1,110 matches
-
Corto și uniforma sa de marinar se preschimbă în fracul albastru al clownului cu toiag de aur. Dar ochii care îl privesc din cer nu au buze care să vorbească. În zadar Corto își înalță vocea către ochii ce rămân muți. Cortina se lasă și ochii dispar, iar cerul se întinde din nou deasupra lui Corto. Căpitan al navei pe care se regăsește acum, Corto simte lângă el prezența neliniștitoare a lui Cranio. Dar tu ești mort. Ai fost ucis în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cumpărăturile, fără să te târguiești în prealabil, sunt de neconceput, așa cum procedăm noi pe la tarabe. Am auzit că și pe litoralul bulgăresc poți să-ți petreci un concediu plăcut. Au hoteluri luxoase, restaurante moderne, mâncare bună și la prețuri convenabile. Muți de-ai noștri preferă să-și petreacă zilele de concediu pe litoralul bulgăresc, fiindcă ies mai ieftin, iar drumul nu este atât de costisitor și nici obositor, fiind aproape. —De-atâta mare, de-atâtea hoteluri, restaurante, m-a prins foamea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să pună umărul să mai Înveselim povîrnișul unor teorii. Scoteam În afara legii tot pămîntul din groapă, dar valurile visului nu mai izbeau decît În cifra șapte zeci și șapte. Era atîta Întuneric pe pămînt cum nu fusese nicicînd sub limba mutului, dar se poate spune și altfel: „era un Întuneric lăsat de mut cu limbă de mut”, atît de Întuneric cum nu s-a mai văzut pe pămînt. Era ― se poate spune și așa ― un Întuneric lăsat prin testament de un
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
tot pămîntul din groapă, dar valurile visului nu mai izbeau decît În cifra șapte zeci și șapte. Era atîta Întuneric pe pămînt cum nu fusese nicicînd sub limba mutului, dar se poate spune și altfel: „era un Întuneric lăsat de mut cu limbă de mut”, atît de Întuneric cum nu s-a mai văzut pe pămînt. Era ― se poate spune și așa ― un Întuneric lăsat prin testament de un orb. Jucam pe scripeți nașterea nașterii poemului dintr-o femeie balneară, pisînd
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
dar valurile visului nu mai izbeau decît În cifra șapte zeci și șapte. Era atîta Întuneric pe pămînt cum nu fusese nicicînd sub limba mutului, dar se poate spune și altfel: „era un Întuneric lăsat de mut cu limbă de mut”, atît de Întuneric cum nu s-a mai văzut pe pămînt. Era ― se poate spune și așa ― un Întuneric lăsat prin testament de un orb. Jucam pe scripeți nașterea nașterii poemului dintr-o femeie balneară, pisînd, din cînd În cînd
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Tot puneam bani deoparte de doi ani de zile ca să cumpăr o verighetă cînd Teresita a căzut bolnavă. Se molipsise la atelier, mi-a zis ea. În șase luni, mi-a murit de tuberculoză. Încă Îmi aduc aminte cum gemea mutul În ziua cînd am Îngropat-o În cimitirul din Pueblo Nuevo. Isaac se cufundă Într-o tăcere profundă. N-am Îndrăznit nici să respir. După puțin timp Își ridică privirea și-mi zîmbi. — Vorbesc de cincizeci și cinci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
La dispariția lor. Muzica sentimentaliza Obositor, - Dor de tine, și de altă lume, Dor... Muzica sonoriza orice atom. Plouă Da, plouă cum n-am mai văzut... Și grele tălăngi adormite, Cum sună sub șuri învechite! Cum sună în sufletu-mi mut! Oh, plânsul tălăngii când plouă! Și ce enervare pe gînd! Ce zi primitivă de tină! O bolnavă fată vecină Răcnește la ploaie râzând... Oh, plânsul tălăngii când plouă! Da, plouă... și sună umil Ca tot ce-i iubire și ură
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Cu ton de violină... Și-acorduri de clavire Pierdute, în surdină; Și-n tot e-un marș funebru Prin noapte, ce suspină... Nervi de primăvară Melancolia m-a prins pe stradă, Sunt amețit, Oh, primăvara, iar a venit... Palid, și mut... Mii de femei au trecut; Melancolia m-a prins pe stradă. E o vibrare de violete: Trece și Ea; Aș vrea, Dar nu pot s-o salut; Oh, și cum a trecut, Într-o vibrare de violete. Nimicnicia m-a
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Nori roșiatici brăzdau bolta cerească asemeni unor flăcări răzvrătite. Erau nori mari, nori mici, nori de toate formele și categoriile. Priveliștea pe care o ofereau era greu de descris în cuvinte. Pasagerii de pe punte, copleșiți de frumusețea amurgului, au rămas muți de uimire. La intrarea în golf însă, s-a zărit și epava unei nave japoneze de transport, aflată acolo încă din timpul războiului. De la Manila la Hong Kong, alte două zile. Dimineața, razele proaspete ale soarelui străluceau la suprafața apei ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
același zâmbet servil pe buze. Gaston l-a lăsat pe Endō să meargă vreo zece metri pe strada plină de băltoace și noroi și apoi s-a luat după el și l-a bătut pe umăr. — Endō-san! Endō a rămas mut de uimire la vederea lui Gaston. Și-a încleștat degetele pe umbrelă. I se citea nedumerirea profundă pe chip. Era limpede că ultimul om pe care se aștepta să-l vadă acolo era chiar Gaston. Endō-san! Gaston l-a bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lașii care făceau orice pentru un pumn de mărunțiș. Apoi, Într-o zi, s-a apropiat de mine un bărbat despre care, după față, aș fi zis că e portorican, și mi-a adresat câteva vorbe În japoneză. Am rămas mut de uimire, cu atât mai mult cu cât subiectul discuției era Van Gogh. Era unul dintre cei mai fragili dintre docili, care făcea orice i se spunea. Spre deosebire de ceilalți, nu-i curgeau mucii, n-avea ochii plini de urdori, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se încheie la fel, singura diferență sensul. Un fals este suferința de claustrofobie (fie și cea sentimentală) atâta timp cât pământul îi încape pe toți. Frica de întuneric este simțire, și nu simț. Orbul vede prin ochii mamei de la facere până la desfacere; mutul vorbește prin cântecul ei de la leagăn până la leagăn; surdul își aude sângele în inima pe care și-a rezemat fruntea; ciuntul, în coșul pieptului, cară mormântul ființei dragi; secatul de gust seamănă mătrăgună-n icoană. Frica de întuneric este simțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
popii! Peste 10 zile îi bați din nou la ușă. Dacă nu din recunoștință, cel puțin din frică să te numească la curte. Ce pizda mă-si, îl ai și pe ăsta la mână! Îl trimit pachet unde a înțărcat mutul iapa, dar până una alta, ar fi cazul să-i pun câteva întrebări fătălăului, tare-s curios cum dracu-i domolea sângele curvii. Cătălina îi iapă bătrână, pulă-i trebuie, nene, nu smiorcăieli monahicești! Eheeei, copii proști, copii neînțărcați, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ce ți-am adus aici vezi că ți-am cumpărat și ceva de crăpat: o pâine, un baton de parizer, o sticlă cu lapte. Mănânci, urci în tren și... pleci în pizda mă-ti, animalule! Auzi? Pleci unde a înțărcat mutul iapa, să nu mai aud de tine! Hai, marș în pizda mă-ti! 73. A(casă) este acolo unde ești așteptat. Petru a făcut cale întoarsă în inima muntelui. Drumul între două singurătăți l-a recunoscut cu ochii închiși. Valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe cine crezi tu că-mbrobodești? Măi, tu ai fi fost bun de călugărit, măcar să te pustiești într-un cotlon, să nu mai încurci locul și oamenii. Haiti, lipsești din fața mea, și du-te unde-a dus surdul roata și mutul iapa, ca să nu mai aud de numele tău! ANISIA: Da' carul cu boi, bărbate? ISPAS: Lehamite și de car, și de boi, și de-așa om. Să nu-ți mai calce piciorul pe-aici, Dănilă, c-asmut dulăii; tot te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Dănilă, c-asmut dulăii; tot te hârâie ei de-o vreme. Așa să știi! (intră în casă, împreună cu Anisia) DĂNILĂ: Cu alte vorbe, ia-ți tălpășița, frățioare! Iaca-i bun! Da' parcă zicea ceva de-o iapă și de-un mut. Mutu' ca mutu', da' iapa tot trebuie s-o umflu, că altfel nu-i chip. Trec cu dânsa să-și ieie iertăciune de la boi și ziua bună de la car, și gata. Numai că n-ar strica să iau cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dulăii; tot te hârâie ei de-o vreme. Așa să știi! (intră în casă, împreună cu Anisia) DĂNILĂ: Cu alte vorbe, ia-ți tălpășița, frățioare! Iaca-i bun! Da' parcă zicea ceva de-o iapă și de-un mut. Mutu' ca mutu', da' iapa tot trebuie s-o umflu, că altfel nu-i chip. Trec cu dânsa să-și ieie iertăciune de la boi și ziua bună de la car, și gata. Numai că n-ar strica să iau cu mine și securea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ca și munții cenușii din granit. Le construiau mari doar ca să ne aducă aminte de importanța statului și de insignifianța individului, prin comparație. Asta vă arată cum a început toată afacerea asta a național-socialismului. E greu să nu fi lăsat mut de uimire de un guvern, orice guvern, care își are sediul în clădiri atât de grandioase. Iar bulevardele lungi și late, care se întindeau în linie dreaptă dintr-un cartier în altul, păreau să fi fost făcute pentru nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
până în zori, stânjeniți din când în când doar de sforăiturile zgomotoase ale lui Petru. Spre dimineață, planul era gata. Ziua a trecut lungă și obositoare. Iuda s-a închis într-o odaie, în partea dinspre mare a orașului, uitându-se mut la zid și tremurând tot. Spre seară s-a arătat iar. Nimeni nu știa că numai gluga și întunericul îi ascundeau chipul îmbătrânit brusc și degetele ca de mort. S-a apropiat de Iisus, privindu-se în ochi. Doi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai întâlnim uneori pe colina ta din Cluj să împărțim puțină frumusețe așezată la țeserea între natură și cultură, „pentru două vorbe și-o cană cu vin” (se trece la notă aproape cultă). Tu ești încă la vremea la care muți și munții din loc. Eu sunt la vremea la care, undeva, mă gâdilă abia perceptibil geana amurgurilor. Dar până mă voi scălda în apele lor, poate vom mai scrie povești de învățare și de dezvățare. mai, 2000 Mihaela Miroiu Jurnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pomenești în vreun fel ideea de măsurători numerice când faci sex cu un bărbat. E regula de bază. Asta și aia că n-ai voie să întinzi mâna după telecomandă în timpul actului, dacă nu ești sigură că e dat pe mut. — Păi... mai vorbim, zic, încercând să-mi iau un ton firesc, și totuși încurajator. Ce faci mâine ? — Nu știu încă. Ridică din umeri. O să fii pe-aici ? — Cred că da. Poate. — Păi... atunci poate ne mai vedem. Și, zicând aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Briceag, asistenta lui, freacă un ness. Nervozitatea șefului o face, pentru prima oară în scurta ei carieră diplomatică, să rateze spuma unui ness. Exact când Voicu termină de zis déjà vu, sună telefonul de pe canalul diplomatic. Anghel dă televizorul pe mut și ridică receptorul. — Anghele, te uiți? se aude vocea furioasă a directorului din minister. — Mă uit, domnule director. Îi face semn din cap Anei să iasă. — Și ce paștele mă-tii aștepți, să moară omul? se ambalează directorul. — Vă rog
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ar fi toată povestirea Fiindcă mai târziu s‐a stins scânteia și‐ a trebuit să mă despart de‐aceea Ce mi‐ a aprins și gândul și simțirea. Nu mai era altar de‐nchinăciune și nici iubirea sfântă rugăciune, Dialogam ca muții și ca surzii. N‐am s‐ o mai fac vreodată pe‐nțeleptul C‐ am înțeles mult prea târziu preceptul: Să nu‐ mi fac chip cioplit...și nici iluzii... Din revista „Pagini medicale bârlădene”nr. 130‐ 131/2009. Alexandru A. Philippide
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
soldații din trupele de asalt, atunci când, din precauții lesne de înțeles nu pot vorbi, îndreptându-și, ușor îndepèrtate, arètètorul și degetul mijlociu, înspre pupilele ochilor, Concentreazè-te! Fii cu ochii în patru! Vegheazè! Vorbește bèrbètește cu mine! O.k.! Matei dè mut din cap, semn cè a inteles limbajul grèitor al instructorului, La prima mișcare greșitè te trag pe dreapta! De acord! apoi, ca și cum ne-am fi spus totul, ne întoarcem în tècere la țigèrile și cafelele din fața noastrè, Pe parcursul urmètoarelor ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dreaptă. Împrejur cei mari ai țării și ai sfatului s-adună. Pe balconul nalt se-nșiră dame-n veselă cunună. Regele dă semn cu mâna, sare-o poartă din țîțîne Și un leu iese în față, cumpătat, cu pasuri line, Mut se uită împrejuru-și, cască lung și a lui coamă Scuturînd-o, își întinde mușchii și s-așează jos. Regele un semn mai face, se deschide-o altă poartă Și dintr-însa se repede C-un sălbatec salt un tigru, care când
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]