1,884 matches
-
a pus pe toate la un loc, amestecate la fel ca o compunere fără virgule. Autorul: Și așa, Toderiță a reușit să înțeleagă că trebuie să folosească corect toate semnele de punctuație. Ele s-au întors voioase în caietele lui. Motanul Încălțat ACTUL I (O poiană înflorită. Dintr-un tufiș apare un iepuraș. Apoi alții îl urmează, foarte veseli. Se aude ciripit de păsărele. Iepurașii dansează. Ionică și Cotoșman apar în poiană. Iepurașii se sperieși fug din peisaj.) Ionică: (râzând) S-
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
n-am ce-ți face, cu stăpân sărac cum sunt eu, trebuie de la început să te-nveți să rabzi de foame. Și de creanga grea de floare, Eu mă spânzur, Cotoșman Să mă plângă pe sub soare Numai tu, un biet motan. Da, da, măi Cotoșmane, chiar așa o să fac, fără nimeni pe lume, n-am altceva de făcut decât să mă spânzur. Cotoșman: Fiindcă ești un prost! Ionică: (foarte speriat și surprins)Vorbesti tu? Cotoșman: Da, eu în persoană, m-am
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Cotoșman: Și la pungă gros! Negustorul: Câț, spurcăciune! Ionică: Șiret moșul, cum făcu, cum drese, ma lăsă fără nici un ban în buzunar. Cotoșman: (se încalță vorbește cu mândrie) Stăpâne, ia uităte la mine! Îmi dai voie să mă prezint? Sunt Motanul Încălțat, zis Cavalerul Cotoșman. Tot pământu-n lung și lat Orișicât ați căutat Până acuma n-ați aflat De Motanul Încălțat! Sunt isteț și plin de foc Știu să cânt și știu să joc Niciodată nu mă-ncurc Și pe toate
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
ban în buzunar. Cotoșman: (se încalță vorbește cu mândrie) Stăpâne, ia uităte la mine! Îmi dai voie să mă prezint? Sunt Motanul Încălțat, zis Cavalerul Cotoșman. Tot pământu-n lung și lat Orișicât ați căutat Până acuma n-ați aflat De Motanul Încălțat! Sunt isteț și plin de foc Știu să cânt și știu să joc Niciodată nu mă-ncurc Și pe toate le descurc Și la toți vă spun pe șleau: Miau! Ionică: Brovo ție! Parc-ai umblat încălțat cu cizmele
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Ba tu ai miorlăit! Slujitorul I: Eu? Eu miorlăi? Slujitorul II: Atunci cine miorlăie? Cotoșman: Eu vitejilor...Am onoarea să vă salut! Slujitorul I: (înspăimântat) Vorbește pisica!... Slujitor II: Și e încălțată cu cizme! Cotoșman: Întocmai...Eu sunt cavalerul Cotoșman, Motanul Încălțat. Cu cine am plăcerea să miaun... pardon, să stau de vorbă? Slujitor I și II: Păi noi... Cotoșman: Aș vrea să știu ce căutați pe moșia stăpânului meu! Slujitorul I: Fugărim... Cotoșman: Ce fugăriți? Slujitorul II: Ia, niște iepuri
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
coroană mare pe cap. În dreapta și în stânga stau cei doi slujitori.) Cotoșman: (Apare în scenă. Se înclină adânc și zice: Să trăiești, Răsluminăția Ta! Împăratul: (Dezmeticindu-se din moțăială) Care ești acolo, mă? Cotoșman: Aici sunt eu, cavalerul Cotoșman, zis Motanul Încălțat! Împăratul: Bravo ție...Și ce vrei? Cotoșman: Sunt trimisul stăpânului meu, Voievodul Ionică de Dragodana. Împăratul: Și de ce te-a trimis? Cotoșman: Ca să-ți aduc în dar, din partea lui acest iepuraș alb. (Vrea să-l scoată din traistă) Împăratul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
capul omului, treizeci de kile de bucurie, pe o litră de cap! Cotoșman: Cum văd eu, Măria Ta, nu e chiar așa ușor să fii împărat! Marele Dregător: Dar tu cine ești, arătare? Cotoșman: Eu sunt Cavalerul Cotoșman, supranumit și Motanul Încălțat. Dar de ce zgâiești așa la mine? Înălțimea Ta, ce, n-ai mai văzut motani? Marele Dregător: Ba da, am văzut, dar nu din ăștia așa ca tine, cu grai de om și haine omenești! Cotoșman: Fiindcă eu nu sunt
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
eu, Măria Ta, nu e chiar așa ușor să fii împărat! Marele Dregător: Dar tu cine ești, arătare? Cotoșman: Eu sunt Cavalerul Cotoșman, supranumit și Motanul Încălțat. Dar de ce zgâiești așa la mine? Înălțimea Ta, ce, n-ai mai văzut motani? Marele Dregător: Ba da, am văzut, dar nu din ăștia așa ca tine, cu grai de om și haine omenești! Cotoșman: Fiindcă eu nu sunt motan de rand, sunt năzdrăvan! Împăratul: El a adus iepurașul alb Domniței! Marele Dregător: Aha
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Încălțat. Dar de ce zgâiești așa la mine? Înălțimea Ta, ce, n-ai mai văzut motani? Marele Dregător: Ba da, am văzut, dar nu din ăștia așa ca tine, cu grai de om și haine omenești! Cotoșman: Fiindcă eu nu sunt motan de rand, sunt năzdrăvan! Împăratul: El a adus iepurașul alb Domniței! Marele Dregător: Aha!... Împăratul: Dar tu mi-ai adus bomboanele? Marele Dregător: (Îi dă un cornet cu bomboane) Sigur, Măria Ta... Împăratul: Acum iar o să stau cuminte pe tron
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
N-am că eu sunt ]împărat, nu sultan de la Țarigrad. Domnița: Dar ce e zarva asta în castel, tăticule? Împăratul: Îl fugăresc pe ăla? Domnița: Care ăla? Împăratul: Pe ăla, cum îi zice...Cotoșman. Domnița: Și de ce-l fugăresc pe motan? Iepurașul: E un motan năzdrăvan, Domniță... Împăratul: E un spion ticălos! Noroc că mai e și Marele Dregător, îngerul meu păzitor! Marele Dregător: Te omor, hodorog bătrân...Și pe tine, viperă tânără...Vă omor pe toți (iepurașului) și pe tine
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
sunt ]împărat, nu sultan de la Țarigrad. Domnița: Dar ce e zarva asta în castel, tăticule? Împăratul: Îl fugăresc pe ăla? Domnița: Care ăla? Împăratul: Pe ăla, cum îi zice...Cotoșman. Domnița: Și de ce-l fugăresc pe motan? Iepurașul: E un motan năzdrăvan, Domniță... Împăratul: E un spion ticălos! Noroc că mai e și Marele Dregător, îngerul meu păzitor! Marele Dregător: Te omor, hodorog bătrân...Și pe tine, viperă tânără...Vă omor pe toți (iepurașului) și pe tine cu măsline te fac
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
voinicule! Uriașul: (privindu-l mirat) Ce vrei, mă, lighioană? Cotoșman: Să-ți fiu oaspete. Uriașul: Ce tot vorbești, mă? Nici mai mult nici mai puțin? Să-mi fii oaspete, hai? Cotoșman: Nu mă cunoști, uriașule Găman? Eu sunt cavalerul Cotoșman...Motanul Încălțat.(Face o plecăciune și mai adâncă) Uriașul: Ei, bine-ai venit și-mi pare bine de cunoștință!...(Se linge lacom pe buze) Cotoșman: Dar de ce te lingi așa pe buze? Uriașul: Fiindcă n-am mai mâncat pisici de mult
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de animale! Uriașul: Pot! Cotoșman: Nu poți! Uriașul: Tu n-auzi că pot? Cotoșman: Eu aud, dar nu cred! Uriașul: Zău mă...Ia uită-te! (pleacă în culise, se întoarce în costum de leu) Oa!!! (încearcă să-l sperie pe motan) Cotoșman: (se sperie) Aste e foarte ușor.. Dacă poți, prefă-te într-un animal mic! Uriașul: Mă prefac! Cotoșman: Nu poți... Uriașul: Hai, vrei să mă prefac în cal? Cotoșman: Păi, ce, calul e mic? Uriașul: Atunci spune tu în
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Din fundal intră alaiul împărătesc) (Cu o plecăciune adâncă) Bine-ați sosit! Bine-ați sosit! Împăratul: Bucuroși de oaspeți, Cotoilă? Cotoșman: Bucuroși, Măria Ta. Fiți bineveniți în castelul stăpânului meu! Împăratul: Rău îmi pare de tine, dragă pisoilă, că ești motan, că te-aș fi făcut ginere, dar așa, socru de cotoi, mă fac de râs! Cotoșman: Eu sunt însurat, Măria Ta...Dar am să-ți recomand pe altcineva, să-l faci ginere! Pe stăpânul meu,Voievodul Ionică de Dragodana. (Un
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Cu un „stânga-mprejur” cam moale, au plecat spre locul arătat de ofițer. Sergentul de serviciu a rămas în fața căpitanului... ― Ia spune, băiete, ce durere ai? Te văd după ochi că ai a-mi spune ceva. Parcă ai fi un motan prins la oala cu smântână. ― Domnule căpitan, permiteți să raportez. ―Lasă formalitățile pentru ocazii oficiale. Acum discutăm lucruri particulare. Te ascult. ― V-aș ruga să-i dați pe acești doi oameni în aceeași unitate de artilerie, dacă se poate, fiindcă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cine are de-a face. Unde ți-i bărbatul?” „S-o dus la Cotnari după niște vin. Îi plecat de trei zile cu vărul lui din deal. Îl știi matale”. La auzul acestei vești, jandarului i-au lucit ochii ca motanului când vede oala cu smântână! „Am vrea să mâncăm ceva și să bem o ulcică cu vin. Da’ unul bun! Să vadă și dumnealui ce hangiță avem noi aici...” - a sfârșit vorba jandarul, cu un zâmbet semnificativ... „Nu duceți nici o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ce scria acolo. ― Măi fratele meu. Noi mergem doar cu un tren, nu cu zece, câte sunt trecute pe tablă. Ia vezi la ce oră ne putem îmbarca spre destinația noastră? ― Se vede treaba că îți place milităria ca la motan smântâna. ― De unde până unde am ajuns eu milităros, omule? ― N-ai ordonat tu: „Ia vezi la ce oră ne putem îmbarca spre destinația noastră”? Parcă am fi îmbarcat un tun sau o baterie întreagă, nu alta. ― Da, da. Ai dreptate
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
iar pe peretele central o pânză uriașă a Ioanei: pete de soare și de verde. Ne-am așezat pe canapeaua moale, de culoarea po rumbului, fermecate de atmosfera obiectelor din jur a că ror armonie făcea încăperea să cânte. Un motan roșcat se mlădia la picioarele Ioanei, torcând. — El e Petrușka, îl prezentă ea, aplecându-se să-l dezmierde. Sergiu mi l-a trimis. Uneori mă face să cred că e reîncarnarea spiritului lui. O prietenă care m-a invitat la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
aceea cu ea să văd pisicile din cartier pe care le hrănea la o anumită oră. I-am replicat că nu iau decât un pisic roșu. Ne ducem în stradă și 17 sosește unul mic, ruginiu, toate celelalte mâțe și motani i-o luau înainte la mâncare, el nu se alegea cu nici o firi mitură. Am zis: „Pe ăsta îl iau, dar cum să-l prindem, că e sălbatic?“ Până la urmă l-am adus aici cu altă prietenă. Casa e mare
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
în mijlocul cărora râdeam sau ne îndureram. Uneori îmi istorisea episoade din viața lui la care eu nu participasem. Așa s-a închegat cartea, din trăirile mele alături de el timp de 45 de ani, din experiențele lui repovestite. În timp ce Ioana vorbea, motanul a început să urmă rească ceva nevăzut care, după mișcarea ochilor săi, s-ar fi plimbat prin aer. — Nu suntem singure, șopti mătușa. El simte acum prezențele celorlalți. M-a străbătut un fior. Nu știu la cine se gândea Ioana
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
liniștitor: „Nu vă faceți griji, noi trecem în fiecare noapte la 12 și ne uităm.“ I-am întrebat mult mai puțin sigură: „Dar dacă hoții vin la unu noaptea?“ Răspunsul a fost: „Păi atunci se culcă și ei, ca noi!“ Motanul cel roșcat întrerupse povestirea cu un mieu nat jalnic, semn că stăpâna uitase cu totul de el. Ioana s-a ridicat de la masă și s-a dus să-i pregătească mânca rea. M-am luat după ea. Trecând prin hol
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
doream din tot su fle tul, așa că, de cum apărea curcubeul, alergam din răs puteri să-l ajung. 38 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE 1. Dracul ești dumneata! (fr.) Iubitele viețuitoare Pe când stăteam de vorbă pe canapeaua de culoarea porumbului, motanul roșcat care tot încercase să-i atragă atenția Ioanei, ba torcând frenetic la picioarele ei, ba mieunând în răstimpuri pe un ton sfâșietor, sfârși prin a-i sări în poală. De-abia atunci catadicsi ea să-și treacă dege tele
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
care mi-au încălzit de-a lungul anilor sufletul cu pre zența lor... — Te-ai împrietenit cu vreun animal în copilărie? am isco dit-o plină de curiozitate, fără să-mi treacă prin cap că istorisirea Ioanei avea să stârnească gelozia motanului. Animalele au făcut parte din viața mea, ca și stelele, spuse ea cu însuflețire. Împărtășeam această dublă pasiune cu tata, care seara, la țară, îmi descoperea cerul, ară tân du-mi pe rând poziția astrelor, Carul Mare și Carul Mic
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
și strâng de pe pășuni vitele, mâ nân du-le spre adăposturi. Am căpătat cadou de la ei niște pin teni de argint, îi mai am și azi în casă. — Hai să revenim la pisici, am spus atunci, cu gândul să îmbunez motanul care ne privea din ce în ce mai trist din ungherul unde se refugiase. Mă tem că urmează o poveste nu tocmai veselă, se încruntă Ioana. Aveam șase ani, Suzanne, unsprezece. Eu aveam o pisică adorabilă, de culoare gri, răspundea 40 IOANA CELIBIDACHE, O
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
nu se uita la mânca rea pe care o aduceam, nu-l interesa decât clipa de prie tenie, de dragoste. A durat vreo câteva luni această aven tură. Într-o zi a dispărut pentru totdeauna! Urmă o clipă de tăcere. Motanul nu se clintise din loc, fixându-ne cu ochii lui scânteietori. Doar în răstimpuri își mișca mustățile aurii într-o parte și-n alta. — Când aveam vreo șapte ani, reîncepu Ioana, la Câmpulung, mă împrietenisem cu un șoricel pe care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]