4,695 matches
-
m-a cuprins la pieptul ei mirosind a levănțică, cum m-a privit mirată, nevenindu-i, parcă, a crede că eu am scris versurile”. Nemișcat, cu privirea ațintită la buchetele de flori, Tudorel reuși să-și amintească versurile și le murmură încetișor: Îți mulțumesc, iubită mamă! Îți mulțumesc, iubită mamă, Că m-ai crescut, m-ai îngrijit! Eu știu că uneori te supăr, Dar, ne-ncetat, tu m-ai iubit! Eu te-am văzut plângând cu jale Când, grav bolnav, am fost
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
că toate obiectele din jurul ei căpătau contur, căpătau sens. Nu mai orbecăia prin bezna opacă. Liniile se distingeau, treptele erau mai proeminente, curtea părea mai luminată. - Săru’ mâna, tanti Sofica!, se auzi un glas subțirel dincolo de gard. - Să trăiești, maică!, murmură bătrâna. - Tot la biserică și azi? Bătrâna se făcu că nu aude. Își astupă urechile cu voință și se îndreptă către poartă. Puștiul care stătea gard în gard cu ea nu se lăsă și ieși în stradă, așteptând băbuța să
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
printre norii de furtună. Atunci mi-ai furat inima, hoțule! Gigi o privește ca un tâmpit. -Habar n-am. De cînd am uitat... -Ai uitat că erai îndrăgostit lulea? Știi ce-ai făcut peste o săptămână? -Ce-am mai făcut? a murmurat Gigi ca un tembel. -Ai venit la noi cu trei garoafe albe, zimțate cu roșu. Le-am pus în vaza albastră de pe televizor. Mama era emoționată și plângea pe hol...le schimbam zilnic apa...După trei luni, știi ce ai
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
dinainte de ‘90, și cărți ale unor scriitori canonici cu ar fi: Mihail Sadoveau, Liviu Rebreanu, George Călinescu, Marin Preda, Camil Petrescu, Goethe, Schiller, etc. Răvăși al doilea teanc cu cărți și, cu stupoare, zări și câteva exemplare din romanul său. Murmură pentru sine purtându-și privirea de-a lungul caracterelor celor mai cunoscute litere Solomon Sfetnic - Goana după aer, pe reconfortantul fundal bleu-ciel. - Cât cereți pe o carte dintr-acestea? - întrebă scriitorul cu vocea stinsă de emoție. - Ieftin, șăfule - îi răspunde
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
rușinea, vinovăția și neputința, tropăia fără menajamente. Pe Lea o instalară pe bancheta din spate, ca pe o păpușă inertă. Părea foarte bolnavă, absentă și toți o priveau îngrijorați și speriați. Maria o luă în brațe, strângând-o la piept, murmurându-i cuvinte de alint și dezmierdându-i, topită de dragoste și duioșie, părul răvășit și umed. În îmbrățișarea mamei, copila de altădată trecea prin toate etapele ratate ale unei vieți ce-i fusese furată și renăștea cu fiecare suspin, pe
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
încă dădeam note, domnișoară... Parcă ar fi vorbit cu o surdo-mută, deoarece la ultimele replici, Sinu nu primi niciun răspuns. - Mai durează mult ? - sparse el din nou, tăcerea. - Mai durează mult coborârea ? - repetă profesorul întrebarea. - Coborârea durează cât o urcare... - murmură într-un târziu, preocupată, fata- Coborârea și urcarea sunt totuna aici, stimate domn... - Imposibil, domnișoară. Noi acum, nu coborâm? - Da. Coborând urcăm... - Așa o fi... - Asta e viața, domnule. Nu știi când urci că urci, că dacă ai știi, te-
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
dulce de femeie, extrem de cunoscut. Deschise ochii și rămase stupefiat. Crezu că visează și strigă : - Micuțablondăpeltică ! - la care balerina din fața lui, acoperită numai cu un voal aproape incolor și cu un surâs fermecător, lui răspunse zâmbind : - Chiar ea e... - Incredibil...- murmură Sinu încercând să-și acopere goliciunea. - Nimic nu e incredibil. Nici măcar faptul că însăși goliciunea este o haină, Sinule. Haina dintâi... - Iartă-mă, Sara... Sara scăpă un zâmbet scurt și-i răspunse cu o voce anemică : - Iarăși formalități ? Spune, acum
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
dintâi... - Iartă-mă, Sara... Sara scăpă un zâmbet scurt și-i răspunse cu o voce anemică : - Iarăși formalități ? Spune, acum ești pregătit pentru un spectacol de film ? - Și costumul ?...Și cravata?... Și pantofii de duminici ?... Nici măcar banii nu-i am... - murmură Sinu debusolat. - Nu mai ai nevoie de nimic din toate acestea. Cu o singură condiție : să fii capabil de iubire... De marea Iubire. Sara îi întinse mâna și, porniră amândoi pe niște scări rulante. - Unde mergem, Sara ? - întrebă Sinu. - Spre
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
imploră el, ne vede lumea, la noi pâinea se comandă cu felia! Mă scol de la locul meu, mă duc și cumpăr zece felii! Când m-am înapoiat cu feliile de pâine în mână, întreg restaurantul s-a întors spre mine murmurând de invidie. Oare cine e ăsta, păreau să se întrebe toți, de cutează să cumpere atâtea felii de pâine?!... Și avea pâinea aceea o compoziție și un gust... Ziceai că au băgat nisip în ea. Poate tocmai ca să se mănânce
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]
-
chipul în fântâna mea, Acum e-atâta secetă pe lume, Dacă ți-e Dor, apleacă-te și bea. Vezi, apa mi-a rămas mereu curată, De liniștea-i adâncă nu te teme, Sunt stele-aici și nouri câteodată, Izvorul, încă, murmură poeme. E tot mai singur, obosit de drum Trupul acesta ce îmi poartă vina, Tu uită-te în ochii lui de-acum, Ce tânără și-ntreagă e Lumina! Referință Bibliografică: Dacă ți-e dor... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN
DACĂ ȚI-E DOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362979_a_364308]
-
enigmatic timpul, acolo unde cerul se îneacă-n marea verde a frunzelor pădurii despletite din care orizontul nu se vede. M-atinge pe furiș lumina strecurată în ghicitoarea hieroglifelor barbare săpate necondiționat pe trunchiuri scânteietoare-n licăririle solare. Mă cheamă murmurând pădurea, cu mii de voci ademenindu-mă sfioasă, mă-ntind spre ea plutind prin frunze și, uimitor, simt c-am ajuns acasă! Referință Bibliografică: PĂDUREA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1537, Anul V, 17 martie 2015
PĂDUREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363013_a_364342]
-
Să reaprindă bobul de jar dintre imunde Cochilii sfărâmate și putrede-n apus. Doar licăr de siliciu mai dormita pe mal, Pierdut printre ruina luminii ce-nsera, Veghind ca urnă rece, sub spuma unui val, Cât timp o adiere, un bocet murmura. *** Volumul "Pasteluri" ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Pe plaja fără nume... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1504, Anul V, 12 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PE PLAJA FĂRĂ NUME… de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363037_a_364366]
-
că se topește ca un sloi de gheață sub văpaia acelor priviri. PRINȚESA: Tată!... Adică domnule Conte... Contele îl privește fix pe tânărul a cărui privire se pironise în podea. CONTELE DRACULA: (cu voce dură) Știu, îmi prezinți ginerele! PALOȘ: (murmură ridicând o privire speriată către Conte) Tată socru... CONTELE DRACULA: (izbucnește într-o explozie de bucurie) Ăst răspuns îl doream! PALOȘ: (prinde curaj) La porunca Domniei Tale! CONTELE DRACULA: (cu voce răsunătoare și amenințându-l cu degetul) Poruncesc să-mi
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
sărit amândoi din barcă, să ne răcorim în mijlocul mării. Era ultima baie în mare pe acea zi. După mai multe ture în jurul bărcii, a venit din nou la mine, m-a cuprins pe după gât și m-a sărutat cu pasiune, murmurându-mi în ureche: Mulțumesc, iubire! Cuvintele acestea mi-au rămas întipărite în minte, pentru mult timp... Am simțit în ele dragostea și căldura inimii ei... Emoționat, i-am mulțumit și eu, la rândul meu, cu recunoștință, rugând-o să se
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
încredere, să-i promită că nu va mai lăsa niciodată viața să-i lovească, însă femeia din fața lui părea că nu auzea nimic. Își stropea tâmplele cu apă din pârâu, apoi își împreuna palmele ca-ntr-o rugă târzie și murmura ceva: - Dă-mi, Doamne, puterea să știu ce-i cu mine! Ajută-mă, Doamne, să mă regăsesc, chiar dacă aș fi o criminală! Auzi foșnetul pașilor celui venit și se ridică brusc. Nu știa ce să facă. - Nu te teme, sunt
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Lasă-n viața lor iubirea Zorii zilei când se-arată și natura se trezește, Nu contează anotimpul. Cineva ce vă iubește, De când ochii a deschis, stă mereu pe gânduri dus, Murmură o rugăciune înspre Tatăl cel de Sus: ,,Doamne, cât mă ții departe, las cei dragi în grija TA, Ține-i Tu mai într-o parte de ce-i rău și i-ar tenta! Numai gândul și simțirea, Tu păstrează-le curate
LASĂ-N VIAŢA LOR IUBIREA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362407_a_363736]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > GORNICII... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Kuppenheim, Baden Württemberg Vineri, 16 Decembrie 2016 Ninge cu tăcere peste Munți încet, Vine iar Crăciunul și zăpada-i blândă, Murmurând colinde sus pe Scorucet HOREA așteaptă gornicii să-l vândă.... Îi înțeapă brazii, frigul îi pătrunde, Din același sânge, din același dor Neamurile sale știu unde se-ascunde, Câtă lăcomie e-n privirea lor! Rude-mi sunt și mie, parcă
GORNICII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362496_a_363825]
-
dragoste răscolitoare cu noul ei amant. Dragostea descoperită o acapară total și înflorea tot mai mult, atrăgând involuntar asupra sa privirile admirative și intrigate ale tuturor. În scurt timp, pasiunea îi amorți prudența și conștiința, astfel că lumea începu să murmure și zvonurile ajunseră și la urechile soțului încornorat, ale cărui bănuieli creșteau pe măsură ce observa fericirea rău ascunsă din ochii nevestei. Într-o dimineață, după ce el ,,plecă” la muncă, așa cum era obiceiul, Maria nici nu așteptă să se închidă ușa bine
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
Un pântece metalic izbit de-al mării val Doar liniștea scufundă, tăcerile prind viață. Nu sunt sirene vocile ce-ngână vântul, Nu-s păsări săgetate într-a zborului derivă Și nici meduza mării cu mișcarea ei lascivă; E cântecul epavei murmurând descântul. Referință Bibliografică: Cântecul epavei / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 291, Anul I, 18 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CÂNTECUL EPAVEI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361120_a_362449]
-
care le știe pe toate și ne informează despre starea lucrurilor în orice moment. Încă de la primele versuri, ori chiar din motto-ul scris chiar de Alejandra, ai senzația că această eroină fictivă este chiar poeta însăși: “Un nume doar murmura pentru sine Alejandra / în 1956, anul când eu am fost concepută. Patruzeci / de ani mai târziu citesc numele în / minuscule alejandra , / în gura celui care a stăpânit moartea precum fetița ce / sub vânturi cenușii așteaptă celălalt țărm, și scrie: / “dedesubt
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
Nimic de înțeles, am revăzut pentru câteva miimi de secundă tragedia percepției extrasenzoriale, a ne-auzului, bucuria înțelegerii unice și depline, dragostea necondiționată și introvertită. Aștepta replica mea, dar am considerat suficient un zâmbet monosilabic, rememorarea câtorva note muzicale imperceptibile, murmurate prin mulțimea romantică, neutră și relativ confuză, aflată în salon. Asculta și a continuat: „Am nevoie de caietele lui, de scrisul lui. Altfel nu pot înțelege.” La pian se cânta La Fantastique, Hector Berlioz întrucâtva, câteva perechi tinere ascultau tema
PETRECEREA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361191_a_362520]
-
și parcă niște brațe ne cuprind într-o dulce dezmierdare. „Rămas bun, casă tristă și de-ntuneric plină, De neagra ta-nchisoare mi-e groază și mi-e silă; În zori, m-ademenește viață și lumină Și ape ce-mi murmură și vânturi ce-mi suspină.” La țară, fiecare moment își are plăcerile sale. De cum se desprimăvărează și până-n iarnă, natura se înfățișează în atâtea minunate chipuri, își schimbă mereu podoabele, ferindu-ne de plictiseala și de monotonia vieții de oraș
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
de tun ... Doar de soare și oglinzi ți-e frică/ să nu-ți spună-n față Adevărul,/ simbolul înțelepciunii - mărul,/ chiar și el de mucegai se strică ... Don Quijote doarme-n mine calm,/ îl trezește doar femeia-fată,/ târfa angelă și nepătată,/ murmure eterice de psalm ... Remarcăm în poezia lui Mihai Rădoi existența unei diversități de tendințe din punct de vedere structural și compozițional, care evidențiază o sensibilitate artistică aparte, care transcende granițele reale, geografice și culturale, eliberând creația de categoriile eticului și
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]
-
uită la cei doi frățiori blonzi..păreau două tablouri în miniatură. Îi strânse cu putere în brațe și fetița i-a înconjurat gâtul cu brațele mici. Plângeau toți trei și Moșul, pe ascuns. -Am vrea, să rămâi cu noi! a murmurat puștiul și fata aprobă din cap: -Știm că nu se poate! Acum te așteaptă alți copii..mai ales ai tăi. Să vii din nou, la anul! Vine, nu e așa, Moșule? Să te ajute la fiecare Crăciun! Tu nu te
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
an' o melodie care-ncet suia spre steaua ta, spre steaua mea. Era o partitură de duet, dintr-un iernatic ton de menuet, cântată-ncet sub cerul gol în fa diez, în si bemol. O ascultau mirații trecători și-o murmurau iubiții din catren dar cei plecați, cei călători se adânceau în zori mânați de șuieratul unui tren. Pianul trist suna dezacordat iar clapa lui tocită o visez; Cânta o melodie bătrânul tonomat în si bemol în sol, în do diez
MELODIE ÎN MINOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360841_a_362170]