1,825 matches
-
braț. La vederea mulțimii, încearcă să-și compună o mină impasibilă, însă nu reușește decât pe jumătate. În spatele lui apare și Parthenicus. Șușotesc amândoi precipitat, apoi Ianuarius își croiește drum grăbit, fără să răspundă la saluturi, printre plecăciuni slugarnice și murmure dezaprobatoare. Fulcinius îl petrece anxios din priviri până îl pierde din ochi. Uită pentru o clipă de propriile griji și se gândește că puterea, averea și statutul privilegiat pe care principele le-a acordat unora dintre liberții săi trezesc în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
niște iresponsabili ce sunt. Mai toți nu mai au răbdare să-l vadă scos din casă cu picioarele 104 înainte și clevetesc pe la colțuri. Și aici, în palat. Se împrăștie tot felul de zvonuri alarmiste despre viitorul stăpân al imperiului. Murmurele au ajuns până la el. Cum că Agrippa Postumus, crud din fire, îndârjit chiar și mai mult din pricina surghiunirii sale, nu va fi la înălțimea unei sarcini atât de covârșitoare, nici prin vârsta sa și nici prin priceperea în treburi de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
face asemenea prostii, cum o fi să viețuiești alături de alte femei, toante și nătânge? Logica și sentimentele sexului frumos nimeni nu le poate înțelege, pentru că sunt iraționale. Bieții bărbați! Trăiesc pe lumea asta mai rău decât dincolo de malul Styxului. Un murmur îi moare pe buze: Scribonia...! Tresare alarmat. Își ferește iute privirea în lături pentru ca Fulcinius să nu-i citească teama în ochi. Se înșală subestimând-o pe Livia. Nu face niciodată lucruri gratuite. Evident că dorește să lovească cu bună
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aude un glas timid. Se întoarce după zgomot: — Cum adică? — Templul lui Mater Matuta..., prinde fata curaj. Zeița luminii și protectoarea nașterilor, se îngrozește Occia. — Ce-i cu el? A fost lovit ieri de trăsnet, spunea regele. O însemna ceva? Murmurele cresc. — Doi șerpi s-au strecurat în Templul lui Jupiter, chiar pe porți... — A fost fătat un miel, care e în același timp și berbec, și mioară... Vestala Mamă le face semn să tacă: — Prea sunteți înclinate să puneți în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Crispus - martor tăcut până acum - se amestecă și el în vorbă: — Ba, s-avem iertare, după câte văd eu, Maternus este un poet strălucit și - ca să-i aduc și mai multă cinstire - aș spune chiar un cântăreț inspirat de muze. Murmure aprobatoare se ridică de peste tot din jur. Vipsania e însă în continuare prea tensionată ca să se bucure de succesul protejatului ei. — Se va găsi cineva să-l salute sau să-l întovărășească pe stradă pe acest geniu? rânjește disprețuitor unul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că dacă ar avea gură, i-ar zice: „Bine mă, boule, de ce trebuie să devin eu jertfă expiatoare și să dau spatele meu victimă prostiei tale?“ Tânărul hohotește înăbușit, însă râsul îi sună fals. De undeva din apropiere vine un murmur nedeslușit: — E un avertisment... Avertismentele vin întotdeauna neinvitate, suspină Tiberius. Își impune să fie calm și să judece rațional. Cine mai știe astăzi ce constituie un avertisment sau nu? Uite, inima de exemplu. Până nu demult, nici nu era socotită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aur Sclipinde-n rubin, Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur Pe-al florilor sân; Răspînde suflarea narciselor albe Balsamu-i divin, Și Chloris din roze își pune la salbe Pe fruntea-i de crin; Iar râul suspină de blînda-i durere Poetic murmur, Pe-oglinda-i de unde răsfrînge-n tăcere Fantastic purpur; Și pasărea cântă suspine-imitîndă Un cântec de-amor, Ecou-i răspunde cu vocea-i vuindă La plînsu-i de dor. Pe câmp se văd două ființe ușoare Săltînde pe-un cal, Pe care le-ncinge
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
junele astfel din pieptu-i oftează În, dalbe cîntări: Ah! ascultă mândruliță, Drăguliță, Șoapta-mi blândă de amor, Să-ți cânt dulce, dulce tainic, Cântul jalnic Ce-ți cântam adeseori. De-ai fi, dragă, zefir dulce, Care duce Cu-al său murmur frunze, flori, Aș fi frunză, aș fi floare, Aș sburare Pe-al tău sân gemând de dor; {EminescuOpI 5} De-ai fi noapte - aș fi lumină Blândă, lină, Te-aș cuprinde c-un suspin; Și în nunta de iubire, În
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-i, Nu privește îndărăpt. Pe cărări pierdute-n vale Merge-n codri făr-de capăt, Când a serei raze roșii Asfințind din ceruri scapăt-. Umbra-n codri ici și colo Fulgerează de lumine... Ea trecea prin frunza-n freamăt Și prin murmur de albine; În mijloc de codru-ajunse Lângă teiul nalt și vechiu, Unde-izvorul cel în vrajă Sună dulce în urechi. De murmur duios de ape Ea trezită-atunci tresare, Vede-un tânăr, ce alături Pe-un cal negru stă călare. Cu ochi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ceruri scapăt-. Umbra-n codri ici și colo Fulgerează de lumine... Ea trecea prin frunza-n freamăt Și prin murmur de albine; În mijloc de codru-ajunse Lângă teiul nalt și vechiu, Unde-izvorul cel în vrajă Sună dulce în urechi. De murmur duios de ape Ea trezită-atunci tresare, Vede-un tânăr, ce alături Pe-un cal negru stă călare. Cu ochi mari la ea se uită Plini de vis, duioși plutind, Flori de teiu în păru-i negr Și la șold un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
călare - Ea se apără c-o mână, Însă totuși lui se lasă, Simte inima că-i plină. Și pe umărul lui cade Al ei cap cu fața-n sus; Pe când caii pasc alături, Ea-l privea cu suflet dus. Numai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurzește melancolic A lor suflet îmbătat. Lun-atunci din codri iese, Noaptea toată stă s-o vadă, Zugrăvește umbre negre Pe câmp alb ca de zăpadă. Și mereu ea le lungește, Și urcând pe cer le
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu părul meu bălaiu, Vieața, tinerețea mi-ai prefăcut-o-n raiu, Las-să mă uit în ochi-ți ucizător de dulci". {EminescuOpI 96} Și blânde, triste glasuri din vuiet se desfac, Acușa la ureche-i un cântec vechiu străbate Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate, Acuș o armonie de-amor și voluptate Ca molcoma cadență a undelor pe lac. III "... cum de multe ori când mor oamenii, mulți deîntr-acei morți zic se scoală de se fac Strigoi... " Indereptarea legii, 1652
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
școala toată o ruină a rămas. Vai! tot mai gândești la anii, când visam în academii, Ascultând pe vechii dascăli cîrpocind la haina vremii, Ale clipelor cadavre din volume stând s-adune Și-n a lucrurilor peteci căutând înțelepciune? Cu murmurele lor blânde, un izvor de horum-harum Câștigând cu clipoceală nervum rerum gerendarum; Cu evlavie adâncă ne-nvîrteau al minții scripet, Legănând când o planetă, când pe-un rege din Egipet. Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaos, Cum ușor
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
S-a dus amorul, un amic Supus amândurora, Deci cânturilor mele zic Adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin Cu mâna ei cea rece, Și nici pe buze nu-mi mai vin, Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de izvor, Atât senin de stele, Și un atât de trist amor Am îngropat în ele! Din ce noian îndepărtat Au răsărit în mine! Cu câte lacrimi le-am udat, Iubito, pentru tine! Cum străbăteau atât de greu Din jalea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
au strigat unii altora ordinele prin cânturi cu acorduri ciudate și semnalele acelea continuaseră să aibă loc pe punte în fiecare zi. — Eu nu spun să studiați învățătura creștină, dar am aici o carte care povestește viața Domnului Iisus. Un murmur se răspândi ca o undă printre negustori, dar se potoli repede. Matsuki se ridică din rând și se depărtă de ceilalți. Îi văzuse pe samurai și pe Nishi, iar acum se apropia de ei. — Ia uite, negustorii or să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
horă-n sat, la vreo sărbătoare mare printre fete și flăcăi, l-a pândit un zmeu prădalnic și răpindu-l dintre oameni, l-a închis în greatemniță, zăbrelită, ferecată. Lumea toată se-ntristase; păsări în pădurea mută își uitaseră ciripitul; murmurul izvoarelor, cântecul fecioarelor, râsetul copiilor se topiră-n jale mare. Nimeni nu ndrăznea să-nfrunte zmeul groaznic și-nrăit. Dar și răbdarea are margini. Un tânăr voinic a pornit să salveze soarele pentru lume și pământ din temnița zmeului, răului
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
din amorțire. Cel mai de pe urmă picur de putere și de sânge din al tânărului braț s-a prelins în luna martie-n cea dintâi zi. ” Cerițe: 1. Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: temniță s-a prelins hain murmurul izvoarelor picuri se prăbuși 2. Alcătuiți câte trei enunțuri folosind cuvintele soarele și natura care să exprime: constatare exclamare întrebare 3. Povestiți textul. Spre mănăstiri Calistrat Hogaș Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe picioare
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Gruia La malul apei era o salcie uriașă. Sub salcie creștea cea mai frumoasă iarbă din lume. Apa șușotea printre pietre, vântul legăna încet ramurile copacului, iar Mădălina citea cu glas tare o poveste. Glasul fetiței se amesteca lin cu murmurul pârâului, cu șoapta frunzelor, iscând un fel de cântare nemaiauzită. Când Mădălina închise cartea auzi în văzduh un zbârnâit ca de aripi de cărăbuș. Până să se dumirească, se pomeni lângă ea cu un pitic cât o lingură de supă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Elenă Marin Alexe Nostalgice clipe ce nu le dau glas Prin murmur în gând fac haotic popas. De-atâta-ntuneric mă simt obosită Alerg înspre cruce mă frâng în ispita. Cu lacrimi mi-acopar tristețea-n obraz Și-n durerea ce strigă, las spiritul treaz. Nu mai zăresc drumul pe care mergeam
Visul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83242_a_84567]
-
se poate să nu-l văd!». A fost un imbold care m-a făcut să-mi recapăt cunoștința dintr-odată. Fata mea a stat lângă mine și, chiar dacă spunea: «Tati, fă-te bine! Nu muri!», nu am prins decât un murmur surd. Doar cuvintele astea le-am auzit foarte clar: «Dacă nu o să vezi fața primului tău nepot!» E tot ce îmi amintesc de atunci. Nepotul s-a născut în septembrie, iar eu am reînviat datorită acestui copil. După trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o poziție incomodă, cu lampa uitată aprinsă, mângâind în visele lor obscene trupul celui care poate, în fascicolul următor, va bate și la ușa singurătății lor. Respirația lor sacadată de dorințe nepermise le va înflori pe buzele crăpate într-un murmur abia perceptibil: Fi-lip, Fi-lip,... Carol se întinse pe patul de fier, care scârțâi sub greutatea lui. își acoperi ochii cu mâna, ferindu-i de lumină, lăsând să se înțeleagă că discuția s-a încheiat și că nu așteaptă nici o replică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai dulce și câștiguri mai mari, populau claie peste grămadă acest Babilon bezmetic și fermecător. Mirosurile de pește, șașlâc și năut se amestecau cu aburii groși ai băilor turcești unde veneau de a valma să-și spele trupurile și cu murmurul rugilor care urcau din sinagogi, biserici și moschei unde se adunau separat, fiecare după ritul și limba fiecăruia, să-și spele sufletul de aceleași păcate lumești. Oprește la o zahana, Nikolai! îi strigă Filip. Și haide cu noi să ne
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
om normal aceste salturi sunt obositoare. Irina se simțea bine amețită, goală, pe perne moi și calde, și eu plimbîndu-mi mâna în lungul trupului ei. Și vorbele bune să curgă abia auzite, abia înțelese, dar care făceau bine numai prin murmurul lor. Încet, pe frunte, pe obraz, pe sâni, pe șolduri, pe coapse. Plăcerea ei se ținea de mâna mea, în mișcarea care o făceam, ca prinsă cu clei. "Și era bună și cuminte, și deșteaptă, și îi era dragă... și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
zeii noștri de demult și să ne desprindem de dumnezeul creștin, să-l lăsăm în seama acelor neputincioși care preferă să defileze în procesiuni și să cânte psalmi, în loc să pună mâna pe arme și să intoneze cântece de război! în murmurul cu care ascultătorii îi primiră vorbele, vocile care îl aprobau se confundară cu cele care îi erau împotrivă și cu strigăte de consternare. — Așa e! Gualfard are dreptate! strigă o namilă de om, bărbos, ridicându-se în picioare. Ținea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
are, de fapt, o armată. Și, ca să spun până la capăt, nu mi-ar părea rău - ba dimpotrivă - să încerce și romanii pe pielea lor ce înseamnă să ai de-a face cu bestiile alea. Vorbele sale fură primite cu un murmur de aprobare. Diaconul se pregăti să răspundă din nou, însă un bărbat înalt și suplu, pe la vreo cincizeci de ani, ce stătea lângă el, sări cu o mișcare elastică și îl împiedică, ținându-l de braț. — în ceea ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]