1,907 matches
-
un nor de argint în naltul ceriului un înger alb, îngenuncheat, cu mînile unite, care cântă o rugăciune divină, adâncă, tremurătoare: rugăciunea unei vergine. Întredeschisei ochii și văzui prin fereastra arcată și deschisă, în mijlocul unui salon strălucit, o jună fată muiată-ntr-o haină albă, înfiorînd cu degetele ei subțiri, lungi, albe, clapele unui piano sonor și acompaniind țipetele ușoare a unor note dumnezeiești cu glas[ul ] ei dulce, moale și încet. Părea că geniul divinului brit Shakespeare espirase asupra pământului
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de bucăți prin fulgere roșii ca focul. Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn și toaca se izbea de stâlpii clopotniței. Am fugit de pe morman, ud și plin [de hlei ], și m-am covrigit în clopotniță, cu dinții clănțănind și muiat până la piele; părul meu cel lung îmi cădea peste ochi - mânuțele mele slabe și reci le băgam tremurând în mînecele ude. Așa am stat toată noaptea. Pe la cântători am început a merge cu picioarele goale prin noroi spre casă... am
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
genii abia văzute, umbre mai transparente, cu pielița vânătă ca marmura ce pare moale, cu ochii mari albaștri, cu lungi bucle negre ce-ncongiurau fața lor albă și cădeau pe gâturile marmoree și pe hainele de argint în falduri lungi ce muiau corpurile sublime cu albețea și moliciunea lor. Prin acei îngeri albi și cu ochii mari, albaștri, văzui unul cu mari ochi negri, alb ca și ei, însă cu fața slabă și muiat în lungi și strălucite haine negre, cu {EminescuOpVII
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a căzut o ninsoare ușoară și Memfis, divina Memfis, își ridică colosalele ei zidiri ninse de lună în depărtarea țărei... parecă-ntr-o noapte de vară ar fi nins deodată o pulbere de diamant peste toată lumea și urmele acelei străluciri ar fi muiat și-ndulcit aerul cel dulce al Egipetului, și numai Nilul își leagănă mișcătoarele și lungele lui maluri de papură pintre cari curg oglinzile lui mari, cari reflectă lumea 3 ceru lui și pare că apele lui, mișcîndu-se una peste alta ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să fug de ea... trebuie să fug de ea... căci dacă m-ar omorî numai n-ar fi nimic... dar are să mă tortureze, are să-mi omoare nerv cu nerv, gândire cu gândire, bucată cu bucată din creierii mei s-ar muia sub sărutările ei... Ah! și cum știe femeia asta a săruta... te trec fiorii... cu fiece sărutare mori, spre a învia și a muri din nou sub o alta... Dac-aș fi fost îmbracat în cuirasă de fier și m-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tu asta, copilul meu, ai să mi-o plătești! Apoi ieși din cabinet. A doua zi Lilla îmbla cam pe lângă păreți și nu i se uita nimărui în față... Angelo era de-o paloare umedă, ochii-i erau turburi și moi în cap și pierduse din demonica lor strălucire. Ea se-mbrăcase și-i ajută și lui, îi îmbumbă cămeșa la gât, îi făcu fiongul de la legătoare... Era blândă ca un miel... - Așa-i că mă iubești, Angelo? {EminescuOpVII 271} - Mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spirit! {EminescuOpVII 275} Și ardeau în albastrul infinit al templului candelele de aur a stelelor... Sus un cer înstelat și jos un cer înstelat... Lui i se storcea sângele din inimă, lumina din ochi, sufletul din piept și ea era muiată de lacrimi... O, durere nesfârșit de dulce, o, voluptate nesfârșit de dureroasă... și el recăzu cu fața palidă și slabă-n perinele albe și luna-i da arătarea unui mort.. Ea-și închisese ochii și un surâs abia îi deschise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
parte a lucrării de față îi este consacrată lui Freud, mă voi limita să amintesc o apreciere care spune esențialul și-l spune foarte bine: "Metoda cărții lui Freud, notează Adorno despre La Psychologie des masses et l'analyse du moi, constituie o interpretare dinamică a descrierii făcute de Le Bon spiritului masei"67. Acestea fiind spuse, mă văd obligat să amintesc de G. Jung. Ideea inconștientului colectiv este una dintre primele intuiții ale psihologului francez și pe care a folosit
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
op. cit., 131 415 S. Freud, W.C. Bullitt, op. cit., p. 46 416 Se știe că noțiunea de identificare a fost expusă pentru întîia dată de Freud în mod consistent în 1921 în eseul La Psychologie des masses et L'Analyse du moi. Cea de supraeu, în Le Moi et le ça, care-l continuă și dezvoltă cea de-a doua topică. Îi datorăm acestuia din urmă faptul că, în cultura occidentală, orice individ se compune dintr-un Sine, un Eu și un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Bullitt, op. cit., p. 46 416 Se știe că noțiunea de identificare a fost expusă pentru întîia dată de Freud în mod consistent în 1921 în eseul La Psychologie des masses et L'Analyse du moi. Cea de supraeu, în Le Moi et le ça, care-l continuă și dezvoltă cea de-a doua topică. Îi datorăm acestuia din urmă faptul că, în cultura occidentală, orice individ se compune dintr-un Sine, un Eu și un Supraeu. Nu are rost să adăugăm
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
din craniul Elenei Ceaușescu, pentru a-l păstra; un altul relatează o scenă în care câinele garnizoanei se hrănește cu creierul Elenei Ceaușescu, risipit pe caldarâm; mulți soldați din unitate extrag gloanțe din zidul de execuție, ca amintire; unii chiar moaie o batistă în sângele lui Ceaușescu (pp. 165, 167). În Procesul Ceaușescu (1996), Ardeleanu, Savaliuc și Baiu transcriu afirmațiile unor martori care sprijină și ei ideea că trupurile celor doi au fost ciuruite de zeci sau chiar sute de gloanțe
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
pentru fiecare, adevărata condiție a umanității, iar aceasta nu implică neapărat o pasivitate contemplativă, ci mai ales gestul elementar al dezproprierii despre care vorbește etica creștină 3. Credința sau milostenia, de pildă, sunt forme de uitare a falsului sine (le moi haïssable, cum îl definea Pascal) și de abandonare în Autoafectarea/Autodăruirea Vieții 4. Revenirea la făptuire (praxis) ca modalitate primară de supunere la dinamica Vieții permite tematizarea unor paradoxuri specifice creștinismului și, în primul rând, a structurilor afective care exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
morala, religia, estetica unei națiuni. „Nimica nu este așa de pătrunzătoriu - se spune În prefața la Psaltirea În versuri a lui Ioan Prale (1827) - nimic așa mișcătorul și la cele mai Împetrite inimi, de cît o poezie bine alcătuită. Aceasta moaie inimile Învîrtoșate, suflă curagiu În cele desnădăjduite; pe scurt, lucrează cu o maghie ori În ce suflet. Pentru aceia de stă și povestește ca o fabulă, cum Orfeu Tracul ar fi cîntat așa de frumos, cît ar fi tras după
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unghere, și atunci armurile luceau scurt, ca o cremene izbită de piatră. Petrache luă găleata cu apă, presără în ea un praf alb care se topi iute, lăsând o spumă verzuie ce mirosea a iarbă crudă. Începu să șteargă dalele, muind, când și când, pămătuful și amestecând spumele, până ce clăbucii amenințară să se reverse peste marginile găleții. În cele din urmă, pardoseala căpătă un luciu plumburiu, de parcă cerul și pământul se oglin deau unul în altul, de nu mai știai care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să mai bată. La urma urmei, și când vii pe lume tot așa e. Din tot ce se întâmplă în afara pântecului care te poartă, poți doar să auzi... Chestiunea însă e că omul nostru aude, dar nu le potrivește. Cosmina muie prosopul în apă și îi șterse obrajii, parcă încercând să îndepărteze umbrele vineții care îi împresurau ochii. Apoi coborî spre tâmple. — Exact acolo e problema, spuse Pantelimon. Între tâmplă și urechea internă e o distanță mică, nici cât o unghie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un petic două nume deodată. Trebuie să te mulțumești cu atât. Se priviră câteva clipe în tăcere. Papi se foi pe canapea, altădată s-ar fi cuibărit lângă umărul lui Efrem, acum ezită, ghemuindu-se în colțul ei. Filip își muie buzele în pahar. Shiva își întindea aripile deasupra tejghelei, umbrele lor alcătuiau pe tavan un cerc rotitor, precum șarpele Kundalini mușcându-și coada. — Cine începe ? întrebă. — Începutul a fost deja făcut, spuse Cosmina, privind spre Efrem. — Suntem oameni în toată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
așa se întâmplă mereu, spuse Cosmina. Cei care iubesc mai mult se dau deoparte și lasă locul celorlalți. — Să bem așadar pentru selecția naturală, zise Iacob și Cosmina ciocni, gândind că totuși nu asta vrusese să spună. Ea abia își muie buzele în băutura pe care o găsi, într-adevăr, prea tare. — Pot să merg până la baie ? întrebă și el îi arătă ușa din spate. Când se întoarse, îl găsi cu paharul aproape golit în mână. Totul era nemișcat, Cosmina avu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu voce stinsă Ologu. Și dă-i și chiorului ăstuia ciomagul, să nu mai umble în patru labe și cu limba scoasă. Panselia nu se încumetă să-l lase așa pe Coltuc, își sumese fustele colorate, netezi o margine, o muie în gură și îi șterse flăcăului sângele uscat din colțul buzelor. Dar cum era peste puterile ei să-l ridice, să-l așeze pe căruț și să-l proptească-n chingi, alese să-l asculte pe Ologu. Îl apucă de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
orbul trase căruțul și, pe lângă stâlpul porții, se iți fața plină de sânge închegat a lui Coltuc. Nu se mai osteniră să povestească, socotind că flăcăul o va face de-a fir-a-păr, nu acceptară decât câte o felie de pâine muiată în ulei și se depărtară cu țopăiala unuia și încetineala celuilalt, sporovăind despre păcatele acestei lumi pe care ei, cerșind, trebuie să le ia asupră-le. Fata amestecă spirt în apă caldă și, mai degrabă tamponând decât ștergând, ca să nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
depărtară cu țopăiala unuia și încetineala celuilalt, sporovăind despre păcatele acestei lumi pe care ei, cerșind, trebuie să le ia asupră-le. Fata amestecă spirt în apă caldă și, mai degrabă tamponând decât ștergând, ca să nu-i provoace alte dureri, muie cojile de sânge uscat și îi curăță obrazul. Rănile rămaseră dezvelite la colțurile buzelor, la rădăcina urechii, de parcă cineva, cu o pensulă, voise să dea chipului său un aer hlizit. Când socoti că, peste urmele blacheurilor, nimic nu mai putea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de demult. Nu se poate nici măcar ține pe picioare, n-are cum să fugă... Polițistul nu-și ridică ochii din registrul în care oamenii se preschimbau în coduri numerice, mai accentuate sau mai șterse, după cum creionul chimic era mai bine muiat între buze. Răspunsul veni totuși de la milițianul cel vechi și de la polițistul cel nou, amândoi deodată. — Lăsați, doamnă... Nici nu știți de ce sunt ăștia în stare... Bețivul clătină din cap, era tot ce putea face. — Ți-e sete ? îl întrebă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nimeni. Intră descumpănită în camera de la început, unde, văzând-o, polițistul își netezi șuvița de păr și-și puse din nou chipiul pe cap. Bețivul moțăia, cu capul sprijinit de braț, pufnind din buze. Rada așteptă răbdătoare până când polițistul copie, muindu-și creionul chimic în gură, rândul de deasupra. Privi ceasul și adăugă la sfârșit ora. — Trebuie să semnez ceva ? întrebă femeia, pregătită să-și arate din nou actele. Nu trebuie, răspunseră polițiștii, redeveniți unul. Am scris eu aici. — Nu e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ochi care, fără să le vină să creadă, rămăseseră să privească înapoi. Se propti să se ridice, dar se gândi că poate sub tălpi nu e bordura fântânii, ci obrazul ori pieptul cuiva și, la gândul acesta, genunchii i se muiară. Când reuși să iasă, hăpăi adânc aerul, ca după spaima de înec. Se trase cu totul, sprijinită în coate, și rămase multă vreme să privească cerul, cu ochi neclintiți și uscați. Când găsi puterea de a se uita la ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ai scăpare. — De asta vă place să beți ? — Noi nu bem de frică, bem de praf. Când ieșim din șut, limba e așa de îngroșată de praf, că abia poți să vorbești. Da’ bei mai departe și, după ce limba se moaie, te gândești că poate se spală și plămânii. Numai că nu merge și plămânii se tot usucă. De-aia, când m-am întors din Moldova, nici nu m-au mai primit înapoi. M-au pensionat de boală. Mai fac grădinărie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ușă. — E bine că te-am cunoscut, spuse. Acum du-te înapoi acasă. Pavel Avădanei astupă grijuliu sticla. — S-o țineți închisă, spuse. Dacă nu puneți dopul, tăria poate să iasă și țuica se trezește. Păcat de ea să se moaie, că e din prunii de la cimitir... Se ridică și făcu spre ușă câțiva pași nesiguri. Ziceai că ai dat cincizeci de lei pe taxi, spuse Rada. Uite, ia de aici o sută de lei, să ai până la gară. — Păi, când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]