5,749 matches
-
cineva retrăia, alături de ea, clipe care contau mult în lupta cu boala, cu depresia inerentă vârstei și situației sale. Se vedea clar că figura Marietei exprima acum altceva decât de dimineață! I-au făcut bine cele povestite, își zicea cu nădejde Mira. Oricum, ceva se întâmplase... Și o bănuială îi mușcă suflet și minte: nu cumva era așa de supărată pe viață, că simula neputerea articulării?! Vom vedea ! Toate la timpul lor... Să-i pomenească doar de întâmplări, oameni și lucruri
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
onorat pentru faptul că am avut fericitul prilej și marea șansă de a-l întâlni și (de) a-l cunoaște pe Părintele Arhimandrit Serafim Mân - mare personalitate a culturii, duhovniciei și spiritualității acestor ținuturi și nu numai, având convingerea și nădejdea că vom ști cu toții pe mai departe, să ne cinstim înaintașii, potrivit meritelor și vredniciilor fiecăruia, cu toate că în aceste vremuri, prețuim mai mult pe altii de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, măi spectaculoși
ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT SERAFIM MAN DE LA MĂNĂSTIREA ROHIA – MARAMUREŞ (1935 – 2013)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2236 din 13 [Corola-blog/BlogPost/383268_a_384597]
-
doar garda de cartier poate efectua arestări. Am putea să o acuzăm de vrăjitorie și să solicităm intervenția brațului secular. — Am luat deja În considerație această posibilitate. Dar, dacă a venit la Florența, asta Înseamnă că aici are prieteni de nădejde și, poate, puternici. Dacă dăm greș, ne-am putea pomeni implicați Într-un proces public. Iar dacă totul ar fi adevărat, iar dânsa ar vorbi... Glasul Înaltului prelat se frânsese acum de mânie. — Cum a fost posibil să scape de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Codul lui Alexandru 1 Adam Adam trăia, așadar! Cred că am reușit sămi maschez Îndeajuns de convingător uriașa surpriză. Pusesem Întrebarea fără cea mai vagă nădejde În eventualitatea unui răspuns afirmativ, doar așa, să umplu golul de conversație survenit la un moment dat la masa de pe terasa cam pustie a acelui restaurant obosit și melancolic, abandonat de clienți În ambiguitatea unui Început de toamnă provincială incoloră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
asasinat, terorism, criminalitate de orice natură... Exageram intenționat, așteptând să fiu contrazis. Mai bine zis, sperând să se Întâmple așa. Gândul că s-ar putea, totuși, să nu mă-nșel foarte tare Îmi dădea fiori. Încercam să mă liniștesc cu nădejdea că e o măsură În toate: nu, nu se putea să fi nimerit chiar Într-o casă de nebuni cu titluri științifice. - În linii mari ai dreptate, a spus calm Howard. Ar exista și exprimări mai nuanțate, firește; ideea ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
palmă, În speranța că miniangrenajul inert se va Îndura s-o reia din loc, Îi mișcase În fel și chip limbile, Îi Întorsese la maximum arcul (era un ceas mecanic) - pauză! Câteva zile Îl mai ținuse totuși la mână, cu nădejdea că poate-poate... iar când se convinsese că nu mai avea nimic de așteptat din partea lui, Îl aruncase furios În fundul valizei. Să zacă acolo nemernicul până la vacanță, când Îl va duce acasă și-l va pune plocon În brațele tatălui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
te credeam la Râm și mneata aici colea, la Porțile Orientului. — Am fost la Râm, am fost, se grăbi să zică Metodiu, dând mâna spătarului să i-o sărute. Am fost și-am vorbit. — Și ce-au zis? - întrebă cu nădejde cel gras, care rămăsese pe cal. — Ei, ce-or fi zis? Parcă nu știi mneata ce zic ăștia? - grăi Vulture în locul lui Metodiu. C-om vedea, c-om face, c-o fi tunsă, c-o fi rasă, câr, mâr, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de la Lepanto, pisici de mare îndreptându-se spre Sevastopol, nisetri uriași, plini de icre, care se țineau după corabia grecească de teamă să nu nimerească gura Niprului, iar mai în spate, din aer, un stol de gâște sălbatice vâslind cu nădejde, spre bălțile mănoase din Pașalâcul de la Buda. Episodul 93 DESPRE SACI, STOICI ȘI ELEAȚI Și cum vă spuneam, cei patru eroi ai noștri ședeau pe punte. în special Cosette ședea atât de frumos cu vițele negre de păr fluturând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vecină nu i-a călcat pragu, da poci să-i spui că-ți strici gura de pomană, parcă vorbești la pereți și... țsă fi fost aprilie să fi fost mai stînjenii deși și Înalți parfumul lor albastru bărbatul Înfige cu nădejde sapa În pămîntul uscat de la rădăcina teiului Își Încordează trupul Înalt ciolănos se apleacă iar se Îndreaptă Își freacă palmele cămașa albă i s-a lipit de piept și de spate are fața Îmbujorată nădușită mustața blondă Îi dă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mea face treișpe-paișpe... da, nici nu mă Întrebi Îngheț. Vorbele Îmi vin automat și atît de fals că nu-mi recunosc vocea. — Ce anume? Nu Înțeleg. — Cum adică... păi ierea să mor. Ți-am trimis vorbă să vii, da-n nădejdea dumitale puteam io să fiu Îngropată de mult, că doi bani nu dădeai. țnu mă iartă tac o las să lovească e rîndul ei să-mi plătească altfel cum am restabili echilibrul nu a jignit-o lipsa mea de compasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
exact spus, dacă la început cocaina îi sporea claritatea conștiinței și-o ascuțea, în ultimul timp, ea îi provoacă confuzie în gândire, umplându-l de o neliniște care, deseori, trece în halucinație. Dacă acum apelează la cocaină, o face în nădejdea că poate trezi acele senzații pe care drogul i le procura la început, dar de fiecare dată constată cu disperare că efectele acelea nu mai apar, indiferent de doza pe care o ia. La întrebarea medicului-șef - de ce totuși ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
vis și moarte? Oare cine, Doamne, va pune o stavilă, un hotar, Între prezent, trecut și viitor? Oare cine, Doamne, va despărți bucuria dragostei de tristețea amintirii? Doamne, ferice de cei care trăiesc nădăjduind, căci lor li se vor Împlini nădejdile. Doamne, ferice de cei care știu ce e ziuă și ce e noapte, căci ei se vor bucura și de ziuă, și de noapte, dar și de tihna nopții. Doamne, ferice de cei pentru care trecutul a fost, prezentul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bună, domnilor!“. Deși atunci i se păru că nu-i prea reușise. Vocea Îi era pură și sonoră, silabele tăioase, mesajul simplu, dar Întrucîtva Înmuiat, ca o plesnitură. Din ziua În care Îl vizitase mama, el va Înțelege că, În ciuda nădejdii ei demente, demente și deșarte, din momentul acela, viața sa va fi o farsă tragică scrisă de niște indivizi cu puteri supranaturale. Stătuse acolo, În fața lui, trupeșă, viguroasă, cu un văl peste față, umplînd celula cu personalitatea sa, cu persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
s-o amesteca și s-o uni... Mai știi? Poate că țărîna lor nu și-o pierde orice simțire, orice amintire a Însușirii primordiale; poate că-n ea mai mocnește suflul cald al vieții... Oh! Sofia mea, Îmi rămîne, așadar, nădejdea, că v-aș mai putea atinge, că v-aș mai putea simți, că m-aș putea contopi cu dumneata, că ne-am putea Îngemăna, atunci cînd nu vom mai fi În măsura În care ar exista În Începutul nostru legea Înrudirii și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
gonit o bucată de vreme înapoi spre Secuieni. M-am întors înapoi după goana calului din nălucă și am întrebat de departe și cu mare grijă că vor fi oarecum oameni răi și mi s-a răspuns să merg cu nădejde și fără frică că sunt oameni buni. Am înaintat atunci către căruțe și am văzut la lumina mai multor focuri oameni ce vorbeau moldovenește, puțin deosebit de noi, îmbrăcați cu ițari de aba albă și cu cămașă pe deasupra, în felul ceangăilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lui Anton din Fruntești, de a și se hotărnici proprietățile și drumul ce duce printre pâraiele Dunavăț și Dunavicior, în Obârșie, Poiana Runcului, Siliștea lui Dobromir și Răchiți. Textul documentului: Prea iubitul și bunul la inimă și celui de multă nădejde, întru bunul Dumnezeu, cinstit al nostru părinte, pan Stroici, mare logofăt, sănătate trupească și sufletească de la Hristos - Dumnezeu, din aceasta, cinstite al nostru părinte, îți dăm știre domniei tale că a venit la noi Anton din Fruntești, cu cinstită carte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în desfrâu. Dar călătoria mea avea în ea ceva aventuros și ca atare optimismul îmi creștea pe măsură ce mă apropiam de Paris. în plus mă priveam dintr-un punct de vedere dramatic și eram încântat de rolul meu de prieten de nădejde care-l aduce îndărăt, la soția iertătoare, pe soțul ce călcase strâmb. Mă hotărâsem să-l vizitez pe Strickland în seara următoare, deoarece, instinctiv, simțeam că trebuie aleasă cu multă grijă ora. Un apel la afecțiunea omului nu pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
n-are rost sa vină după mine. Oricum mă voi muta de la hotelul ăla, așa că n-o să mă poată găsi. — Impresia mea este că e mai bine pentru ea că a scăpat de dumneata, i-am zis. — Dragul meu, trag nădejde că o să izbutești s-o faci și pe ea să vadă această realitate. Dar, femeile sunt total lipsite de inteligență. XV Când m-am întors la Londra mă aștepta un bilețel cu rugămintea insistentă de a mă duce s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-și face cumpărăturile, pândind-o de după colț de pe partea cealaltă când umbla pe acolo. Nu îndrăznea să-i mai vorbească, dar căuta să pună în ochii lui rotunzi toată deznădejdea rugătoare din inima lui. Presupun că în capul său stăruia nădejdea că vederea nenorocirii lui o s-o înduioșeze. Ea n-a dat niciodată măcar cel mai mic semn că l-ar fi văzut. Nu și-a schimbat vreodată ora ieșirii la cumpărături și nici n-a căutat vreun alt drum. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ei cu soțul fuseseră întotdeauna perfecte. În cele din urmă dl Van Busche Taylor se ridică, dând să plece. Ținându-i multă vreme mâna gazdei, îi adresă un discurs de mulțumire grațioasă - deși cam prea lung - și ne părăsi. — Trag nădejde că nu te-a plictisit, îmi zise ea după ce închisese ușa în urma lui. Bineînțeles că uneori e o pacoste, dar simt că așa se cuvine, să le ofer oamenilor toate informațiile pe care le am despre Charlie. E o oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
relicvariului. Procedura se repetă, dar, de astă dată, atmosfera de așteptare a auditoriului era mai palpabilă, de-a dreptul frenetică. La nerăbdarea celor care asistaseră deja la miracol se adăuga acum curiozitatea bolnăvicioasă a celor care auziseră de minunăție, precum și nădejdea de mântuire a celor ce credeau că Dumnezeu coborâse de-adevăratelea În mijlocul iadului. Între timp, oamenii eliberaseră torsul fecioarei, oferind din nou dinaintea privirilor mulțimii luciul pielii sale ca de ceară. Într-o clipă, parcă răspunzând la un semn la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cumplite i se legănă În fața ochilor. În creierul său Însetat de aer, ideile Începeau să se confunde. Pradă panicii, Încercă să se Întoarcă. I se părea că nu Îl mai aude pe Cecco. Poate că rămăsese În urmă, poate că nădejdea și puterile Îl părăsiseră. Poate că lada, a cărei greutate continua să o simtă, nu era decât o halucinație. Și dacă... dacă sienezul Îl urmase anume În capcana aceea ca să se descotorosească de el? Purtarea necioplită, sporovăiala, lașitatea amestecată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nouă colaboratori. Toate spectacolele de la Triangle Începeau prin a fi „altceva, nu o simplă comedie muzicală“, dar când cei câțiva autori, președintele, instructorul și comitetul profesorilor Își isprăveau treaba, tot ce mai rămânea era spectacolul Triangle cel vechi și de nădejde, cu vechile bancuri pe care te puteai bizui, cu vedeta din rolul principal care se Îmbolnăvea sau era eliminată chiar Înainte de turneu și cu bărbatul cu perciuni negri din grupul de „balerine” care „refuza absolut să se bărbierească de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iar În S.U.A. o lăsăm pe seama mocofanilor - crescuți În internate, educați În adunările statale și expediați la Congres, burtoși corupți, lipsiți „atât de idei, cât și de idealuri“, cum spuneau oratorii? Chiar și acum patruzeci de ani aveam oameni de nădejde În politică, dar noi, noi am fost educați să adunăm un milion și să „arătăm din ce suntem plămădiți“. Uneori Îmi doresc să fiu englez; viața În America e atât de afurisit de plicticoasă, de stupidă și de sănătoasă! Întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
răsfirat de ploaie, cu buzele ude-arcuite În timp, În ironia aceea sălbatică, În voioasa disperare Care, cum am văzut pe vremuri, te-mbătrânește. Ca un spectru treci plutind În fața ploii, care Peste câmpii flori fără tulpini risipește. Cu vechile-ți nădejdi, frunze și iubiri moarte iară... Vagă ca visele, palidă de-atâtea ceasuri de drum (Șoaptele se furișează În Întunecata seară, Tumultul din pomi o să moară.) Noaptea, acum, Sfâșie la pieptu-i ud bluza-mproșcată A zilei, lunecă În jos pe dealurile visătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]