1,312 matches
-
discipolilor îl despăgubea pe Jonas din plin de un necaz atât de mic. Desigur, afirmau aceștia din urmă cu tărie, și ei prețuiau înainte de orice lucrările din prima sa perioadă, dar căutările lui actuale pregăteau o adevărată revoluție. Jonas se mustra în sinea lui pentru ușoara iritare pe care o simțea ori de câte ori i se ridicau în slăvi primele opere și mulțumea cu multă căldură. Numai Rateau mormăia: "Ciudate lighioane! Te iubesc în chip de statuie, nemișcat. Omul viu nu le place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
19. A venit Fiul omului mîncînd și bînd, și ei zic: "Iată un om mîncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor." Totuși, Înțelepciunea a fost îndreptățită din lucrările ei." 20. Atunci, Isus a început să mustre cetățile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră. 21. "Vai de tine, Horazine!" a zis El. "Vai de tine, Betsaido!" Căci dacă ar fi fost făcute în Tir și Sidon minunile care au fost făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrînilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor; că are să fie omorît, și că a treia zi are să învieze. 22. Petru L-a luat deoparte, și a început să-L mustre, zicînd: "Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întîmple așa ceva!" 23. Dar Isus S-a întors, și a zis lui Petru: "Înapoia Mea, Satano: tu ești o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gîndurile tale nu sunt gîndurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
de ea, decît de cele nouăzeci și nouă, care nu se rătăciseră. 14. Tot așa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară unul măcar din acești micuți. 15. Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai cîștigat pe fratele tău. 16. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
obiceiul, răspunse Ilona repede, aproape speriată. Apoi fiindcă Bologa tăcea, urmă mai liniștită: De altfel, la noi biserica e românească și popa în românește face slujba totdeauna, numai predica o spune pe ungurește, ca să pricepem mai bine... Apostol tocmai se mustra că i-a putut pune o întrebare atât de neroadă, răspunsul ei însă îl încurcă cu desăvârșire. Și nu vorbele, ci glasul ei aspru și totuși dulce și mângâietor ca o panglică de mătase, cu niște mlădieri de copil răsfățat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și ea de rușine, îngînă câteva vorbe neînțelese, până ce-și veni în fire, și apoi continuă povestirea din copilăria lui Apostol, fără a mai nimeri tonul de adineaori și ocolind privirile lui întrebătoare, care o tulburau cumplit și parcă o mustrau. În sfârșit se întrerupse în mijlocul unei fraze și zise brusc, foarte blând și cu ochii muiați într-un zâmbet ciudat: ― De aceea te chinuiești și te topești, dargul mamei... numai de aceea... El, ca și cum ar fi așteptat și ar fi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu ură de copiii ei dragi. Plậngeam în hohote prin curte, fără ca ea să mă vadă, dar nu puteam să-i iert prostia oarbă cu care îmi distrusese viața, îmi frậnase aripile la fiecare încercare de zbor, trădậndu-mi idealurile. Mă mustram uneori, îmi spuneam că nu e creștinește ce fac eu, dar nu voiam s-o las să plece fără să-și dea seama cật de mult a greșit față de mine. Îi argumentam cu o logică de fier dezastrul acestei religii
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ca să dea muzichia mai tare, fiindcă au sesizat o oarecare doză de Încruntare pe fruntea lui. Ce-i, Sandule, care-i baiul? Supărat pe viață? Oi fi supărat pe tine Însuți, fiindcă nu te-ai dus la vot... Nu te mustră conștiința de la păcăleala pe care ne-ai tras-o alaltăieri? N-ai vise urâte cu coșmaruri În care te obligă nevasta să bei toată tămâioasa din cramă fără apă minerală? Îți bagă unii ștampile de vot pe gât când pui
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Iubirea ta-i viață - a ei iubire "E viață iar și iar de omenire. "Voința ei ș-a ta de se-mpreună Atunci e suflet în întreaga fire". {EminescuOpIV 218} PREOT ȘI FILOSOF Căci n-avem sfinții voștri, voi ne mustrați preoți, Deși de-a voastră tagmă suntem și noi cu toți... Și nouă vânătoarea de aur și mărire Ne-nsamnă-n astă lume a Răului domnire. Și nouă-nghesuirea pe drumul spre plăcere În suflet naște scârbă și inimei durere. Și noi simțim
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
veche, e stătută? {EminescuOpIV 219} În van cercați a-i drege căci răi rămân de-avalma Și trebue ca soarta să-i spulbere cu palma, Din visul să-i trezească, cu care-i înconjoară Demonul lumii-aceștei - comedia-i bizară. Nu ne mustrați! Noi suntem de cei cu-auzul fin Și pricepurăm șoapta misterului divin. Urmați în calea voastră mulțimii de absurzi Și compuneți simfonii și imnuri pentru surzi, Ascuteți adevărul în idoli, pietre, lemn, Căci doar astfel pricepe tot neamul cel nedemn
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fiul lui Atreu, Agamemnon, al neamului tot și al regilor rege. Care din zei ațâță al desbinului foc între dînșii? Fiul Latonei și al lui Zeus, mânios pe rege, El a trimis pierzătoare boli și moarte prin gloate, Pentru că Atreidul mustrase pe preotul Chrise Când acesta veni la Achaici mândre corăbii Ca să-și răscumpere fiic-aducînd prețioasele daruri Și cu laurul nemuritorului Phoibos Apolon Incunjură toiagul de aur. Tare rugă el Și pre Achei, dar mai cu seamă pe cei doi Frați
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Acasă - acest loc geometric al marilor nostalgii. Nostalgia locurilor natale ne-au transmis-o, probabil, păsările călătoare. Titlul post-mortem înseamnă mintea cea de pe urmă a semenilor. Episodicul om își înfige marile speranțe în atemporal. La bătrânețe, fardăm amintiri. Trecutul mă mustră, prezentul mă strivește, iar ce a rămas mă sperie. Spațiul este un bilet subaltern al timpului. Trecutul nu înseamnă numai putregai ; viitorul nu e doar lumină. În doar câteva secole, aberanta centură de castitate a dispărut din muzee. Nu putem
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din mîna vrăjmașului, răscumpărați-mă din mîna celor răi?" 24. Învățați-mă, și voi tace; făceți-mă să înțeleg în ce am păcătuit. 25. O, cît de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre? 26. Vreți să mă mustrați pentru tot ce am zis și să nu vedeți decît vînt în cuvintele unui deznădăjduit? 27. Voi năpăstuiți pe orfan, prigoniți pe prietenul vostru. 28. Uitați-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minți în față! 29. Întoarceți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiții?" 29. Dar ce! n-ați întrebat pe călători, și nu știți ce istorisesc ei? 30. Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruțat, și în ziua mîniei, el scapă. 31. Cine îl mustră în față pentru purtarea lui? Cine îi răsplătește tot ce a făcut? 32. Este dus la groapă și i se pune o strajă la mormînt. 33. Bulgării din vale îi sunt mai ușori, căci toți oamenii merg după el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevărat. 5. Departe de mine gîndul să vă dau dreptate! Pînă la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăția. 6. Țin să-mi scot dreptatea, și nu voi slăbi, inima nu mă mustră pentru nici una din zilele mele. 7. Vrăjmașul meu să fie ca cel rău, și potrivnicul meu ca cel nelegiuit! 8. Ce nădejde-i mai rămîne celui nelegiuit cînd îi taie Dumnezeu firul vieții, cînd îi ia sufletul? 9. Îi ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Atunci El le dă înștiințări, și le întipărește învățăturile Lui, 17. ca să abată pe om de la rău și să-l ferească de mîndrie, 18. ca să-i păzească sufletul de groapă și viața de loviturile săbiei. 19. Și prin durere este mustrat omul în culcușul lui cînd o luptă necurmată îi frămîntă oasele. 20. Atunci îi este greață de pîine, chiar și de bucatele cele mai alese. 21. Carnea i se prăpădește și piere, oasele care nu i se vedeau rămîn goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
depărtare după ea. 30. Puii lui îi beau sîngele și acolo unde sunt hoituri, acolo-i și vulturul." $40 1. Domnul a vorbit lui Iov, și a zis: 2. "Ești încredințat acum tu, care vorbești împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?" 3. Iov a răspuns Domnului, și a zis: 4. "Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ți răspund? Îmi pun mîna la gură. 5. Am vorbit o dată, și nu voi mai răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
amărăciune în suflet”. Această ultimă zicere m-a făcut să mă întreb: „Da’ ce amărăciune în suflet” avem noi? Tocmai am încheiat un capitol însemnat din dorințele noastre. Mai degrabă s-ar potrivi să spunem: „La ospățul vinului să nu mustri pe aproapele tău și să nu-l defaimi la veselia lui”. Toate acestea au defilat prin mintea mea ca un fulger, încât prietenul meu și hangița - bat-o norocul - nu au simțit deloc absența mea din joc... Continuau să râdă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
drept gagica ta", "îmi pare rău că relația noastră a început cu o minciună, dar mi-a plăcut". De la asta mi-a venit mie ideea: "Știi, iubito, dacă ție îți pare rău că te-ai dat drept gagica mea, mă mustră conștiința să îți spun și eu adevărul: de fapt, eu nu sânt el, (adică eu), sânt un prieten care a avut sarcina să fie gazdă în locul lui la petrecere, el (adică eu) fiind plecat la București cu un turist care
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
alt vis, și l-a istorisit fraților săi. El a zis: Am mai visat un vis! Soarele, luna, și unsprezece stele se aruncau cu fața la pămînt înaintea mea." 10. L-a istorisit tatălui său și fraților săi. Tatăl său l-a mustrat, și i-a zis: Ce înseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta și frații tăi, să ne aruncăm cu fața la pămînt înaintea ta?" 11. Frații săi au început să-l pizmuiască, dar tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Se făcuse întuneric. Auta reteza tufele și smulgea ierburile uscate, adunîndu-le pentru foc. Dacă cumva, își zise Iahuben, sclavul avea de gând să-l ducă în peșterile de piatră din acei munți și să-l dea pe mâna cine știe cui? Se mustră singur aducîndu-și aminte câte vorbe nesăbuite îi spusese sclavului. Dacă sclavul își pusese în gând să-l ucidă și să-i ia armele? Însă tot el își dădu seama că, dacă ar fi urmărit să-l omoare, putea s-o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
putea omorî pe tine. Simt un frate în tine. Iahuben îl privi lung. Mințea oare? Ochii sclavului erau senini. - De unde știi că te-aș fi ucis dacă ai fi încercat să fugi? zise Iahuben fără să vrea, și numaidecât se mustră în gând pentru prostia spusă, dar Auta zise: - Tu nu ești omul care să ucizi pentru că îți place să ucizi... Așa ai apucat și așa ți se poruncește. Iahuben rămase încurcat, neștiind ce să mai răspundă. Căzu pe gânduri. Poate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
despre cerul zeiței Iștar, dar se vedea pe sine zburând în minunata luntre, zărea din nou lunga Mare dintre Pământuri cât un șanț de grădină, zărea stele sub tălpi și stele la tâmplă și în creștet. "De ce am plecat? - se mustra, însă tot el își dădea răspuns: Cum puteam să mor iară să mai sărut pământul care mi-a fost și mamă și tată? A fost zgârcit cu mine, dar oamenii lui îmi sunt frați..." Își îndreptă umerii obosiți. Unde era
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
murmurând din nou o rugăciune. Avea un sentiment care i se părea ciudat, ceva o legase de el. I se păru frumos, dar sub nici o formă nu-și dorea să se îndrăgostească cumva, avea ea destule probleme. Începuse s-o mustre conștiința pentru că l-a sărutat pe frunte și ea măcar nici nu-l văzuse vreodată. Acum își punea întrebarea: cum îl va mai privi în ochi dacă se mai întâlnește cu el și ar fi știut de acel sărut. Deși
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
lui se datora grijilor pe care și le făcea pentru ea când el nu va mai fi. Ramona Plopeanu era copia fidelă a tatălui ei. Mama ei fiind mai severă, chiar cu ea însăși, o vedea foarte rar zâmbind, o mustra atunci când greșea, dar cu multă căldură maternă și milă în același timp, pentru suferința pricinuită de infirmitatea ei. Părinții Ramonei nu vorbeau niciodată față de ea despre suferința ei, tratând-o ca pe orice copil normal, plâgând fiecare pe ascuns văzând
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]