1,100 matches
-
știu gustul adevărat al pîinii, pîinea, Berg, goală, caldă, nici mirosul nu i-l știu prea bine, din cauza sosurilor, Berg, am fost, sîntem Îndopați cu sosuri, ni se toarnă și În cap sosuri, Berg, sîntem năclăiți, slinoși, creierele, mai ales, mustesc de sosuri de toate felurile, picante, dulci, au invadat neuronii, lobii frontali sînt aproape blocați de sosuri, nici inimile nu ne mai bat cum trebuie, tot năclăite sînt, aceleași sosuri; bătăile inimilor sînt tot mai nefirești, suflu sistolic, angină pectorală
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
non raggionam di lor, ma guarda e passa! Și sunt alții, cei mai ticăloși, intelectualii prin antonomază, tehnicienii, savanții, filozofii. La 28 iunie 1835, Mazzini îi scria Judithei sale: „Cât despre mine, las totul și mă reîntorc în individualitatea mea, mustind de amărăciune pentru tot ce iubesc mai mult, de dezgust față de oameni, de dispreț față de cei ce-și oploșesc lașitatea în rămășițele filozofiei, plin de superioritate față de toți, dar de durere și de indignare față de mine însumi, față de prezent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
regăsim în cyberspațiu, dacă nu ne-am putut regăsi „în spațiul carpato-danubiano-pontic”(măi ce gust greco-latin are limba asta de lemn!). Noa gata! ??? rând alb? Am recitit textele tale de la Oxford. Sunt mult mai pline de viață decât crezi tu. Mustesc a viață, așa cum era ea, năclăită, amorțită, cu ochi mici și păr mult ca să reziste la întuneric și frig. Cu un lucru nu sunt de acord: cu autoculpabilizarea; a noastră ca indivizi, a noastră ca popor. Păi frate, nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mânecă scurtă. Pe deasupra, acolo era o atmosferă foarte apropiată de Barcelona. Un Ramblas plin de copaci exotici pe care se făcea promenada ca un slalom între cârciumioare: italiene, spaniole, marocane, americane, românești. Căci acesta a fost o mare descoperire. Locul mustea de români, de trebuia să ai grijă ce vorbești. Întâlnirea cu compatrioții nu era musai plăcută, mai ales când vedeai bine că te-ar țepui oriunde s-ar afla. Ciubucul era inclus în nota de plată, dar nu te avertizau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ideile mele privind decăderea și complacerea în marginalitate a feminismului american actual. Închiderea academică în gineceu. Își petrece viața, ca multe ale figuri faimoase ale lumii intelectuale americane, în această mănăstire care e campusul, înțelenindu-se în barocul academic, deși mustește de dorința ca tot ceea ce face să aibă un sens mai general. Așa și tânărul și foarte plăcutul Gardner, specialist în mișcări separatiste în China, cu care am fost la lunch alaltăieri. Redescopăr că, de fapt, singurul nostru mare avantaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Deci fie binecuvântat de mii de ori urciorul spart, binecuvântată ideea de a-i dărui femeii în doliu un urcior nou, și, să adăugăm anticipând ce se va petrece mai târziu, binecuvântată fie întâlnirea din după-amiaza aceea umedă și ploioasă, mustind de apă, chin pentru suflet și trup, când știm bine că, exceptând durerile unei pierderi recente, vremea proastă nu-i atrage pe cei în suferință să meargă în cimitir să-și plângă morții. Fără îndoială, câinele Găsit are noroc, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
necăjite”, Se-ndoapă, și-n zadar te miri. Dihania, dar nu-i așa În țara care-i țara mea; E luptă surdă dintre-a vrea Cu fapta oarbă de-a avea. * Azi, mare lucru-i să fii om În lumea ce mustește-n rău, Precum e forța în atom. De ești cinstit, pari nătărău. * „Peștele cel mare înghite pe cel mic”; Zicală înțeleaptă rostită de demult. La noi e câte-un caz ’n-al vieții polonic Când omul cel incult îl soarbe
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
și a ceea ce-i mai rămăsese ca rest de plată în această vale a plângerii care se cheamă viață, încătușată între tabieturi, stări de anxietate, spitalizări, bârfe și desigur (Revoluția?) renașterea energiilor adormite, păstrate, economisite, păzite, ascunse, nesecretate, nealterate, dar mustind de dorințe și căscate de dor, după cel mai vajnic pirat, naufragiat din oceanul iubirii pe țărmul arid al sufletului său, Mitică Petrache. O rază verde cât un bold o străpunse în ochiul drept și, prin glandele lacrimale, pătrunse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu un scop anume habar n-avea că ea deturnase totul ci pentru că era foarte colorată și mișcată. Spiritul de turmă care nu a putut fi eradicat de nicio Revoluție (culturală sau politică) înflori excedentar, pentru că hibernase în bolul fertil, mustind de vicii ascunse, al brăileanului. Așa că folclorul adormit făcu ochi, moștenirea își încordă mușchii, dobitocul travestit în intelectual răbufni scuturându-și coarnele, își dezgoli fruntea și o înălță spre bolta cerului care nu i-a fost niciodată altceva decât tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de ceai rămase de la băloșii bolnavi, sute și sute de pâini mușcate puțin, frânte de mâini tremurânde, pătate cu sos, cu sânge sau muci, păstrate atent în beznă și frig, pe trupuri umane frumos înghețate, bucate gustoase mirosind a formol, mustind din belșug de viață și moarte. Lentoarea mișcărilor voastre cu ochi înecați în grăsime, Sâni opulenți și fleici vălurite pe burți Revărsate obscen în hălci transpirate, Pe stâlpii diformi, altădată picioare, Cilindrii de carne, atent mergătoare, Încet e colosul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
neantul era deja aici, gata creat, ei urmând a da naștere unui alt neant și mai mare. Singura șansă pentru a filosofa despre nemurirea noastră este trecerea trenurilor! îi spuse Prunilă lui Hagiu. Nilă se trezi din gropile tăcerii sale mustind de existențialism negru, ca urmare a înclinațiilor psihodepresive transmise ereditar de garniturile de trenuri-cisterne pline cu vodcă perfuzată de destin în venele strămoșilor și plănui, împreună cu apologetul strivirii omului sub șenilele vieții, Prunilă, un poem strălung închinat irefutabilului cauzal. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spere la mai mult decât primește. Odată ce animalicul Își ia zborul, nici umanul nu mai rezistă. Sunt strâns legate Între ele ca ecuațiile și formulele matematice. Din batjocură, cinism sau cine știe ce vicii administrative Primăria a trasat ,,străzi,, În acest ghetou mustind de mizerie, dându-le nume de flori, iar pe ,,case,, a scris cu vopsea albă numere de-o șchioapă. Corespondența nu vine niciodată aici. Cine să le scrie acestor paria și mai ales ce? Copiii abandonează școala Înainte de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tinichea și revine pe aleea ,,Păpădiei,, numărul 8. Plăcințica Îl Întâmpină În fața ușii, cu un zâmbet luminos pe buze, Îi ia vasul din mână și Își toarnă cu voluptate, toată apa În cap. Părul, tricoul albastru și pantalonii de bumbac, mustesc acum de apă. Pare ieșită dintr-un bazin de Înot. Un șobolan roșcat traversează nestingherit aleea. Antoniu pregătește un atac violent, dar Plăcințica Îl oprește: În Olanda ai fi pedepsit. O asociație de protecție a animalelor, a interzis, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aflat de pasiunea ta pentru fenomene paranormale, de unde are fotografia și, nu În ultimul rând, ce va face cu ea. Ploaia de septembrie Începe să cadă În rafale piezișe, udându-te până la piele. Odată ajuns acasă, Îți dai jos haina mustind de apă, după care te prăbușești epuizat pe scaunul bizantin. Te gândindești că ea a pus la cale totul. Te Încarci cu noi gânduri de răzbunare și adormi visând că faci sex În interiorul unui ozene,,., -Sfârșit După ca a citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-n ziuă ceața alburie ne diseca se-mprăștiau apusuri, vieți cenușii și colbul se răspândea umplându-ne cu vise. Ne ascundeau cometele de lucși și noaptea albastră cenușie se-nviora. Era târziu și - totuși - ni se părea... dorința miticului ars mustea din luminările încinse. Și iar se-nsuflețeau dezlănțuirile aprinse.
Crepuscul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83712_a_85037]
-
am mutat unul în altul. abur și sânge, febră și lingori de noi se desprind, lunecoși și subțiri, cu contur întrerupt, când în brațe ne luăm, două fuioare de fum împletim, care visează înaltul. un loc atât de cast timpul mustește ca putregaiul sub tălpi. din neatenție, noi alunecăm înspre partea abruptă. tu, fiule, stai drept! nu te grăbi! poteca ta, prelinsă în mireasmă de stei, tot urcă și încă mai urcă. din tine se rup și se-nnoadă în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
jumătatea drumului, înainte de a fi apucat să-mi îndes mâncarea-n gură. Nu voiam să pun pe mine șase kilograme juma’. Nu voiam să mă îngraș deloc. Și așa nu arătam extraordinar. în timp ce încercam să mă conving că o masă mustind de grăsime n-o să facă ravagii prea mari și că de a doua zi aveam să mănânc numai ce trebuia, mi-a ajuns la urechi un zgomot neplăcut care venea din stânga mea. John Joe mânca! Se auzea foarte tare. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eu. în fața celorlalți? — Dacă l-ar citi numai pentru tine nu s-ar mai chema că-l citește în fața grupului, nu crezi? mi-a spus Celine cu un zâmbet cald, dar complet imparțial. Am simțit că panica începe să-mi mustească prin toți porii. Nu aveam nici cea mai mică intenție să rămân și să fiu supusă unui astfel de tratament! Dar mi-am adus aminte că doctorul Billings îmi spusese că porțile erau încuiate. în ziua când venisem, tata trebuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de tristă amintire numit Piața Universității. Cum îl chema pe boschetarul cu pricina, am uitat și nici nu cred că vreodată voi face vreun efort de memorie ca să mi-l amintesc. Mă luasem un pic și de ploșnițele acelea grase, mustind de sângele nostru, care sunt denumiți pompos revoluționari. Dar ce să vezi? Am fost ferm contrazis. Nu de un revoluționar, ci de un profesor. Da de un reprezentant al acelei categorii sociale care a luat doar șuturi în fund, mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
jur. Din nou percepea realitatea în lumina aceea verzuie. Atât cât se vedea de sub căciulița cu moțul lăsat, coama bogată a paznicului era udă leoarcă. Picături mari i se scurgeau din mustața pleoștită, peste barba adunată la un loc care mustea și ea de apă. În orice altă situație, figura lui Calistrat ar fi fost comică. Acum însă, moșul părea de-a dreptul fioros. Sper numai să nu te îmbolnăvești! adăugă bătrânul. Nu-ți fă tu griji, îl liniști inspectorul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ajungând în locul unde stătuse socrul său câteva clipe mai înainte. Se aplecă înainte și trecu prin cascadă. Erau acum într-o scobitură săpată de ape în stânca de deasupra lor. Din cauza umezelii, totul era acoperit cu un mușchi alunecos ce mustea de apă. Picături mari se prelingeau din tavanul nu prea înalt de deasupra. Mirosea puternic a mucegai și se simțea un curent rece. Nu așa se intră aici, îl mustră socrul său, trebuia să faci ca mine, să te apleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Marea spăla poalele tale în lumi trecătoare alunecasem printre stele prelungind secundele spre asfințit Zgomote contaminate tânjeau după margini musteau în artificii repetabile îngrădite de alte coordonate Rezonam în sfâșietoare abuzuri eram zei! Astăzi ți-am recalculat vrăjile de sus până jos; zornăiau cifrele uitând să-ți depeni semnul ce se va uita.
Egalitatea binomului by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83728_a_85053]
-
care nu puteam să-l suplinesc cu imaginația. Zina m-a adus totuși în tabără, fără s-o rog, într-o dimineață de noiembrie, un drum lung cu autobuzul de am crezut c-o să ieșim din București. Fâșii de iarbă mustind de apă înconjurau din toate părțile colonia de rulote cu perdele colorate. Trupa venise în Capitală de peste o lună, fără reclamă zgomotoasă, alămurile lor nu reușeau să treacă de distracția mahalalei. Aurolacii ajutau la toate, descărcau-încărcau, puneau oglinzile să prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care o să fie nevoie, ciuberele cu seu fierbinte sunt pregătite, cărbunii au fost înșirați în canale, gardul cu țepușe este montat iar locul mincinos de iscodire a fost bine căptușit pe interior cu strujăni, pe afară cu paie iar înăuntru mustește a seu topit și fierbinte, o scânteie și-i gata... Discuția celor trei conducători ai luptătorilor urieși a fost întreruptă de santinela care i-a anunțat prin zgomotul dobei. -Să ne înfățișăm că sosește Marele Uran, a zis Amar și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un pui de urs panda roșu singuratic, cu blana lui ca un pufuleț, are mult curaj să își fluture cărnița în fața taurilor fii-ai-dudelor-de-aur, îi atrage pe aceștia cu multă iscusință și fără sacrificiu personal într-o pășune cu iarba grasă, mustind, prin care începe o cosire fără precedent și o liniștire a tuturor spiritelor. nouă în al treilea loc: soarele la apus se oglindește în lacul kanas, în lumina lui care din portocaliu trece, încet, încet, în verde, imaginea strălucirii focului
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]