1,415 matches
-
în cazul aplicării unor tratamente termice finale. Coloranții utilizați în aceste cazuri trebuie să fie rezistenți, adică să nu piardă din intensitate, să nu-și modifice nuanța, să nu cedeze pe fibrele care însoțesc poliesterul în cazul amestecurilor, să nu murdărească utilajul. Din aceste considerente, tendința de volatilizare, respectiv de sublimare a coloranților reprezintă un aspect negativ. Cel de-al doilea aspect, care ar putea fi considerat pozitiv, îl reprezintă proprietatea coloranților de dispersie de a putea fi aplicați prin procedeul
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
materială se ocupă îndeajuns designerii, stabilind criterii și mode, mai mult sau mai puțin seducătoare. Dar de unde vine frumusețea interioară, cu toată complexitatea ei? Dar oare cum mai putem vedea această minunăție interioară când, uneori, nefrumusețea din noi înnegrește și murdărește totul? După care sesizăm că nu ne place și ne depărtăm. Când nu ne simțim bine cu adevărata frumusețe, înseamnă ca avem probleme ce trebuiesc tratate. Tuturor ne place să fim iubit(ă) pentru că, dintr-un egoism inconștient, prin iubire
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
în dorința ei de a fi utilizată prin rugăciune. Dăruindu-se cu generozitate și așteptând ca fiecare om să o folosească cu ce-și dorește din toate aceste bunătăți ale ei, cerând în schimb puțină iubire, pentru a nu fi murdărită și înnegrită. Nu poți lumina pe alții când "hainele" spiritului îți sunt negre, de invidie, de dușmănie, de răzbunare, de lăcomie, de acel: "măcar un cuvânt rău să arunc, că asta mă face să mă simt bine". Noi toți avem
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
jocul actorului îmi plăcea cu atât mai mult și mă prindea cu atât mai tare, cu cât îmi storcea lacrimi. Ce-i de mirare în asta? Mielușea nefericită, rătăcită de turmă și nerăbdătoare să fiu păzită, o râie îngrozitoare mă murdărea. De aici dragostea mea nu pentru suferințe care m-ar pătrunde în profunzime (de fapt, nu-mi plăcea atât de mult să le îndur, ci să le privesc), ci pentru suferințe povestite și imaginate, care mi-ar zgâria oarecum sufletul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Ifigenie, fiica Elenei și a lui Tezeu, ar fi fost sacrificată. În ochii lui Racine, Ifigenia este o eroină prea virtuoasă pentru ca spectatorul să-i poată accepta moartea fără indignare. "Cum ar fi arătat, scrie el în Prefață, să fi murdărit scena cu omorul oribil al unei persoane atât de virtuoase și atât de plăcute pe care trebuia să o reprezint în persoana Ifigeniei?" Euriphile, dimpotrivă, care păcătuiește prin gelozie, poate fi sacrificată. "(...) ajungând în nenorocirea în care această amantă geloasă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
operațiunile din vreme, pentru a avea timp să îndrepte situația, în caz că o scrântea cu ceva anume. Și se consola cu gândul că dacă lucrurile eșuau complet, până la urmă cea mai romantică cină a ei fusese în prima seară, atunci când se murdărise de ketchup pe bărbie, iar el i-l ștersese cu vârful degetelor, prin gestul cel mai senzual pe care îl văzuse vreodată. Dar nu avea de gând să lase lucrurile să degenereze. Era organizată și gata de treabă. Pe la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
36. Astăzi oricine înfruntă, fără frică, un eu...românesc ! 37. Ce calități nutritive posedă brânza caprelor...de tăiat lemne ?! 38. La masă ne-a fost oferită, delicioasa supă de melci... fosilizați ! 39. Se poate crește în coteț fără a-i murdări codița -un porcușor...de apă dulce?! 40. Este foarte periculos să arunci în curtea vecinului, pisica...sălbatică ! 41. Ca animal de companie mi-ar plăcea să mă plimb cu un Jaguar...ultimul tip ! 42. Spunând unui bărbat...,,bou", greșești puțin
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
înmuiam în sticluța cu cerneală și scriam. Dar necazul, uneori se dezlega penița și rămânea în sticluța cu cerneală. Doamne cât mă necăjeam să o scot apoi picura pe caiet sau degetele mele erau unse de cerneală și se mai murdărea unde mai scriam. Acasă mi se făcea controlul... și o încasam aspru. Iar seara când venea tata, îi arăta caietul (control). Tata nu știa că eu deja o încasasem aspru și îmi dădea și el porția de bătaie cu cureaua
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
Alex. Cred că-l cheamă Upmann sau Illmann. — Unu’ În vârstă, cu cioc și cu ochelari fără rame? El aprobă din cap. Illmann era. — Când a fost aici? — Alaltăieri. Împreună cu Kriminalkommissar Jost. — Jost? Nu prea-i genul lui să se murdărească pe labe. Credeam că e nevoie de mai mult decât omorârea fiicei unui milionar ca să-l facă să-și miște fundul ăla mare. Mi-am aruncat țigara, În direcție opusă față de casa devastată: nu avea nici un sens să ispitesc soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Trage-ți mai Întâi borul pălăriei peste față, i-am zis. Apoi pune siguranța ca și cum ți-ai băga mâna Într-un sac cu nisip. Ține minte, de la distanța asta, n-am cum să ratez. Și ar fi mare păcat să murdăresc vopseaua frumoasă a Roșcovanului cu creierul tău. Își trase de pălărie până Îi ajunse peste ochi și după ce se ocupă de siguranța Mauserului lăsă pistolul să cadă la pământ, unde acesta se rostogoli cu zgomot, inofensiv, pe caldarâm. — Roșcovanul ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
m-aș fi închinat într-o biserică, Zâmbește iute, Iartă-mă, n-ar fi trebuit să apun asta, Ba da! urlă toată ființa mea și fiori netrebnici îmi umblă, Mi-e dor de femeie, Daniel! Sunt un nemernic, cum te murdăresc pe tine cu dorințele mele! și glasul lui tot mai scăzut, eu încordându-mi auzul să nu-mi scape nimic din mărturisirile lui, ca și cum s-ar fi închinat într-o biserică, Cum?! Doamne, iartă-mă! dar șoaptele lui nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Cred că am o cădere nervoasă. Se uită în jurul ei, la patul în care stătea. Corpul ei, care avea nevoie disperată de o baie, zăcea letargic pe niște așternuturi care ar fi trebuit schimbate de urgență. Șervețele umede și mototolite murdăreau plapuma. Un arsenal neatins de ciocolată aduna praf pe comoda ei cu sertare. Pe podea stăteau răsfirate revistele la care nu fusese în stare să se concentreze. Televizorul din colț îi furniza necruțător informații direct către pat. Da, teritoriu propice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Cred că am o cădere nervoasă. Se uită în jurul ei, la patul în care zăcea. Corpul ei care avea nevoie disperată de o baie zăcea letargic pe niște așternuturi care ar fi trebuit schimbate de urgență. Șervețele, umede și mototlite, murdăreau plapuma. Un arsenal neatins de ciocolată aduna praf pe comoda ei cu sertare. Pe podea stăteau răsfirate revistele la care nu fusese în stare să se concentreze. Televizorul din colț îi furniza necruțător informații direct către pat. Da, teritoriu propice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în vas, a și sărit înapoi. Am tot pus-o la loc, am tot acoperit-o cu mai mult pământ, dar tot nu stătea. Eram uluită de tot ce se întâmpla. Deodată am auzit o voce subțirică: — Hei! Hei! Mă murdărești, mă îngropi, lasă-mă să ies! — Tu poți vorbi? — Desigur ! Cum să nu?! Dar de ce sari din ghiveci? Pentru că eu vreau să rămân mică, lângă suratele mele de la magazin! — Dar rolul tău este să crești mare și să te transformi
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pe mâna poliției pe Ramona, în speranța unei răsturnări de situație, dar am renunțat la idee. Russ Millard s-ar fi văzut nevoit să recunoască tot ce știa și ar fi avut de suferit. Numele lui Lee ar fi fost murdărit și mai tare. Martha ar afla. Concedierea mă păștea de mult, încă de acum doi ani și ceva, iar demascarea din Confidential nu era decât ultima pată pe care o aruncam pe obrazul Departamentului. Nimeni nu o știa mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
picior, Își scoase cizma Wellington și o aruncă Într-o cutie cu margini de plastic, Înlocuind-o cu o cizmă din piele fină. — Ce-a fost asta? — Care asta? Începu aceeași operațiune cu cealaltă cizmă Wellington, Încercând să nu-și murdărească prea tare noua ei Încălțăminte. — Uite ce e, trebuie să lucrăm Împreună, OK? — Știu asta foarte bine, spuse ea sfâșiindu-și salopeta și abandonând-o lângă cizme; apoi trânti portbagajul. — Nu eu am o problemă cu asta! — Isobel... Vocea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Să fii atent să nu accepți orice femeie; toate femeile vor lua de la tine ce vor avea nevoie, fiindcă tu ești generos, dar te vor lăsa singur dacă le vei da tot. Apără-te! Vezi că ele vor să te murdărească, să facă din tine un punct de sprijin de care să se folosească pentru a deveni puternice. Cele ce vor ști să te aprecieze În ce ai tu mai pur te vor iubi cu adevărat. Să știi că va veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să fluture ca să te recunosc de departe. Poți să ai și o femeie lângă tine, ca să-ți țină de urât atunci când eu am alte treburi. Puteți face și dragoste, dar atunci să-ți dezbraci cămașa; ea nu trebuie să se murdărească de țărână. Când vei dori ceva mai mult decât zbaterile femeii, Îmbracă-te În alb și așteaptă-mă. Iar când nu vei mai putea aștepta, alătură-te de femeie și Încearcă să crezi că m-ai uitat. 29 mai 1965
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ta gesticulând străin, e râsul tău, ecou plecat aiurea, e gândul tău agonizând senin. Nu te găsesc, oricât de mult te-aș strânge, printre femei, nebun, te fugăresc. Ascunsă-n trupul lor, tu fugi scârbită, când ele, din instinct, te murdăresc. 6 august 1965 E numai turbare gestul oamenilor de a urca spre esențe. Ei sunt făcuți doar pentru a trăi esențele, ca și când le-ar mânca, inconștienți, legați de corpul lor material. 7 august 1965 Lui M. Eu nu știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oriunde ne-am afla, dar musai să știm și noi de el. Lumina! Lumina farurilor, deci aruncând În peretele de lângă pat umbra dudului crescut jumătate În curte, jumătate În stradă. Iarna, șuierul vântului printre crengile uscate, iar vara, sângele lui murdărind trotuarul și boturile lor Însetate de joacă... Tatăl mormăie În șoaptă: „Stau doar o zi. Mâine mă-ntorc, sau poimâine.” „Să ai grijă de tine să nu te puște”, Îi spuse nevasta, aranjându-i mantaua pe umeri, pe acolo e frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ăsta nenorocit. Mai ales că o ai parteneră pe frumoasa Vera, care este și comandanta detașamentului de pionieri. Dar nici să lipsești nu poți. Peste două săptămâni este Centenarul. O să minți și tu că a venit coșarul și ți-a murdărit uniforma și de-aia ai luat treningul ăsta zdrențăros. Cu ocazia asta poți să spui că ți-ai uitat și carnetul de note acasă, În buzunarul de la uniformă. Nu are unde să-ți treacă patrul pe care o să-l iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
doar tu singur și prunii, doar tu singur și brusturii Înalți și grași ce cresc În umbra acăților de la marginea râului. O spaimă ca de moarte te străbate când simți cum se răcește lichidul acela fierbinte, cleios, care ți-a murdărit pantalonii cu miros de frunză uscată, cu miros incert de ciupercă uscată, cu miros de cânepă, de sămânță ce ascunde În ea esențele lumii, dar spaima asta e ca un fulger și fulgerul ăsta te aruncă din nou În lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pariu. Îl căutară pe paznicul turnului abia dat În funcțiune, Îl găsiră Într-o gheretă și-i băgară legitimații sub nas. Și uite așa pilotul, fost comandor, și tatăl lui s-au tot dat cu parașuta vreme de câteva ceasuri murdărindu-și hainele și julindu-și coatele Încrâncenați amândoi asupra punctului fix pe care făcuseră pariu. Către seară s-au Întors acasă, el era fericit că fusese cu avionul, că zburase, lucru pe care Îl povesti cartierului luni Întregi, iar tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Scotocești bagajele, Îți controlezi portmoneul, numeri banii, te pipăi, dar nu-ți lipsește nimic. Ba, dimpotrivă, ai ceva În plus. Senzația că Îți lipsește ceva. Și scormonirea lucrurilor reîncepe, cu Îndârjire, până la epuizare. Ca și cum ai tăinui ceva, ca și cum te-ar murdări ceva. Rămâi cu un fel de rușine. Noroc că Omul Roșu nu-ți apare decât uneori prin gările mici de provincie. Oricum, prudența e mama Înțelepciunii. Tu, În gara Sărățel. Nu ești singur. Te afli Însoțit de doamna Îmbrăcată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fericit al unui copil și al mamei lui, ținându-se de mână, În spatele unui castel și al unei văi cu un drumeag ce rătăcește spre păduri, pictate pe o pânză pe care vântul o unduiește Încet ca pe o apă murdărită de culori. Scânteia Poporului. Dușmanii țării, trădătorii poporului. Mai ucigași decât ucigașii, mai vandali decât vandalii! Cetățeni, membri ai formațiunilor gărzilor patriotice! Alăturați-vă și acționați cu toată hotărârea Împreună cu unitățile armatei noastre! Toți cei ce pot folosi o armă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]