1,711 matches
-
MARCAT NUMAI ULTIMELE MOMENTE ALE FLAGELULUI. ÎN PERIOADA DE CARE NE OCUPĂM, DESPĂRȚIREA GROPILOR EXISTA ȘI PREFECTURA ȚINEA MULT LA ACEST LUCRU. ÎN FUNDUL FIECĂREIA DIN ELE UN STRAT GROS DE VAR NESTINS FUMEGA ȘI CLOCOTEA. PE MARGINILE GROPII, DINTR-UN MORMAN DIN ACELAȘI VAR IEȘEAU CLĂBUCI ÎN AER LIBER. CÂND DRUMURILE AMBULANȚEI SE TERMINAU, TĂRGILE ERAU ADUSE ÎN ȘIR ȘI DE PE ELE ALUNECAU PE FUNDUL GROPII, APROXIMATIV UNELE LÂNGĂ ALTELE, TRUPURILE DESPUIATE ȘI UȘOR STRÂMBE, CARE, ÎN ACEEAȘI CLIPĂ, ERAU ACOPERITE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
poate spune că suntem cu desăvârșire singuri În această Încleștare, fiindcă străzile, cu numele lor antediluviene, gravate pe plăcuțe de tablă, iau și ele parte la ea, la fel și pietrele funerare ale atâtor sfinți Împrăștiate În toate direcțiile, și mormanele de gunoaie care zac În așteptare la aproape fiecare colț de stradă, și gropile imense și hidoase de pe șantierele de construcții cărora le vor lua curând locul clădiri moderne, țipătoare, și pescărușii...Cu toții ne ieșim din fire când cerurile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
turnam pentru diverse televiziuni și care Îmi permiteau să călătoresc. Paginile se acumulau. Nu mă lăsa inima să mă despart de ele. Mă purtam cu cartea mea ca un copil mic care se abține să meargă la oliță. Și dinaintea mormanului de pagini pe care le scrisesem - mergînd pînă la a rescrie de douăzeci de ori anumite pasaje - pierdusem din vedere plăcerea, la fel de intensă, dar mai scurtă, a evacuării. Jennifer m-a ajutat, fără să-și dea seama, să iau decizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Salitov. ă Poate să fi sărit de pe asta, domnule? La asta vă gândiți? întrebă Ptițin. ă Ce? izbugni Salitov. ă Doar voiam să spun, domnule... ă Nu dau doi bani pe ce vrei tu, imbecilule. Ți-am ordonat să investighezi mormanul acela din zăpadă. Refuzi să execuți ordinele mele? ă Nu, domnule. Bineînțeles că nu, domnule, spuse Ptițin, înțepat de severitatea lui Salitov. Dar era hotărât să se dovedească demn de apobarea ofițerului stern. Nu pierdu nicio clipă întrebându-se cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Dar era hotărât să se dovedească demn de apobarea ofițerului stern. Nu pierdu nicio clipă întrebându-se cum poate cuvântul 'acolo' să fie interpretat ca un ordin formal. Țâșni în direcția spre care Salitov continua să arate. Ptițin încălecă peste morman, care părea să aibă un contur precis rectangular sub suprafața moale și rotundă a zăpezii. ă Cred că este un fel de geamantan, spuse el în timp ce continua să excaveze. Se pare că e deschis. Este... izbugni Ptițin. Degetele-i înmănușate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
aripile erau adunate în jurul unor curți murdare în care lumina soarelui nu ajungea nicidoată. Când bătea prin ele, vântul era simțit de fiecare ocupant, chiar și de cei adunați în jurul sobelor sau samavoarelor, și chiar și de cei îngropați sub mormane de râze sau ascunși în dulap. Aproape de Podul Kamenei, clădirea dădea înspre Canalul Iecaterniski, care era înghețat acum, dar care funcționa pe timp de vară drept canalizare. Duhoarea, în acele zile fierbinți, intra prin crepătruile din pereți și se răspândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
scria 246. Apoi aruncă o privire spre ușa urâtă, din metal. Și pe ea era trecut același număr, 246. Ferestrele păreau să aparțină unei fabrici vechi, nu se zărea nici o lumină pe nicăieri. Privi În jur. Strada era mărginită de mormane de saci negri de gunoi, pe care ninsese, și de magazine chinezești. Spre oroarea ei, un șobolan Îi țâșni printre picioare. Un al doilea Îl urmă. Kitty se trase un pas Înapoi și văzu ambele rozătoare dispărând Într-o gaură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
câteva zile Înainte, cu o grămadă de valize, genți și speranțe până la cer. Charlie Jones, proprietarul Galeriilor Charlie Jones din Tribeca, o invitase la acest târg de artă - Art LA - pe care Îl sponsoriza Împreună cu alții, iar ea Își adusese mormane de ținute sexy, pantofi de designer care mai de care mai trăsniți, lucrări de artă, rame mari, scumpe, și echipament TV. Desert Rose Îi spusese lui Kitty la telefon că spera să facă senzație la Art LA, pentru că acolo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de accent iranian. — Da, dar vorbesc farsi cu un puternic accent american. Nu mi s-a permis niciodată să mă Întorc În Iran. Oricum nu mai am pe nimeni acolo. Pentru mine Iranul Înseamnă doar niște amintiri Încețoșate și un morman de poze alb-negru la care nu mă uit aproape niciodată. — Prin urmare ești americancă printr-un concurs de Împrejurări, spuse Kitty. — Da. Tu? — Eu sunt americancă de bunăvoie. Când eram mică, sub regimul comunist, mă uitam la filmele americane. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
legătura uimitoare pe care o simțise Între ei nu fusese decât În imaginația sa, dar, slavă Domnului, se Înșelase. Termină repede de strâns, Însă nu-și găsea nici o pereche de pantofi. Poate-i furase cineva sau poate se pierduseră În mormanul de haine și pantofi pe care și le adusese Desert Rose și pe care le ținea aruncate Într-o cutie de sub pat. Kitty nu-și găsea nici ghetele, se gândea că era nevoită să se Întoarcă la zăpezile din Manhattan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Nu o mai putem reține pe Suzanne cu mașina o oră și jumătate dus, și Încă pe-atât până În Bel Air. — Bine, zise Desert Rose morocănoasă, dar demnă. Își scoase bagajele din mașină, unul câte unul, iar după ce extrase tot mormanul din portbagaj Îi mulțumi lui Suzanne. Apoi Îi Întoarse spatele lui Kitty și se Îndepărtă, fără un singur cuvânt de rămas-bun. Un final prost al călătoriei lor Împreună. Când mașina se puse În mișcare, Kitty se uită În oglinda laterală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
uita la clădirile care erau dărâmate. De astă dată, probabil pentru că edificiile erau de mică înălțime, nu se utilizau explozibili, acest modern procedeu, expeditiv și spectaculos în stare să transforme în trei secunde o structură solidă și organizată într-un morman haotic de cioburi. Cum era de așteptat, strada care forma un unghi drept cu aceasta era închisă circulației. Ca să-și livreze marfa, olarul va fi nevoit s-o ia prin dosul clădirilor care se demolau, să facă un ocol, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care a murit a fost Taso, și cel din urmă, Kakko, amândoi străpunși de săgeți. Lumea parcă se uita la circ: râdea, urla, insulta, scuipa, își agita pumnii. Când leșurile pline de sânge ale ducilor au fost trase afară din mormanul de morți, poporul s-a aruncat asupra celorlalți spre a-i jefui și a-i batjocori. Am încercat o singură dată să mă revolt, și am încă o cicatrice de la un umăr la celălalt. După măcel a urmat nelegiuirea. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și alte ierburi. L-am îndemnat și eu să bea, ceea ce a și făcut, nu fără să se strâmbe din pricina gustului respingător. A doua zi nu mai avea febră. În vreme ce, odată cu răsăritul soarelui, mă uitam la acei primitivi pregătindu-și mormanele de crengi, Rotari a venit lângă mine. Până atunci mă evitase și, la rândul meu, nici eu nu-l deranjasem cu prezența sau cu vorbele. La drept vorbind, eram dezamăgit, căci mă așteptam să mi se arate recunoștință; în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și fuseseră alături de Gregorio în timpul măcelului, iar eu am recunoscut șase; toți paisprezece au fost rupți în bucăți cu caii. Pavajul forului era roșu de sânge și presărat cu măruntaie la sfârșitul pedepsei, și douăzeci de capete tăiate erau făcute morman în mijlocul pieței. Pe la apusul soarelui, după ce li s-a dat drumul bătrânilor, femeilor și copiilor care nu se ascunseseră, orașul Oderzo a fost jefuit, și apoi incendiat în mai multe locuri. În timpul nopții se vedea un singur rug mare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de piatră. Călugărul Colombano din Irlanda se stabilise la Bobbio prin anul 614, arătând pe-ade Teodolinda, care îl împroprietărea cu acel loc. Din auzite, poate, mi-l închipuisem a fi îmbelșugat și înfloritor; în realitate, era pustiu și părăginit, un morman de ruine cotropit de buruieni, printre care se afla biserica San Pietro. Colombano venise însoțit de o mână de călugări, vreo doisprezece, cred, dar nici vorbă de agricultori sau de meșteri în vreo meserie. Dar el era sfânt, și miracolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ei se schimba. I se schimba culoarea părului, expresia feței, formele. Poate că Îi semăna. Poate că avea să fie mai reușită decât ea. BALDO DEGLI UBALDI. VALLE AURELIA. Așa era În fiecare zi, de când motocicleta ajunsese să fie un morman de fiare vechi, dus la reparat. Singurele momente În care Îi avea pe amândoi alături - clipe prețioase și totuși inutilizabile - erau estompate de gălăgia trenului, toropite de căldura insalubră a vagoanelor, zdrobite Între corpuri străine, fără a le da șansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
urmă, s-a repezit cu portiera spre ei și le-a făcut fața zdrențe. Voia să fie sigur că nu va mai exista nici o relație cu sergentul. Și așa a și fost: în seara următoare, cadavrul polițistului zăcea pe-un morman de gunoi, la Glina. Când scandalul ajunsese-n floare și se adunase lume multă, a iești tiptil. Din sergent, Zogru a sărit într-o femeie care privea scena dintr-un taxi, cu mâna spânzurată pe geamul deschis. - La Institutul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a mâinii. M-am uitat la el nervoasă și-l împroșcasem cu o mână de frunze argintii și aurii ale copacului. Eram pe jos, iar el deasupra mea cu o frunză verde în vârful capului, se aruncă peste mine în morman și așa începu bătaia dintre noi. Zâmbeam, râdeam și eram altfel. Nu mai eram eu, eram fericită! Zâmbești. Spuse cu ochii strălucind, în timp ce-și dezvelea dinții albi ca spuma laptelui. Parcă mă făcea să râd și mai tare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fiindcă n-aveam poftă să cad, și atunci, în timp ce mă cățăram, m-am uitat în sus, și printre scândurile podelei de la postul de observație am văzut că acolo sus e cineva, era Remus Frunză, ghemuit într-un colț, pe un morman de frânghii, am văzut că fumează, fața îi era roșie de vopsea, și se uită fix la mine prin fanta dintre scânduri, asta m-a mirat foarte tare, pentru că până atunci crezusem că luptase și el alături de ceilalți, în lan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-i spun asta verde-n față, și că imediat se va dovedi dacă sunt într-adevăr curajos sau dau numai din gură, pentru că acum o să-mi ofere ocazia de să-mi dovedesc curajul și, zicând astea, Remus a luat de lângă mormanul de frânghii o stinghie, și a așezat-o pe jos, în mijlocul ei se vedea o pată maronie aidoma unei mâini cu degetele răsfirate, iar Romulus mi-a spus să mă pun în genunchi și să-mi așez frumușel mâna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de una, de era cât pe-aci să cad, dar am reușit să mă agăț la timp de un palton pus pe umeraș, pe lângă care mai atârnau pe puțin vreo cinșpe, iar sub ele, pe podea, se înălța un alt morman, tot de paltoane, din care, lovindu-l cu piciorul, s-a ridicat un iz de clei, atât de puturos încât m-a luat cu greață, i-am zis lui Zsolt că bine-am mai nimerit-o, dar el mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
picioare, a întors sticla cu fundu-n sus, vărsând-o cu atâta furie, încât era să și cadă de vreo două ori, când sticla s-a golit, i-a făcut și ăsteia vânt în puț, apoi s-a dus țopăind la mormanul de obiecte, l-a răscolit cu una dintre cârje, scoțând la iveală un borcan gol de murături, l-a ridicat și i l-a aruncat lui Jancsi, spunându-i să se ducă să-l spele, Jancsi abia apucase să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
clipa următoare, nisipul era deja curat de orice urmă a dramei. Dar nu și inima Mariei. Omul Înaintă spre ea, copleșit de sentimentele dureroase care-l chinuiau. De sub brațul stîng, pe care-l ținea Îndoit strîns lîngă șold, scăpă un morman de cîrpe vechi, a căror culoare albă nu mai era decît o Îndepărtată amintire. În ciuda Înfățișării masive, se mișca În tăcere, avînd un mers ciudat, șovăielnic și sacadat. Ajuns În spatele ei, Își ridică brațul drept În față. Iar mîna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
privește menhirul din care picură sînge, acesta e un fapt, nu un produs al Închipuirii. - Există Întotdeauna o explicație, replică Lucas, cu o nuanță de iritare. Și am s-o descopăr, chiar de-ar fi să-mi isprăvesc zilele pe mormanul ăsta de pietre și să mă apuc să Învăț dialectul breton. Ryan arătă spre far. - Dacă Îți pot fi de folos În vreun fel, știi unde să mă găsești. Lucas dădu din cap, Îl privi cum se Îndepărtează, Întîlnind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]