2,076 matches
-
noapte. Apoi observă oaspetele și spuse rece: A! — Ignatius, l-ai cunoscut pe domnu’ Mancuso. Dă bună ziua. — Cred că l-am văzut pe undeva pe aici, spuse Ignatius, privind afară prin ușa din dos. Agentul Mancuso era prea surprins de monstruoasa cămașă de noapte din flanelă, ca să mai răspundă ceva. — Ignatius, dragule, omu’ vr’a peste o mie de dolari pentru ce i-am făcut la casă. — O mie de dolari? Nu va căpăta nici un cent. Îl vom da imediat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Nu mi-a plăcut deloc biroul. Am încercat să-l lămuresc pe șeful personalului că locul de muncă nu este corespunzător, dar părea să nu-l intereseze. În cele din urmă a devenit foarte ostil. Ignatius dădu drumul unui râgâit monstruos. Oricum, te-am prevenit că așa va fi. Eu sunt anacronic. Oamenii își dau seama și asta îi irită. — Doamne, copile, trebe să ții capu’ sus. — Capul sus? repetă furios Ignatius. Cine ți-a mai băgat și prostiile astea nefirești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
adevărului. După câteva semestre, Myrna a dispărut de la universitate, spunând în modul ei jignitor: „Acest loc nu mă poate învăța nici un lucru pe care să nu-l știu deja.“ S-au dus pantalonii negri colanți, coama spălăcită de păr, geanta monstruoasă; cetatea universitară mărginită de palmieri a revenit la letargia și giugiulelile ei tradiționale. Am mai văzut-o de atunci de câteva ori pe această flușturatică emancipată, deoarece, din când în când, se pornea să facă un „tur de inspecție“ al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
salon. Ai folosit vrodată perdelele alea de hârtie? N-arată rău. Am văzut unele drăguțe la Maison Blanche. — Am cumpărat unele drăguțe pentru camera lui Ignatius, dar el le-a smuls de la fereastră și le-a rupt. Spunea că sunt monstruoase. Nu-i groaznic? — Fiecare cu gustu’ lui, spuse repede Santa. — Ignatius nu știe c-am venit astă-sear-aici. I-am spus că mă duc la o novenă. — Angelo, toarnă-i Irenei ceva bun de băut. Ia și tu puțin whisky, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o avere la vreun concurs cu fotografiile mele. M-am gândit pentru o clipă să alerg după grupul de turiști, dar tocmai atunci o caricatură de turist, cu trup pirpiriu, pantaloni pescărești și suflând din greu sub greutatea unui aparat monstruos, cu lentile, care era desigur un aparat de filmat, îmi strigă un salut. Uitându-mă mai de aproape, am constatat că nu era altul decât agentul de stradă Mancuso. Bineînțeles că am ignorat rânjetul lui slab, machiavelic, de mongoloid, prefăcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Am fost atacat sălbatic și împins în măscăriciul ăsta de cowboy. — Nu încerca să minți, grăsanule, spuse Frieda. Am văzut cum s-a întâmplat. Era gelos, Dorian. Voia să danseze cu tine. „Îngrozitor!“ „Fă-l să plece!“ „Ne strică petrecerea.“ „Monstruos!“ „Periculos!“ „O catastrofă.“ — Pleacă de aici, strigă Dorian. Ne ocupăm noi de el, spuse Frieda. — Foarte bine, spuse de sus Ignatius, în timp ce fetele îl apucaseră de halat cu mâinile lor butucănoase și îl împingeau spre ușă. Ți-ai ales singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
patroana plecase. În locul ei era un stativ împodobit cu inele. Ce avea de gând domnișoara O’Hara? Pe scenă lunecă apoi Darlene, într-o rochie de bal, cu o trenă lungă din plasă de nylon. Pe cap purta o pălărie monstruoasă de epocă și pe braț o pasăre la fel de monstruoasă. Încă cineva aplaudă. — Mira, plătești acu’ sau e vai de tine, cabron. — Erau desigur mulți tăurași la balu’ ăla, da’ tot mi-am păstrat onoarea, îi spuse cu grijă Darlene papagalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
inele. Ce avea de gând domnișoara O’Hara? Pe scenă lunecă apoi Darlene, într-o rochie de bal, cu o trenă lungă din plasă de nylon. Pe cap purta o pălărie monstruoasă de epocă și pe braț o pasăre la fel de monstruoasă. Încă cineva aplaudă. — Mira, plătești acu’ sau e vai de tine, cabron. — Erau desigur mulți tăurași la balu’ ăla, da’ tot mi-am păstrat onoarea, îi spuse cu grijă Darlene papagalului. — Maică Doamne! urlă Ignatius, incapabil să mai tacă. Cretina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
poți bronza. — Cu ce te ocupi la New York? Întrebă el cu ochii Închiși. Era ciudat că abia acum vorbeau despre lucrurile normale la o Întâlnire normală. — Sunt scriitoare. — Despre ce scrii? — În cea mai mare parte a timpului, despre crime monstruoase și despre știri cretine. — Pentru cine? — Pentru televiziune și reviste. — Pentru televiziune? Ce emisiuni? — Crime and Charisma și Crime at 5 o’clock. — Eu am lansat-o pe prima, pe vremea când eram președintele rețelei, cu ani În urmă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
în gravitatea faptelor respective. Cu mâinile încleștate pe genunchi, cu capul sus, privind fără să văd pe nimeni în afară de tata, am rezistat la toate întrebările și la toate bănuielile. Nici un moment în timpul procesului nu mi-am încovoiat umerii. Căpătasem o monstruoasă stăpânire care mă condamna fără scăpare, dar de care eram din ce în ce mai mândru. Era cea mai mare biruință a mea. O biruință chiar mai mare decât intrarea la Belle Arte. N-am protestat nici când chelnerul a venit la bară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
privesc mai bine și am descoperit cu groază că nu mă mai puteam mișca. Gleznele mele erau cuprinse de iarba care creștea în jurul meu. 14 Mi se poate reproșa, bineînțeles, că sunt un monstru de subiectivitate; că sunt un caz monstruos de egoism. Și nu țin să evit acest reproș. Așa este. Nu m-a interesat niciodată cu adevărat sensul universului și, ca să fiu sincer până la capăt, îmi vine greu să cred că eu reprezint singura greșeală din acest univers. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care a început s-o iubească nebunește. Pe la vreo opt ani însă, când Ana se juca cu mingea pe stradă, s-a apropiat de ea un măcelar, un maniac care dădea târcoale copiilor, tulburat din când în când de dorințe monstruoase. A ademenit-o să-i arate o jucărie acasă la el, a violat-o, schingiuind-o, după care a lăsat-o mai mult moartă decât vie în stradă. Cât timp a mai sperat că fetița va trăi, Mefista nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Esteticul trece pe plan secund, ceea ce primează acum este sapiențialul. Acesta este narat, recurgându-se la toate strategiile romanescului; și romanescul contează numai În măsura În care Întreține vie foamea sapiențială. Totul este subsumat acestei Încercări agonice de a resuscita golemul textului. Mașinărie monstruoasă, cu mii de tentacule și papile prin care se absoarbe și se anihilează realul. Poate că această nouă etapă „foiletonislică“ a romanului este necesară, caracterizând epoca de alexandrinism cultural specifică postmodernismului. 4. Un „conte philosophique“ despre „cavaleria spirituală“ S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nici măcar cu siguranță 72. Nos inuisibles pretendus 73. Un alt caz curios 74. Deși voința este binevoitoare 75. Inițiații se află la limita acestei căi 76. Diletantism 77. Ierbii acesteia i se spune Scacciadiavoli 78. Aș spune, desigur, că acest monstruos hibrid 79. Își deschise lădița 80. Când survine Albul 81. Ar fi În stare să arunce planeta În aer 82. Pământul e un corp magnetic 83. O hartă nu reprezintă teritoriul 84. Urmărind desenele lui Verulamius 85. Phileas Fogg. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
J.M. Guyau, despre care scriu comentarii prolix-metaforizante („H. Bergson și arta“, nr. 1, pp. 7-9, „Cetind «Versurile unui filozof»”, nr. 2). Referințe utile și la Dorina Grăsoiu și Emil Manu. Nu poemele publicate - unele, se pare, colective -, pastișe minulesciano-argheziene veleitare, monstruoase sub aspect estetic, interesează aici, cît rubricile de note intitulate programatic „Frondări“. Ele conțin, printre altele, delimitări față de miopia și exclusivismul Vieții noi. Toate cele trei numere ale revistei îi sînt, într-un fel sau altul, dedicate lui Arghezi. Adolescenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Féstin de Balthasar). Potrivit lui Ov.S. Crohmălniceanu (Evreii în mișcarea de avangardă românească, text îngrijit, adnotat și prefațat de Geo Șerban, Editura Hasefer, București, 2001, pp. 76-79), „ambiția supraomului nietzschean” - ipostaziată de Baltazar, fiul damnat al lui Nabucodonosor - cunoaște o „răsucire monstruoasă, satanică, nihilistă prin amoralismul total în care cade”. Modificînd după zece ani, probabil la indicația lui Șestov, unele dintre personajele alegorice (Deșertăciunea devenind Rațiunea și Luxura - Nebunia), Fondane va rescrie într-o manieră mult mai modernă - pre-ionesciană - textul piesei, amalgamînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la biografie spre operă, autorul insistă asupra „umorului negru” urmuzian, plasîndu-l astfel pe Urmuz în proximitatea suprarealismului: „În totul, persoana lui însemna reîntruparea acelui duh greu de definit, deosebit atît de ironia romantică (adevăratul „reziduu al sublimului”), cîi și de monstruosul, scabrosul ori oribilul aceleiași direcții artistice. Anume umorul negru. În orice caz, valorile suprafirești ale creației lui Urmuz prin această filieră credem că trebuie descifrate. (...) Manifestare etern umană (...) umorul negru nu este trist, nici tragic, ci excesiv și flegmatic, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bandaj soios. Era scundă și slabă. Gaston era de părere că fețele japonezilor erau la fel de lipsite de expresie ca și măștile pentru teatrul Nō. Nici această femeie nu făcea excepție. Femeia, speriată, s-a uitat câteva clipe la acest străin monstruos, cu chip de cal. Apoi l-a întrebat: — Ce ești? În vocea ei era furie amestecată cu disperare. Gaston nu putea să-și dea seama de ce era supărată pe el. Și-a arborat zâmbetul lui blând și faptul acesta trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
era necesar să moară, ci: n-au murit zadarnic. ― E o chestiune de vorbe. ― Nu. Căci un rug care a ars inutil nu luminează nimic. Doar pătează. Atâta tot. ― Un rug e monstruos oricum. ― Da, Galilei, însă poate fi și monstruos și inutil. ― Nu e oare un curaj și mai mare să trăiești și să suferi decât să arzi pe un rug? Deși istoria îi reține pe cei care au ars și îi ignoră pe cei care au înfruntat viața. ― Dacă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ieșit de-acolo de teama unei epidemii, care se răspândea cu mare repeziciune. În a cincea zi am plecat, și dincolo de ziduri am văzut grămezi de cadavre, oameni răpuși de o molimă care provoca în corp niște umflături atât de monstruoase, că nici rudele nu-și mai recunoșteau morții. Așezați precum legăturile de surcele în vatră, erau arși, aerul umplându-se de o duhoare insuportabilă. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns la Pavia teferi. Am mai stat în serviciul lui Rotari încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și ridicol. Și totuși, din ziua aceea, nu trecuseră decât cinci primăveri, iar el nu se schimbase deloc, nici lumea - ceva important se Întâmplase, căzuse Zidul Berlinului, și Uniunea Sovietică, dar răul Își Întindea umbra peste tot, cu o eficiență monstruoasă și inexorabilă. Dalele care pietruiau insula erau perfect albe, părând pânze ce așteptau să fie umplute. Dar era prea multă lumină, și cei din case l-ar fi putut vedea. Pe insulă locuiau doar câțiva norocoși, destui totuși. Zero trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pantalonilor carnetul de cecuri. Zero ezită, nesigur. Ochelarii lăsaseră pe nasul tatălui său două scobituri adânci și roșii. Fără lentile, pupilele sale minuscule păreau nespus de opace, aproape stinse - și Îndrăzni: — Douăzeci, spuse Înroșindu-se. Îi părea o cifră enormă, monstruoasă. Nu mai văzuse niciodată douăzeci de milioane la un loc. Elio semnă cu un gest repezit, fără să discute. Zero Își mușcă buzele, căci fusese prea ușor - ar fi putut să-i ceară la fel de bine treizeci, poate chiar cinzeci, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și Îl vedea privind-o sever, fără să-i surâdă, din colțul salonului, În care el nu era. Aris, pe care nu l-am mințit niciodată, care mă cunoaște cu adevărat. Singurul În fața căruia m-am arătat așa cum sunt, În monstruoasa mea răceală. El care acum poate că mă urăște și mă disprețuiește. Aris - ce tânăr curajos, plin de utopii, intransigent, măcar dacă ar rămâne mereu așa cum e, dacă timpul nu l-ar transforma Într-un individ arid și meschin, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-mă, Îi răspunse. Avea cămașa udă de transpirație și mici picături de sudoare i se prelingeau pe tâmple. Dar mâna nu-i mai tremura. Protagonist, pentru totdeauna. Copiii stinseseră lumina. Mobilele din salon Își pierduseră unghiurile, planurile, structura - păreau corpuri monstruoase, adormite. Fiecare lucru luase Înfățișări amenințătoare, neliniștitoare. Antonio se chinui să descopere conturul lui Kevin pe divan. Ecranul televizorului transmitea În Încăpere o lumină rece, albăstruie. Pe pereții goi, umbrele lor gesticulau, se ridicau spre tavan, se amestecau una cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
numai tanti Ivon, o babă nebună, pe vremuri cea mai bună prietenă a bunicii, care avea ideea fixă că bunicu’ pe ea ar fi trebuit s-o ia de nevastă, și ani de zile îi dăduse târcoale, făcându-i scandaluri monstruoase, dar acum e totuna, să nu mai vorbim despre asta, și să nu-mi mai bat capul, că oricum ajungem imediat. Într-adevăr, ne apropiam de catafalc, boxele mari și negre, așezate pe stative, răspândeau, ușor distorsionat și hârâit, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]