1,112 matches
-
un anume teritoriu sau asupra unei comunități. În evul mediu a existat o mare diversitate de structuri politice de tip statal sau semi-statal. Structurile politice de tip statal se distingeau în monarhii și republici. În evul mediu, statele de tip monarhice predominau, în timp ce statele de tip republican erau fie orașe-state de tip republican având în frunte demnitari cu titluri extrase din terminologia monarhiilor, ca Veneția ce era condusă de un doge (derivat din duce). În perioada de după destrămarea imperiului carolingian, au
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
regalității - monarhii absolutiste. Entitățile politice în evul mediu erau : șefiile tradiționale de tip tribal, monarhiile teritoriale și republicile urbane. Au existat state care nu se încadrau în nici unul dintre aceste tipuri, ca statul papal ce cuprindea o serie de elemente monarhice, principiul infailibilității papei ca sursă a absolutismului papal, dar care funcționa pe principii antidinastice, papii fiind aleși și obligați la celibat, blocând transmiterea ereditară a funcției. Provinciile Unite s-au organizat în 1579-1581 ca o federație teritorială a șapte provincii
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
problema asigurării continuității puterii lor și cu conflictele dintre triburi ce compromiteau construcția politică. O șefie tribală ce rămânea doar la un cadru tribal restrâns putea fi vulnerabil în față cuceritorilor din afară. Șefiile erau convertite astfel într-o putere monarhică la nivelul unor comunități restrânse, ce se puteau identifica ușor cu liderul lor: ca exemplu, imperiile sahariene ca Ghana, Mali și Songhai, ce încetau să mai fie șefii tradiționale de tip tribal, adoptând un sistem politico-economic "comunitar-comercial" prin intermediul contactelor comerciale
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
Statul modern era bazat pe relații bănești la nivelul economiei de la baza sa, prin atragerea resurselor bănești ale societății pentru a folosi la recompensarea slujitorilor săi. S-au dezvoltat instituții ce asistau monarhii în exercitarea autorității. Acestea cuprindeau armata, curtea monarhică și elemente de administrație provincială. Pe parcursul centralizării politice și modernizării aparatelor de stat, instituțiile politice s-au specializat și și-au precizat clar atribuțiile. Au luat naștere la curtea monarhului instituții cu funcții militare, juridice, fiscale, administrative. A fost dezvoltată
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
a fost gândit mitul potopului original, anume acela în care avea loc un conflict între diverse grupuri și ierarhii de zei, așa cum știm că se întâmplă în variantele mesopotamiene. Dovezi arheologice vin să sprijine textul biblic, demonstrând că în perioada monarhică, sub Solomon, evreii divinizau mai mulți dumnezei în afară de YHWH, precum Baal, Așera (soția lui YHWH), Milkon și Kemos. Panteonul evreiesc era ierarhic, în el intrând și kerubimi (sau heruvimi), inițial personificări ai norilor furtunii, ființe fantastice cu aripi de acvilă
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
religie abrahamică, având însă un număr mai redus de credincioși. Iudaismul, centrat pe existența unui Dumnezeu revelat lui Moise, a jucat un rol esențial în păstrarea identității naționale a poporului evreu și formarea Statului Israel. Înainte și în cursul perioadei monarhice, evreii au cunoscut fenomenul monolatriei. Atât dovezile arheologice cât și textele biblice redau tensiunile dintre grupuri care acceptau adorarea lui Iahveh, sau Dumnezeu, împreună cu zeități locale, ca Așerah și Baal, și cei care țineau la a-l adora numai pe
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
avut Dumnezeu o soție?] care se referă la dovezile arheologice, printre care multe figurine femeiești dezgropate din Israelul antic, care susțin ipoteza sa că Așerah a funcționat drept zeiță și soție a lui Iahveh în religia populară israeliană din perioada monarhică. Un recenzent consideră că teoria lui Dever „este plină de lacune iar cartea e plină de dezinformări.” Opus interpretării „așerei” drept zeiță în inscripțiile din Kuntillet ‘Ajrud, alți câțiva autori, inclusiv Mark S. Smith , John Day , și Andre Lemaire , văd
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
să cadă totdeauna în același anotimp. Într-adevăr, fiecare lună era o „lunațiune”. În antichitate numeau această perioadă de zile „lună” sau „lunațiune” (cf. Calendarul din Ghezar; Siracide 43,6-8); în ebraică yerah. Cu toate acestea, începând cam cu epoca monarhică, luna a fost numită cu ebraicul hodeș (nouă, lună nouă), deoarece în acea perioadă zilele erau numărate în raport cu luna nouă. Caracterul lunar al anului iudaic reiese și din faptul că începutul fiecărei luni era determinat de observarea (vederea) directă a
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
parte a cultivatorilor pământului - excepție, culesul măslinelor - culegeau roadele câmpurilor prin septembrie). Ritmul lucrărilor agricole marca viața celor mai mulți israeliți și existau adevărate și proprii calendare agricole care indicau activitatea principală a fiecărei luni (cf. calendarul de la Ghezer). La începutul epocii monarhice, însă, numele lunilor de origine cananee, par să fi fost puse în legătură cu fenomenele naturale: într-adevăr, cunoscute în mod cert sunt numai lunile: aviv (martie-aprilie); bul (octombrie-noiembrie); ziv (aprilie-mai) și eitanim (septembrie-octombrie), unii cercetători consideră că acestora li se poate
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
a apărut foarte repede diferența de o lună între anul lui Israel și cel al lui Iuda (cf. 1Regi 12,32). Modul, obiceiul tradițional de a începe anul toamna și de a numi lunile conform fenomenelor naturale dispare în epoca monarhică (probabil prin sec. al VII-lea î.e.c.). dincolo de finalul cărților 1,2Regi și Ieremia, sfârșitul epocii monarhice, pentru a numi luna (lunațiuna) nu se mai folosește yerah ci hodes, iar fiecare lună în parte nu mai are un nume
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
1Regi 12,32). Modul, obiceiul tradițional de a începe anul toamna și de a numi lunile conform fenomenelor naturale dispare în epoca monarhică (probabil prin sec. al VII-lea î.e.c.). dincolo de finalul cărților 1,2Regi și Ieremia, sfârșitul epocii monarhice, pentru a numi luna (lunațiuna) nu se mai folosește yerah ci hodes, iar fiecare lună în parte nu mai are un nume propriu, ci sunt desemnate cu numeralul ordinar: prima, a doua etc. - așa cum atestă clar ostraka de la Arad. În
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
din războiul civil spaniel și a restabilit monarhia spaniolă în 1947, proclamându-se președinte. Dar Don Juan Carlos de Borbon a refuzat să primească de la el coroană, iar Spania a devenit un regat fără rege. S-a nascut o opoziție monarhica, pe care Franco a suprimat-o cu brutalitate. A fost impusă o cenzură strictă a presei, iar sistemul educațional era dominat de biserică catolică. Izolarea internațională a Spaniei se sfârșește în 1953 printr-un arcord cu SUA care garanta utilizarea
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
al Casei Regale , în care se arată: „"Coroana României va trece de la Șeful Casei Regale la primul născut bărbat, și, în lipsa unui bărbat, la prima născută femeie."“ (Anexa I.C). "Normele Fundamentale" consfințesc astfel ordinea de succesiune cunoscută în dreptul constituțional monarhic drept primogenitura cognatică cu preferință masculină. Potrivit acestui sistem, femeile pot moșteni tronul atunci când nu au niciun frate în viață și când frații morți nu au niciun moștenitor legitim. Acest sistem este în vigoare în Spania, Monaco și Tailanda, și
Ordinea de succesiune la tronul României () [Corola-website/Science/307335_a_308664]
-
al lui Diderot în această afacere: lucrurile sunt un pic mai complicate decât atât, căci enciclopedistul scrie în definitiv romanul atunci când știa de mult timp deja că orice scriere a lui va fi interzisă de cenzura monstrului bicefal (ecleziastic și monarhic): în 1749 publicase "Scrisoare despre orbi" și atunci a fost arestat, anchetat și băgat în pușcărie; din acel moment el va continua să scrie, însă nu va mai publica niciodată (majoritatea scrierilor lui au fost publicate postum, și niciodată de
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
ani. Napoléon al III-lea însă va diferi aici radical de unchiul său. Nuanța de care dă dovadă în a doua parte a domniei este una pe care puține regimuri din istorie au reușit să o atingă, mai ales cele monarhice. De regulă, un regim devine autoritar, apoi încearcă să își mențină și eventual mărească privilegiile dobândite, dezvoltând eventual și un cult al personalității în jurul conducătorului. Din contră, al doilea Imperiu Francez este remarcabil ca perioadă în istoria Franței și a
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
națiuni" ori "Federația celor două națiuni" (în limba poloneză: "Rzeczpospolita Obojga Narodów"; în limba lituaniană: "Žečpospolita" ori "Abiejų tautų respublika" în limba belarusă: "Рэч Паспаліта" ori "Рэч Паспаліта Абодвух Народаў"; în Limba latină: "Regnum Serenissimum Poloniae"), a fost o federație monarhică care a fost formată în 1569 de Regatul Poloniei și Marele Ducat al Lituaniei și a existat până la ultima împărțire a Poloniei din 1795. Statul federal stăpânea nu numai teritoriile care sunt acum parți ale Poloniei și Lituaniei, dar și
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Bulgaria, Grecia, Arabia Saudită, Libia, Sudanul de Nord, Caucaz, India, Asia Centrală și chiar din China, cu o suprafață totală de 8.000.000 km. Cirus cel Mare creează dintr-un stat vasal un vast imperiu cucerind Imperiul Medic, primul mare stat monarhic iranian, Imperiul Neo-Babilonian și Regatul Lidian, deschizând cale fiului său, Cambyses al II-lea, spre cucerirea Egiptului. Războaiele medice, dintre polisurile grecești și , au arătat acestuia că nu este invincibil, înfrângerile suferite la Marathon, Salamina și Plateea umilindu-l pe
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
și a trupelor germane prezente în regiune. Principalele mișcări de rezistență au fost cetnicii, conduși de generalul sârb Draja Mihailovici și partizanii conduși de Iosip Broz Tito. Cetnicii erau în general fideli regelui Petru al doilea al Iugoslaviei și guvernului monarhic în exil. Deși se identificau cu naționalismul sârb, cetnicii au inclus în rândul lor și musulmani (în special în estul Bosniei, unde populația locală musulmană a manifestat până în 1992 o anumită simpatie și chiar identificare cu etosul naționalist sârb) și
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
a insistat ca nunta să aibă loc. Mariajul lor a fost nefericit și nu a produs copii. Ludovic a încercat să recreeze la Jelgava atmosfera curții de la Versailles. După căderea lui Napoleon în 1814, a fost restaurat în Franța regimul monarhic, deși Vechiul Regim, care a existat înaintea Revoluției, nu a mai putut fi restaurat. Constituția octroaiată de Ludovic al XVIII-lea a aplicat un sistem limitat de monarhie parlamentară. Ludovic al XVIII-lea a dus o politică internă conform intereselor
Ludovic al XVIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302519_a_303848]
-
ar fi întâlnit cu Petru, prin care a cunoscut creștinismul și s-ar fi convertit. Asupra funcțiilor și responsabilităților efective ale lui Papa Lin în cadrul Bisericii Catolice pot fi formulate numai ipoteze - sunt de părere cercetătorii - "datorită faptului că episcopatul monarhic nu era încă constituit". Papa Lin a condus credincioșii creștini din Roma într-o perioadă de mari convulsiuni politice. În vara anului 64 e.c., trei cartiere din Roma au fost distruse de un incendiu de care a fost acuzat împăratul
Papa Linus () [Corola-website/Science/302569_a_303898]
-
de apariția sectei de (milenariștii). Papa Lin a menținut uniunea ecleziastică într-o perioadă caracterizată prin mari pericole și o profundă instabilitate politică. În decursul acestei crize politice s-au conturat idea și forma a ceea ce va deveni ulterior "episcopat monarhic". Papei Linus îi sunt atribuite ""Faptele sfinților Petru și Paul"" (apocrif din sec. I) și ""Disputa cu Simon Magul"". Papa Linus și-a încheiat viața creștină sigilând propria credință cu sângele: a murit martir sub Domițian - spun unele surse; altele
Papa Linus () [Corola-website/Science/302569_a_303898]
-
mod deliberat în onoarea unchiului noului împărat, Iosif al II-lea, care a fost considerat un reformator modern. La începutul domniei sale, Franz Joseph 1 a fost consiliat de noul prim-ministru, Felix Schwarzenberg, care l-a îndrumat spre recâștigarea puterii monarhice absolutiste și spre obținerea unei poziții de forță în politica externă. Campanii militare au fost necesare împotriva maghiarilor, care s-au răzvrătit împotriva autorității centrale Habsburg în numele libertățile lor antice. Franz Josef a abolit constituția din 1849 și și-a
Franz Joseph al Austriei () [Corola-website/Science/302666_a_303995]
-
se ocupau de prepararea hârtiei, pergamentului și tiparului, vor duce foarte repede la apariția și dezvoltarea culturii. După anul 1000, a avut loc explozia urbană, favorizată de factori economici, politici (încetarea migrațiilor, climatul de stabilitate, procesul de consolidare a autorității monarhice) și cei sociali (restabilirea societății). Relansarea comerțului a fost un factor decisiv, revenindu-și după o perioada de stagnare ce a urmat după apogeul Carolingienilor. Până să ajungă așezări cu statut juridic, majoritatea centrelor urbane au traversat etape intermediare. În
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
Gotha, astfel încât întreaga familie se va muta începând cu acest an în Germania, la Coburg. Maria va avea parte de o adolescență foarte scurtă, petrecută la Coburg și Rosenau, ea fiind obligată să intre în complicatul balet politico-diplomatic al căsătoriilor monarhice europene din a doua parte a secolului XIX. În aceeași perioadă, Casa Regală a României era în căutarea unei partide pentru prințul de coroană Ferdinand, menite să asigure viitorul acestei dinastii. Astfel vor fi declanșate o serie de acțiuni menite
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
în realitate a doctrinelor celor două partide, respectiv modul în care firea lor se oglindea în fapte. Liberalismul a început prin a se împotrivi lui Carol al II-lea și a uneltirilor lui, care aveau scopul de a restabili puterea monarhică nemarginită. Liberalii considerau monarhia ca o instituție stabilită de națiune spre folosul tuturor membrilor ei, în vreme ce pentru conservatori monarhul era delegatul cerului. Iar aceste doctrine presupuneau, una, ca supunerea cetățenilor față de stăpânitor era condiționată, iar cealaltă, ca ea era necondiționată
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]