacă la București, unde, împreună cu alți actori moldoveni, înjghebează o „trupă națională extraordinară”. Reprezentațiile vor dura două luni, bucurându-se de o entuziastă primire din partea publicului. Personaj vanitos, dacă nu grandoman, brăileanul își va face un titlu de onoare din a fi adus aici pe scenă, pentru prima
HALEPLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1965), după care, între 1965 și 1974, a lucrat în cadrul Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei, unde și-a susținut doctoratul în filologie (1973) cu tema Folclorismul nuveliștilor moldoveni, apoi la editurile Cartea Moldovenească, Lumina și Literatura Artistică (aici în calitate de redactor-șef), în fine, la ziarul „Moldova suverană”, ca redactor-șef (1994-1997). Este autorul mai multor cărți de critică: Evoluția prozei contemporane (1978), Revelația slovei artistice (1979), Reflecții critice
HROPOTINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287462_a_288791]
-
fără pretenții literare”, unde meritele sale sunt doar „sagacitatea și ținerea de minte” care îi sunt proprii, ele se înscriu printre paginile cele mai bune ale genului. Portretizarea subtilă, descrierile ambianței naturale, desenul unor medii, mai cu seamă chipul urbei moldovene, și evocarea lirică, referința la operă și citarea unor caracterizări sau aprecieri memorabile, șarja îngăduitoare și replica epigramatică, amănuntul pitoresc și anecdota savuroasă sunt chemate să stea alături de mărturisirile celor evocați, înregistrate într-o prezentare policromă, predominant lirică, de reală
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
și edituri, bibliotecar la Baroul Iași și redactor la „Iașul literar”. Debutează cu poezia Din adâncuri în revista ieșeană „Gândul nostru” (1922) și editorial, cu volumul de versuri Veac tânăr (1931). Colaborează la „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Pagini moldovene”, „Cuvântul liber”, „Gândirea”, „Bilete de papagal”, „Însemnări ieșene”, „Contemporanul”, „Iașul literar”, „Gazeta literară”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „România literară” ș.a. Activitatea literară îi este răsplătită prin importante premii: Premiul „Demostene Constantinidi” al Academiei Române (1935), Premiul Societății Scriitorilor Români pentru poezie (1939
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
și de izvor), acest letopiseț, departe de valoarea literară a operelor celor doi cronicari, are o fizionomie distinctă, caracterizată prin bogăție portretistică și amănunte semnificative, creatoare de atmosferă. Începe cu domnia lui Eustratie Dabija, urmărind în continuare prezentarea tuturor domnilor moldoveni care i-au succedat. Iliaș Alexandru, domn milostiv, care nu de puține ori plătea datoriile săracilor reclamați la judecăți, moare probabil, otrăvit de Gheorghe Duca. Ștefan Petriceicu fusese un domn slab și influențabil. Antonie Ruset, cel pârât la turci de
LETOPISEŢUL ANONIM ALTARII MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
în jurul lui Gheorghe Duca (între ei și cronicarul Miron Costin), ucis în chinuri atroce, fusese „nelacom, bun la judecăți, libovnic”, ultima trăsătură având-o și fiul său, Alexandru Ruset, ale cărui chefuri rămân de pomină în multe din letopisețele cronicarilor moldoveni. Un spațiu mai larg ocupă evocarea lui Gheorghe Duca, a cărui domnie nefastă a polarizat resentimentele tuturor cronicarilor. Răutatea lui Duca era celebră și dincolo de hotare, fiind cunoscută de vecinii turci, tătari, greci și sârbi. Duca este pizmaș, „îndelungareț” la
LETOPISEŢUL ANONIM ALTARII MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
Într-un tardiv articol-program apărut în numărul 1/1926 și intitulat Din programul revistei, redacția reafirmă caracterul de „regionalitate” al publicației, căruia „chiar va căuta să-i dea un colorit și mai puternic”. Evidentele „iorghisme” („Botoșanii a fost cuibul boierimii moldovene [...] al acelei boierimi care, păstrătoare de neam și de tradiție, are un rol mare în viața noastră din trecut”) atestă factura sămănătoristă și dă seamă de confuzia acesteia cu tradiționalismul, pe care, de fapt, revista îl practică. Lui N. Iorga
REVISTA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
doctrina fascismului de Giovanni Gentile, se condamnă așa-zisa libertate bolșevică. Acestei tendințe i se raliază o conferință a lui Octav Onicescu pe tema Fascismul teoretic în gândirea lui Gentile și Rocco, despre care informează revista. Documente inedite (Un deputat moldovean la Garibaldi), note de călătorie, cronici și recenzii, semnale editoriale etc. întregesc profilul uneia dintre cele mai bune reviste românești de cultură din perioada interbelică. Alți colaboratori: Traian Lalescu, Carlo Tagliavini, E. Lovinescu, Dragoș Protopopescu, H. Frollo, Mihail Dragomirescu, Gr.
ROMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289298_a_290627]
-
mai echilibrată, important fiind cultul tradiției și al valorilor acesteia. Astfel, în rubrica „Profeți, luptători, ctitori” apar număr de număr medalioane dedicate unor personalități ale istoriei și culturii românești, începând cu Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, continuând cu cronicarii moldoveni, cu Avram Iancu și Tudor Vladimirescu și încheind cu Andrei Șaguna, B.P. Hasdeu, V. Alecsandri, Mihai Eminescu. Opțiunea tradiționalistă transpare și din pagina intitulată mai întâi „Însemnări culturale, artistice, literare”, apoi „Însemnări, cronici culturale, literare și artistice”, unde se publică
ROMANIA VIITOARE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289337_a_290666]
-
manuscrise slavo-române din colecția M.P. Pogodin); texte medicale (Lucia Djamo-Diaconiță despre un text slavon de farmacoterapie populară din secolul al XVI-lea). O atenție deosebită se acordă personalității lui Petru Movila. Astfel, Dan Horia Mazilu evidențiază rolul jucat de ierarhul moldovean în inițiativele de modernizare a eclesiologiei răsăritene, Stanislav Semcinski tratează problemă locului studiilor lui Petru Movila, Magdalena László-Kuțiuk se referă la Biserică română în scrierile hagiografice ale lui Movila, iar Pavel Mihail și Zamfira Mihail se ocupă de difuzarea scrierilor
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
de plecare cronica lui Ion Neculce, se petrec în secolul al XVII-lea, sub domnia lui Dumitrașcu Vodă, și glosează pe motivul romantic al purității maculate de viciu. Sunt surprinse realități proprii unei perioade de gravă criză, în care boierii moldoveni și cei venetici se angajează în turniruri fals principiale, contradicțiile de fond trebuind căutate în situarea cât mai avantajoasă pe scara profitului imediat și substanțial. Anița, femeie de condiție modestă ajunsă în postura de favorită a domnitorului, este un personaj
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
recomandă, din rațiuni practice, studiul „științelor” la Academia Domnească, pentru pregătirea inginerilor hotarnici. La Tipografia Mitropoliei, reorganizată prin grija sa, face lucrare de îndrumător al cărților imprimate. În 1794 adaugă la Psaltirea prorocului și împărat David o cronologie a domnitorilor moldoveni, Însemnare de domnii Moldaviei. Din îndemnul și cu cheltuiala mitropolitului s-au tipărit cărți didactice și scrierile lui Amfilohie Hotiniul (în 1795), după ce, în 1787, nepotul său Toma Stamati realizase o nouă traducere din Cer nou de Ioanichie Galeatovski. Cea
STAMATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289844_a_291173]
-
ei se gonesc / și nu se-ntâlnesc. Luna când lucește, / Soarele sfințește, / Soare când răsare, / Luna intră-n mare”. Acesta este primul și cel mai vechi tip al baladei Soarele și Luna, întâlnit în spațiul muntean, oltean, bănățean, dobrogean și moldovean. Balada se înrudește, totodată, cu basmele tratând tema incestului. Prin forma ei, se înscrie printre cele mai reușite creații populare, cu deosebire datorită elementelor fantastice, care o apropie de basm și îi potențează expresivitatea. În Transilvania și în Moldova de
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
câștige aliați, făgăduiește mâna fiicei sale lui Timuș, feciorul hatmanului cazacilor zaporojeni. Fiindcă vodă tărăgănează ținerea nunții, logodnicul, o făptură semisălbatică și de stirpe joasă, vine la Iași în fruntea mârzacilor săi și pradă cetatea. Îl ucide însă un tânăr moldovean, Bogdănuț, care o îndrăgise pe domniță. Aici, îndărătul personajelor și împrejurărilor istorice reale, intervine mitul dragonului. Timuș întruchipează monstrul căruia i se dau jertfă fecioarele, iar Bogdănuț este un alt Perseu, salvator al Andromedei. Cu conștiința unor asemenea analogii, S.
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
romanului istoric românesc. Autorul a reluat, la bătrânețe, Șoimii, realizând, pe trama narativă gogoliană a vechiului roman, Nicoară Potcoavă, o operă inedită, de mari rafinamente stilistice. Pentru motive circumstanțiale sunt îngroșate aici conflictele societății feudale și înnobilat ajutorul acordat domnului moldovean de oștile căzăcești. Totodată, din răzbunătorul lui Ion Vodă, trădat de boieri fiindcă pornise să le restrângă privilegiile în favoarea țăranilor, S. face o figură justițiară și un umanist, cu vederi care depășesc timpul evocat. Dar marele talent al prozatorului salvează
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Bălașa, „nu era din mare neam boieresc”13. După mama ei, Marica, această Bălașa (cu un tată care se numea Nicolache Ralli, grec probabil, deși Iorga era de părere că acest „boiernaș era desigur român”14) se trăgea din neamul moldovean al Boeștilor, fiind fiică a vistiernicului Toader Boul, și, prin urmare, soră a Saftei, soția Voievodului Gheorghe Ștefan. Când soțul ei a schimbat boieria (sub Matei Basarab, Constantin Șerban fusese mare serdar, destituit însă de Vodă, care îl crestase și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Românești, se afla la Curtea de la Suceava din 1473. Câteva lupte și mai multe gesturi inamicale ale lui Radu cel Frumos (instigări la rebeliuni și comploturi) l-au făcut pe Ștefan cel Mare să ia o decizie. Ca urmare, oștile moldovene trec Milcovul în noiembrie 1473 și angajează confruntarea cu armata Domnului muntean la pârâul Vodnău [Vodna] (Cursul Apei), afluent al râului Prahova, aproape de Gherghiță. Trei zile s-au lovit oștile, de joi până sâmbătă (18-20 noiembrie 1473), și, în cele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se adăpostească în Polonia, la rudele sale (la 28 octombrie 1425, când avea doar șaisprezece ani, Iliaș se însurase cu Maria - Mańka - Nolszoáski, sora mai mică a reginei Sofia a Poloniei, încheind „cea mai prestigioasă căsătorie cunoscută a unui domn moldovean...” 35), unde s-a stins prin 1448. Maria (în unele acte este numită Marena, mama lui Roman al II-lea) i-a supraviețuit. A trăit până în anul 1456. L-a răzbunat pe Iliaș vodă fiul său, Roman (Roman al II
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vrut la un moment dat să ajungă). împăratul Rudolf al II-lea l-a dat pe Petru Șchiopul în grija lui Ferdinand von Kühlbach, administrator al Adizelui inferior, iar acesta l-a instalat la Bozea (Bolzano), în casa Hendel. Boierii moldoveni, veniți cu el, l-au părăsit unul după altul, la 3 noiembrie 1592 moare și Irina Botezatu, țiitoarea care i-l făcuse pe Ștefan și pe care o legitimase ca soție printr-o căsătorie secretă, săvârșită în ianuarie 1591. Va
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
copii (pomeniți ici și colo). Sau, dacă numele copiilor s-au pierdut, și ele, hrisoavele vorbesc despre urmași. Iar aceștia puteau fi coborâtori în linie directă. Morțile „naturale” ori accidentale 153, provocate de multele boli de nelecuit pe atunci (postelnic moldovean Lascarache Ruset, cel însurat cu fiica vistiernicului Iacomi, a murit de dropică nu mult după 12 iunie 1697154; Radu Staico sau Stăicuț Sintescu, mare vornic în țara Românească - avea o nevastă care se numea Stanca - a murit, în 1671, doborât de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
163, îl găsim pe Ianache Văcărescu, mare clucer, însurat cu Stanca, omorât de turci în 1714 împreună cu Constantin Brâncoveanu 164, îi aflăm pe Cantacuzinii uciși în 1716 - pe marele stolnic Constantin (cel de două ori însurat: cu Safta, fiica hatmanului moldovean Alexandru Buhuș și cu Maria 165) pe fiul său, Ștefan (1714-1716), însurat cu Doamna Păuna și pe Mihai, fratele stolnicului, mare spătar (și el soț, pe rând, pentru trei femei: Marga, rudă cu Vâlcu Grădișteanu, Teodora, „sora Frangului”, și Maria
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Dimitrie Cantemir, era cumnat cu ambițiosul autor, căci prima lui soție a fost Ruxandra, fiica lui Constantin Cantemir. Pe văduva acestui boier învățat - căruia Vodă Mihai Racoviță i-a dat otravă - o chema Lupa. L-aș mai înscrie în șirul moldovenilor amatori de neamuri înalte pe Iordache Toderașco Cantacuzino, mare vistier, căci soția lui, Safta, cobora din neamul lui Ștefan Tomșa al II-lea. Moare la Adrianopol acest reprezentant al ramurii moldovene a Cantacuzinilor, căci Șerban Cantacuzino, ruda lui din Valahia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o chema Lupa. L-aș mai înscrie în șirul moldovenilor amatori de neamuri înalte pe Iordache Toderașco Cantacuzino, mare vistier, căci soția lui, Safta, cobora din neamul lui Ștefan Tomșa al II-lea. Moare la Adrianopol acest reprezentant al ramurii moldovene a Cantacuzinilor, căci Șerban Cantacuzino, ruda lui din Valahia, îl trimisese la înalta Poartă să șubrezească situația lui Dumitrașcu Cantacuzino (Cantacuzinii între ei...). Dincoace de Milcov, în țara Românească, boierii Craiovești au căutat să-și consolideze „grupul” prin alianțe matrimoniale. Danciu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]