1,878 matches
-
spre el. își trase fermoarul și se grăbi să-l ajungă pe Gloopy. Cînd ajunse la mal, cei doi puseră piciorul pe pod și blocară calea. Erau îmbrăcați în costume negre. Unul întinse o mînă și spuse cu o voce monotonă: — Pașaportul, vă rog. — Nu pot, îmi blocați calea. — Prezentați pașaportul. — Nu-l am. Și dacă-l am, e în servieta mea... pe care am lăsat-o undeva. Am nevoie de pașaport? Sînt delegat. Am un apartament aici, așa că vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sînt noțiuni false care se vor autodistruge. — Probabil, zise Monboddo căscînd, dar cred că le putem face să dureze dincolo de noi. Ce ați înregistrat domnișoară Thing? Spuneți-ne, vă rog. Secretara își desfăcu buzele lăsînd să se audă o voce monotonă: — Addendumul Unthankului Mare la procesele verbale ale Adunării Generale: Provost Lanark s-a referit la problemele serioase privind forța de muncă, locuințele, sănătatea și poluarea din Unthank. Președintele Monboddo le-a legat de criza supranațională din aceste zone și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu o înfățișare îngrijită. Se apropie de Gosseyn. ― Aveai de gând s-o-ntinzi, așa-i? Vorba lui avea un ușor accent străin. Surâse din nou.! Îl plesni cu brutalitate peste față cu dosul mâinii și repetă cu aceeași voce monotonă: ― Plecai sau nu? Din nou ridică mâna. Din stânga lui Gosseyn, răsună vocea lui Crang: ― Destul, Blayney. Ascultător, omul își lăsă, mâna în jos. Dar gândurile se citeau pe față, iar emoția îi tulbura glasul în timp ce zicea: ― Domnule Crang, dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
după aceea..." Așeză pe noptieră micul revolver nichelat, pe care-l luase de la Patricia Hardie. Nu adormi cu adevăratelea. Fu cuprins de o somnolență, ca o oboseală copleșitoare, prin care răzbăteau unele zgomote. Zgomote care se rezumau la o litanie monotonă, plângăreață, sunetul propriei sale voci înregistrate, care repeta fără încetare: Nu-s bun de nimic. Nici o fată n-o să vrea să se mărite cu mine. Lumea mă urăște. La ce bun să mai trăiesc? Nu-s bun de nimic. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
uită la ea. În dormitor, Gosseyn reglă un înregistrator mural pentru a repeta o temă de relaxare de trei minute. Apoi se întinse. În timpul ceasului care urmă, nu reuși să adoarmă cu adevărat. Mai era încă vocea în spate, vocea monotonă a lui Ashargin care repeta mereu cele câteva fraze. Își lăsă spiritul să cutreiere printre amintirile mai amare ale sechestrării lui Ashargin. Ori de câte ori dădea peste un incident care pricinuise o impresie profundă, îi vorbea silențios tânărului Ashargin. Ca și cum la cinci-sprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
comandant al forțelor noastre pe Venus. Ugell spuse: - El se numește Eldred Crang. Nu am dat de urma acestui trădător. Cu privirea pierdută, Enro continuă: - Și care sunt sugestiile voastre în privința acestei planete, domnilor? - Noi sugerăm, citi Ugell cu voce monotonă, ca părțile locuibile ale acestui sistem să fie impregnate cu oricare dintre izotopii radioactivi cu un an de activitate, pe care-i vom procura pe loc, pentru a face ca sistemul în chestiune să nu mai fie locuibil. Își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
care le conferă un aspect mai contemporan. Astfel refăcut, acest habitat este menit să dureze. Înainte de a ajunge la Maroquinerie, trecem prin fața numerelor 13, 15 și 17, succesiune de imobile OPAC datînd din 1991, de o mare banalitate arhitecturală. Fațadele monotone contrastează cu micile case din fața lor, pline de farmec bucolic. La cîteva zeci de metri de strada Boyer, după ce termini de urcat strada Ménilmontant, ajungi la "140", nume de cod local al clădirii Louis Bonnier, arhitectul său. Construită în 1925
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
cu o înfățișare îngrijită. Se apropie de Gosseyn. ― Aveai de gând s-o-ntinzi, așa-i? Vorba lui avea un ușor accent străin. Surâse din nou.! Îl plesni cu brutalitate peste față cu dosul mâinii și repetă cu aceeași voce monotonă: ― Plecai sau nu? Din nou ridică mâna. Din stânga lui Gosseyn, răsună vocea lui Crang: ― Destul, Blayney. Ascultător, omul își lăsă, mâna în jos. Dar gândurile se citeau pe față, iar emoția îi tulbura glasul în timp ce zicea: ― Domnule Crang, dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
după aceea..." Așeză pe noptieră micul revolver nichelat, pe care-l luase de la Patricia Hardie. Nu adormi cu adevăratelea. Fu cuprins de o somnolență, ca o oboseală copleșitoare, prin care răzbăteau unele zgomote. Zgomote care se rezumau la o litanie monotonă, plângăreață, sunetul propriei sale voci înregistrate, care repeta fără încetare: Nu-s bun de nimic. Nici o fată n-o să vrea să se mărite cu mine. Lumea mă urăște. La ce bun să mai trăiesc? Nu-s bun de nimic. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
simți o mâncărime în picioare. Senzația trecu, lăsându-l însă într-o stare de fierbințeală. Simțea că se înăbușă. - E doar o iluzie! Își spuse. Nu mi se întâmplă nimic asemănător. Se liniști. Acum nu mai auzea decât murmurul acela monoton și nu mai vedea decât lumina aceea difuză, învăluitoare. Grosvenor se gândi că metoda lui era, poate, destul de bună ca să-i permită, cu timpul, să exercite un anumit control asupra unuia sau chiar a câtorva extratereștri. Dar ceea ce-i lipsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
zace pe un trotuar. Se ridică în picioare, cu oarecare dificultate. Un grup de curioși se holbau la el, iar parcul și orașul magic al viitorului dispăruseră. În schimb, un șir de magazine cu etaj, foarte unite, alcătuiau un tipar monoton de o parte și de alta a străzii. Ajunse la el un glas de bărbat, detașându-se dintr-un vălmășag de alte sunete: - Sunt sigur că este reporterul care a intrat în magazinul acela de arme. Deci revenise în epoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în drepturi. Maiorul Sanders oftă obosit. - Știu, aceasta este imaginea pe care mi-am făcut-o imediat. - Nu înțeleg, zise ea nedumerită. Dacă ai cunoscut elementele potențiale ale acțiunii dumitale, atunci ai fost absolut zevzec. - Imaginea - zise el, cu glas monoton, ca și cum nici nu ar fi sesizat întreruperea - unei perioade în care cineva, nu neapărat dumneavoastră, ar avea această putere fără nici un fel de îngrădire, fără să existe vreun loc către care să se întoarcă, fără alte resurse, fără ușurare, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
întîlnea de obicei cu Lia. Beau o cafea, se plimbau cu mașina până la Ploiești, luau masa undeva. Înainte de ea fusese Cecilia și mai înainte Dora... Același itinerar, același coniac sorbit încetișor pe canapeaua cu perne multe." Hm, începuse să devină monoton..." Auziră un chicotit și se răsuciră brusc. Un bărbat cârn, în vindiac îmblănit, cu o trusă de medic sub braț, le făcu un semn amical. ― Mai e nevoie de aiureala cu țigara? Râdea bine dispus, trecîndu-și degetele prin părul ud
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
eram patru era mai bine. Aici ne trebuia dinamită, nu lopeți. ― Eu nu mă simt deloc obosit. Atât că mă plictisesc. ― Nu prea am conversație, rânji Ionescu. Cârnul dădu din cap. ― Mă enervează să fac ceasuri întregi același lucru. E monoton. ― Lasă că scăpăm repede! După ce ajungem la canal, peisajul începe să varieze. Continuară să sape un timp în tăcere. Inginerul se oprea din când în când și trăgea o țigară. O lăsa apoi pe treapta de ciment și fumul subțire
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dumneavoastră? ― A fost militar de carieră. După război, știți cum erau timpurile... funcționar în Ministerul de Finanțe. Își ridică obrazul proaspăt, cu priviri limpezi. Era ceea ce se numește un bărbat statornic. ― Femeile, în general, apreciază genul. ― Depinde. O existență prea monotonă obosește. N-ai ce să aștepți de la ziua de mâine. Ți-e indiferent că trec săptămânile, privești cu ciudă la anii care vin. Își netezi poalele fustei: Mi-ar fi plăcut să trăiesc mai... făcu un gest cu mâna, mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dorii Matei ieși din odaie fără să facă zgomot. Lăsă ușa deschisă și ascultă un timp. Auzi glasurile înfierbîntate ale bătrânului și maiorului, mișcările locotenentului care răzbăteau surd din cămară. În camera ei, Melania Lupii povestea ceva pisicii. Cunoștea vocea monotonă care se împletea la un moment dat cu ron-ron-ul motanului. Înaintă elastic și așteptă din nou." Acum!" gândi și se precipită spre scrin. Atinse stema. O tuse uscată îi opri brațul în aer. Melania Lupu stătea în cadrul ușii. Pisica i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rău dușman al Arsenalelor. ― Fără doar și poate, execuția prin spînzurătoare îi va îmboldi nervii tociți, zise cu răceală alt consilier. Cele cîteva clipe cît te va vedea zbuciumîndu-te și zvîrcolindu-te în ștreang, viața i se va părea mai puțin monotonă și cenușie. ― Ceea ce aveam în minte, spuse cu seriozitate Hedrock, este că unul dintre Negatiștii noștri ar putea rezolva diverșii factori pentru a oferi sfaturi cu privire la valoarea practică a rămînerii mele. ― Îl vom consulta pe Edward Gonish, spuse Peter Cadron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CARE AVEAU INFLUENȚĂ SAU BANI PENTRU A DA MITĂ. IATĂ-I, STÎND ÎN PICIOARE SAU PE JOS, FĂRĂ SĂ GÎNDEASCĂ NIMIC, AȘTEPTÎND SĂ TERMINE O DATĂ TREABA ASTA STUPIDĂ PENTRU A SE ÎNTOARCE LA AMANTELE SAU JOCURILE LOR, LA EXISTENȚA LOR MONOTONĂ. ERA UN NEFERICIT PRODUS SECUNDAR AL PLANULUI SĂU DE A PUNE CAPĂT RĂZBOAIELOR, DAR ORICUM ERA MULT MAI BINE DECÎT SĂ MOARĂ OAMENII CU MILIOANELE ÎN LUPTĂ. BANG! SUNETUL CARE IZBUCNI DIN ADÎNCURILE NAVEI ÎL ELECTRIZĂ PUR ȘI SIMPLU PE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
lăsa temerile personale să stea în calea țelurilor sale. În schimb vroia să testeze realitatea înconjurătoare. Se duse pînă la teleecranul general dintr-unul din birouri și mișcă butoanele pînă prinse un canal care transmitea informații. Ascultă o relatare foarte monotonă: comentatorul se ocupa de niște legi noi pe cale de a fi discutate de către parlamentul imperial. Nici o mențiune referitoare la propulsia interstelară. Dacă se produsese vreo tulburare în momentul fugii sale de pe astronava lui Kershaw, se pare că zarva se potolise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
vrea să ne spună. Cu cât ne apropiem de Bulundi, cu atât această pustiire este mai teribilă și misterioasă. Un magnet îi atrage pe toți locuitorii, făcându-i să dispară, ca prin miracol.” Gândurile lui Tintin se înșiră pe fondul monoton al zgomotului de motor. Uneori, viața pe care Tintin o poate doar intui își face apariția, dincolo de marginile teritoriului pe care soldații mareșalului îl controlează. O umbră se simte în mijlocul arborilor care se înalță până către cer, filtrând lumina ca
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la orice fel de împrejurări, vesel, energic, receptiv la nou, are o vorbire clară, cu intonații, cu posibilități de păstrare a calmului. * Flegmaticul este liniștit, lent în mișcări, nu are reacții emoționale vii și rapide, pare deseori indiferent, vorbirea este monotonă, dar egală, își păstrează calmul în situații dificile. * Melancolicul este cea mai slab temperament din punct de vedere a energiei psihice, individul prezintă o sensibilitate accentuată, este timid, interiorizat și nehotărât, are o slabă rezistență la eforturile intelectuale, precum și o
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
la fel de zadarnice ca orice durere. Și la capătul acestor lungi vizite, în seri mereu asemănătoare, Rieux nu putea să spere nimic altceva decât un șir nesfârșit de scene de același gen, reînnoite la infinit. Da, ciuma, ca și abstracția, era monotonă. Un singur lucru se schimba poate, și acela era Rieux. O simțea în seara asta, la picioarele monumentului închinat Republicii, conștient doar de indiferența apăsătoare care începea să-l cuprindă, privind mereu ușa hotelului pe care dispăruse Rambert. La capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
departe." ȘI EXACT CEEA CE MAI RĂMÂNE DE EVOCAT ÎNAINTE DE A AJUNGE LA PUNCTUL MAXIM AL CIUMEI, ÎN TIMP CE FLAGELUL ÎȘI ADUNA TOATE PUTERILE PENTRU A LE ARUNCA ASUPRA ORAȘULUI ȘI A PUNE DEFINITIV STĂPÂNIRE PE EL, SUNT LUNGILE SFORȚĂRI DISPERATE ȘI MONOTONE PE CARE ULTIMII INȘI, CA DE PILDĂ RAMBERT, LE FĂCEAU PENTRU A-ȘI REGĂSI FERICIREA ȘI PENTRU A SUSTRAGE CIUMEI ACEASTĂ PARTE A EULUI LOR PE CARE O APĂRAU ÎMPOTRIVA ORICĂREI ATINGERI. ACESTA ERA MODUL LOR DE A REFUZA ASERVIREA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nimic care să fie spectaculos, ca de pildă vreun model sau vreo acțiune strălucită, asemănătoare celor pe care le găsești în povestirile vechi, dar nimic nu e mai spectaculos decât un flagel și, prin însăși durata lor, marile nenorociri sunt monotone. În amintirea celor care le-au trăit, îngrozitoarele zile de ciumă nu apar ca niște mari flăcări somptuoase și pline de cruzime, ci mai ales asemenea unui interminabil mers târșit care strivește totul în calea lui. Nu, ciuma nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
orice clipă o puteau atinge cu mâna. Din acest punct de vedere, ei intraseră în însăși ordinea ciumei, cu atât mai eficace cu cât era mai mediocră. Nimeni, la noi, nu mai avea sentimente mari. Dar toată lumea trecea prin sentimente monotone. "E timpul ca asta să se sfârșească", spuneau concetățenii noștri, pentru că într-o perioadă de epidemie este normal să dorești sfârșitul suferințelor colective și pentru că, într-adevăr, doreau ca să ia sfârșit. Dar toate acestea erau spuse fără pasiunea sau sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]