993 matches
-
-se inclusiv la nivelul calității omileticii lor căldicele există și aici, în plan formal, o serie de stereotipii la care preoții ar trebui să renunțe: de exemplu, în loc de formula canonică, pe linia tradiției patristice, a fraților creștini, marcă esențială a monahismului ortodox, unii clerici optează pentru o adresare improprie, frizând de-a dreptul cacofonia: credincioși creștini, ca și cum ar exista și credincioși necreștini. Apelativul frați creștini este în duhul comunitar și comunional al Bisericii lui Hristos, unde laicatul și clerul formează unitatea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a sufletului, despre o practică permanentă a pneumei percepută ca "entitate nepieritoare" care se regăsește în comuniune cu divinitatea. Lucrarea Scrisori către fiii mei duhovnicești (Constanța, Sfânta Mănăstire Dervent, 2001) a Părintelui Arhimandrit Arsenie Papacioc, o figură de excepție a monahismului românesc, constituie un îndreptar creștin fundamental în ceea ce privește relația dialogică dintre călugăr și fiul duhovnicesc. Se spune că cea mai scurtă scrisoare de tipul "eo, - i" ar aparține unor filosofi. Epistolele "Părintelui de la Marea Neagră", cum este denumit Părintele Arsenie Papacioc, transgresează
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nici pe cea a perioadei de formare a Bisericii de stat, nu au apărut interpretări polemice grosolane, dacă se exceptează cazul lui Eunapius (347-414), care, în Viețile sofiștilor, exprimase o critică agresivă împotriva lui Constantin, a fiilor săi și a monahismului creștin. Baza aserțiunilor sale a rămas orizontul și terminologia religiozității trădate, plecând de la acuzația de superstiție până la critica adusă intransigenței crescânde a Bisericii postconstantiniene; critica adusă creștinismului nu este străină procedurilor pedagogiei antice păgâne. Acești istoriografi nu reușesc să pătrundă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu trecut legionar sau doar inventat, au fost anchetați, arestați și condamnați la ani grei de închisoare. În cele din urmă, guvernanții comuniști au emis Decretul nr. 410/28 octombrie 1959, care urmărea desființarea mai multor mănăstiri și scoaterea din monahism a numeroși călugări. Din statisticile autorităților aflăm că, la 31 martie 1960, mai existau 132 de mănăstiri ortodoxe, 62 fiind desființate ca rezultat al aplicării Decretului 410/1959. Încă înainte de apariția decretului, în perioada 1 ianuarie-28 octombrie 1959, fuseseră „închise
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
apreciat din acest punct de vedere de către conducerea Episcopiei B. care consideră că îl va putea folosi în viitor în ierarhia bisericească. Conștient de capacitatea sa, ambițios și dornic să promoveze, a preferat să fie hirotonit preot celib., dedicându-se monahismului, fără a exagera însă să respecte rigorile vieții monahale. Este un interlocutor agreabil, creând o bună impresie prin ușurința cu care se antrenează în discuții, prestanța, tactul și franchețea ce le manifestă în relațiile cu cei din jur. În cadrul întâlnirilor
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
II, 1850). Selectează, de asemenea, două culegeri, Din confesiile Sfântului Augustin (I, 1851) și Din meditațiile Sfântului Augustin (I-III, 1851). Se adaugă Proverbele lui Solomon (1852) și Ecclisiastul (1852), traduceri modernizate lingvistic ale vechilor texte biblice. Încercând să împace monahismul cu viața societății, asceza cu slujirea nației, D.R. a cultivat numeroase relații cu pesonalități culturale, politice și ecleziastice sau cu diplomați străini, bine reflectate în bogata lui corespondență. SCRIERI: Principii de retorica și elocuința amvonului, I-II, Iași, 1859; Principii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
Mică, și cu Biserica din Sciția pentru a fi trimise în Asia Mică moaștele Sfântului Sava, care a fost înecat la 12 aprilie 373 de către goți în râul Museos, identificat cu Buzăul nostru. Ideile Sfântului Vasile cel Mare au influențat monahismul românesc mai întâi prin Sfântul Nicodim de la Tismana († 1406), iar mai târziu prin Paisie Velicicovski († 1794) ca și pe alte căi, astfel că viața monahală din Biserica Ortodoxă Română are un pronunțat caracter vasilian. Și faptul că patriahia Ecumenică a
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
din Vitzina. Același lucru se petrece și în Moldova unde mitropolia înființată este de asemenea închinată Patriarhiei Constantinopolelui. Înflorirea slavonismului în perimetrul danubiano-pontic prin venirea de la muntele Athos a unor călugări sârbi învățați, ca de exemplu Nicodim (care și introduce monahismul în viața religioasă de la noi prin ctitorirea mănăstirii Tismana), va influența decisiv evoluția creștinismului la români, d ar avea să și accentueze orientarea slavă în practica noastră religioasă. Mai târziu tentativei de slavonizare a culturii noastre prin biserică i se
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
teologia. La întoarcere se oprește la Viena, unde în 1779-1780 va audia și cursuri de drept canonic și natural la Universitate, dar mai cu seamă va intra în contact direct cu ideile și atitudinile iluministe. Revenit la Blaj, intră în monahism primind numele Paul și este numit profesor de logică, metafizică și drept la Seminarul Teologic. Între 1785 și 1808, renunțând la călugărie, este paroh la Reghin și protopop al ținutului Gurghiu și are prilejul să acționeze direct în sensul educării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
nici ea și nici altcineva nu se vede să fi exercitat vreo influență religioasă. Nici unul dintre aceștia, deși mai toți au umblat pe la școli, n-a fost îndrumat și nici nu s-a orientat singur spre cariera preoțească sau spre monahism (deși ne aflăm în Bucovina vechilor vetre mănăstirești” (aici trimite de două ori la G.Călinescu, cel din 1933: acolo stă cu informația). Doar că: în Bucovina se află dl. Răzvan Codrescu, și pe la 1930, Ipoteștii fiind dincoace de granița
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
îi are profesori pe Anton Holban și Petru Caraman; își ia bacalaureatul la Liceul „Mihai Viteazul”. Urmează între 1941 și 1948 cursuri de teologie la București, Cluj, Sibiu și cursuri de medicină și muzică instrumentală la Cluj (1945-1946). Intră în monahism cu numele Bartolomeu și viețuiește o vreme la mănăstirea Antim din București. În 1958 e condamnat politic la douăzeci de ani de muncă silnică. Trece prin penitenciarele Jilava, Pitești, Aiud, unde îi cunoaște pe Petre Țuțea și pe Petre Pandrea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
pierzând din vedere marea unitate organică în care suntem datori să trăim. Într-un cuvânt, pentru ca nenumăratele reguli ce trebuie respectate în viața monastică să poată fi în mod convenient înțelese, trebuie să avem în minte mereu adevăratul sens al monahismului». Viața consacrată, pentru a fi cu adevărat creștină, trebuie să fie o prelungire a întrupării Cuvântului, nu o spiritualizare în sensul de des-trupare sau de fugă de exigențele și strânsorile istoriei. Până nu demult - în unele locuri chiar și în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
film, teologul Pierangelo Squeri scria: Aici suntem la limita creștinismului... o ușoară izbitură, și creștinismul dispare». Acest eveniment cinematografic este un eveniment emblematic și, pe bună dreptate, izolat, însă poate fi considerat precum vârful unui «iceberg de atracție» fața de monahism. Este ca și cum monahii ar fi mai importanți decât ceilalți consacrați - de viață apostolică sau activă - care uneori par să aibă un fel complex de inferioritate. Este un fenomen vizibil întrucât multe ambiente de viață consacrată - pe bună dreptate sau nu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
multe ambiente de viață consacrată - pe bună dreptate sau nu - simt iarăși nevoia de a se auto-califica ca fiind «monastice», «mai monastice» sau «semi-monastice» etc. Această senzație este mai mult decât confirmată dacă trecem prin vreo librărie religioasă, deoarece categoria monahism suscită un mare interes, riscând să devină o «modă monastică» bazată pe aparența unei estetici monastice ce, în fine, ar putea să cadă într-un estetism monastic. Mănăstirile au reprezentat dintotdeauna un loc în care să-ți odihnești inima, în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
este ușor ca martorii non-franciscani să-i compare pe frați cu biserica primară din Ierusalim (descrisă în Fap 2,42-47 și 4,32-35) pentru stilul lor de viață fratern și sărac, alături de cel apostolic. Și totuși, acest model, la care monahismul a făcut întotdeauna referință în mod conștient de-a lungul istoriei sale seculare, și care fusese repropus mai amplu de Reforma Gregoriană din secolul al XI-lea, nu a fost însușit de frați și, cu atât mai mult, de către Francisc
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pentru istoria zbuciumată (zbuciumată în sensul unei posibile reconstruiri actuale) a surorilor franciscane, dacă vrem să o considerăm astfel pe Sfânta Clara, surorile ei de la San Damiano și, poate, vreun alt mic grup din Umbria înainte de intervenția cardinalului Ugolino asupra monahismului feminin sau, mai bine zis, asupra noilor experiențe religioase feminine. Păcat că, în acest context, în care același nume al Ordinului, care va face referință la Clara, a fost obiectul unei dispute (nu minore, ci femei sau doamne retrase, ce
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de Horia Bernea, Irina Neculau și Anca Manolescu la Muzeul Țăranului Român. A treia secțiune a cărții lui Mirel Bănică - Secularizare versus fundamentalism. Studii și eseuri - grupează texte variate pe teme de incontestabilă actualitate: tradiție și memorie în ortodoxia românească, monahismul, liturghia, muzica bizantină și icoana ca vectori purtători ai tradiției ortodoxe, cadrele memoriei pentru ortodoxie, răspunsul BOR la provocările secularizării, (auto)victimizarea la români, fundamentalismul religios, BOR și angajamentul politic din anii 1930, creștinismul - suflet al Europei. Rețin în mod
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
cenobitic. Epictect și Astion au fost dintre acei creștini ai primelor veacuri, care, în năzuința lor de desăvârșire, își păstrau castitatea și rămâneau în celibat, aceasta fiind ca o formă obișnuită a ascezei creștine. Acest ascetism constituia „un preludiu al monahismului”, iar asceții primelor veacuri erau floarea vieții creștine. Pe aceștia i-a numit Clement Alexandrinul „aleși între aleși”. Sfântul Epictect, ca ascet, era unul dintre preoții necăsătoriți. Din lucrarea Pătimirea Sfinților Epictect și Astion, paragraful care vorbește despre unele erezii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Toți aceștia, fiecare de pe poziția sa și cu posibilitățile sale, au făcut tot ce au putut pentru a răspândi, aprofunda, interpreta, apăra și consolida creștinismul autentic universal. Sfântul Ioan Cassian constituie una dintre cele mai importante punți de legătură între monahismul răsăritean și cel apusean, deoarece el interpretează în opera sa viața plină de sfințenie a pustnicilor răsăriteni, mai ales a celor din Egipt, și utilizează această experiență în contextul climatului și cugetării Apusului. În istoria Bisericii nedespărțite din secolele IV
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de laudele oamenilor și de ispita căderii în patima mândriei, a marcat profund pe cei doi prieteni. Aceștia au fost uluiți de știința și înțelepciunea bătrânului, unul dintre cei mai renumiți asceți din Egipt. Cercetătorii au ajuns la concluzia că monahismul din Palestina era de aceeași calitate ca și cel din Egipt și uneori practicile pocăinței se dovedeau a fi chiar mai aspre în Țara Sfântă decât în Egipt. Monahismul palestinian a fost întărit de Sfântul Ilarie care a învățat pustnicia
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mai renumiți asceți din Egipt. Cercetătorii au ajuns la concluzia că monahismul din Palestina era de aceeași calitate ca și cel din Egipt și uneori practicile pocăinței se dovedeau a fi chiar mai aspre în Țara Sfântă decât în Egipt. Monahismul palestinian a fost întărit de Sfântul Ilarie care a învățat pustnicia de la Sfântul Antonie, căruia i-a fost ucenic. J. C. Guy afirmă că ,,Exemplul unei vieți de retragere și smerenie, discernământul pe care-l dovedește acest bătrân în sfaturile
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
universale. Regiunea Provence a rămas neocupată de vizigoții care jefuiseră Roma la 410, Italia, o parte din Franța și Spania și pe care le-au ținut sub ocupație până în 435. În acest spațiu a ales Cassian să pună în practică monahismul învățat și trăit în vestitele centre monahale din Răsărit (Palestina și Egipt) nedând la o parte condițiile și exigențele Apusului. Potrivit celor precizate de I.M. Ielciu, după ce parcursese extraordinarul itinerar geografic și spiritual, Cassian își găsește în Marsilia un liman
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ea, monahul ,,își asigură omorârea mădularelor în care sunt păstrate semințele patimilor și ale luxului”. Cartea a II-a se referă, în cele 12 capitole, la rugăciunile de noapte și la cântările de psalmi ce reprezintă a doua armă a monahismului (a călugărilor din mănăstire ori a pustnicilor). Sfântul Ioan Cassian pune în special accentul pe disciplina rugăciunii și subliniază că participarea la aceste slujbe trebuie făcută în liniștea cea mai adâncă, lipsită de orice fel de manifestări, mai ales de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pe o perioadă de un an, unui bătrân alături de care se ocupa de primirea oaspeților și a străinilor (cap. 3 - 6). Partea sublimă a Cărții a IV-a se află în capitolele 33-43 care arată ce este în realitate monahismul și este cunoscută în toată lumea creștină. Ea este redată ca aparținând starețului Pinufius, și fiind rostită la primirea în mănăstire a unui frate, ea se încheie cu o interesantă schemă (scară) a desăvârșirii. ,, Ascultă, deci, în câteva cuvinte ordinea prin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
păcate: invidia și lenea. Lista păcatelor, cu înlocuirile realizate de Toma d’Aquino este folosită și astăzi, și este explicată de Jean Bremond printr-o lipsă de subtilitate a cititorilor apuseni. În ce privește acedia, care e foarte actuală și azi în monahism, l-a obligat pe Toma d’Aquino să pună în locul acedei și tristeții două păcate mai banale. Cartea a XI-a, însumând 19 capitole, critică duhul sau patima slavei deșarte sau zadarnice care este un dușman cu multe chipuri și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]