1,125 matches
-
duci, te clatini Ca să pui din nou Moldova pe străvechile temeiuri, Ca să-aduci din nou dreptatea și în legi și-n obiceiuri Ca să pui din nou coroană pe o frunte legiuită. Pe când eu treceam adâncul din ispită în ispită Te-nălțai ca și un vultur, însă cu vedeam că clatini Când căzu ramul din urmă din străvechii tăi Mușatini Și cu ei Moldova toată... și, luptând de azi pe mâne, Ai trecut la cele drepte, veche inimă de câne... Ai gândit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fi de vină? Lăpușneanu, se-nțelege... [ACT] Versiunea B 2282 [DREPTATE! ] (La Curte în sala, tronului. Sunt mulți boieri adunați. Aprozii stau la intrări) [SCENA] 1 BRAD Da, așa e vremea asta... Ani întregi chemat la prânzuri, Mâni [î]ți nalță Vodă rangul și te lasă ca să spânzuri. E o veselă domnie... pentru cine nu se-ncurcă: Azi alăturea cu dânsul lângă scaun, mâni în furcă ARBORE Să vă spun, boieri... odată întîlnisem un nebun. Gura lumii doar pământul o astupă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
În primejdie credința și poporul, legea... totul... Mînile-nfrîngînd cerca-vom unde-i Domnul și pilotul A căruia vorbă numa ne înalță și ne scapă, Un luceafăr ce răsare călătorilor pe apă". {EminescuOpVIII 220} Poate s-o ivi vrounul de ne-nalță și ne scapă, Cum luceferi se ridică călătorilor pe apă. " De acuma înainte e Moldova cea străbună Ca corabia pe mare bântuită de furtună, În primejdie-i credința și poporul, legea, totul, Mînile frângând ne zicem: Unde-i Domnul și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dunmezeu [pe] care-l iubeam numai când nu te iubeam pe tine, pe care-l adora numai când nu te adoram pe tine; lasă să-l ador acuma-n tine, căci, punîndu-mi sufletul meu într-al tău, când acesta se-nalță în ceri duce sub aripa-i de vultur și *** dorului meu. 2258 Ceru -namorat de lumina ochilor tăi albaștri a devenit albastru; soarele e puntul revoluționar care n-a vrut să devie albastru, din cauza [aceasta] e-n veci alungat de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
deșertăciuni. Ș-apoi nu vedeți voi Că ei admiră toate ce le-aduce pieire? Omoară fericirea unui popor întreg, Liniștea unui secol, și ești numit erou, Beată de bucurie mulțimea te primește, Cu lauri te-ncunună... O ginte ce se-nalță Pe spatele altora e mare - și cu cât Mai mult se ține-n locu-i prin rău și prin asprime Cu-atîta e mai mare. Dreptate-universală E-aceea ce-o urăște puterea brută. Peste Tărie nu decide nimic. La bine ne-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ceriurilor vatră Pocnesc cu-a lor ciocane, moșnegi și falnici fauri, Ei făuresc furtunei coroana ei de aur... Se zvîrcole în valuri marea cea sură-n veci Și în de stânci schelete, bătrâne, slabe, seci, Ea aiurind lovește. Colo și-nalță sur Castelul lung și rece fantasticul lui mur. L-a fulgerelor fugă se văd bolțile sparte, Iluminate găuri pe generații moarte... Ah! în fereasta veche apare-ades, ades Un înger, o femeie cu chip așa ales. Dar cine-i ea? Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
departe, Tu să fii trist? [EL] Eu nu sunt trist de asta Tu știi prea bine că nu e nici teama De moarte. II [EA] O, nu te duce încă... Mai rămîi! Vezi discul lunii plutitor pe valuri... Okeanos se-nalță cătră ea. {EminescuOpVIII 298} EA O, crud război, tu, mâncător de oameni, Tu, stingător de neamuri și cetăți, De ce mi-l iai... de ce-l atragi În crunta vijelie unde pier Atâția oameni?... [EL] Dară, Mărgărită, Cum vrei să fie un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
d[omni]lor! Traian, împăratul romînilor...! " {EminescuOpVIII 378} {EminescuOpVIII 379} TEATRUL TRADUS VÎRFUL CU DOR BALADĂ ROMÎNĂ ÎN TREI PĂRȚI Textul de F. de Laroc [Carmen Sylva ] Muzica de Zdislav Lubicz Traducere română de M. E-scu. BALADA Dintre Carpați se-nalță Un munte pîn'la nori, Vârful cu dor și astăzi Se cheamă de păstori. Din umezi văi, din codri Cu umbrele adânci, De fagi podoabă-nalță Pe umerii-i de stânci, Iar piscu-i strălucește Cu flori acoperit. Acolo-n vremea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cerească În tremur îl trece Și sufletul fuge cu ea. {EminescuOpVIII 405} Suflarea[-o] salutăm, Vuiește puternic, Să-l plângem cucernic Copilul cel de munte. [VÎRFUL CU DOR] Versiunea B 2254 [BALADA] a Pe plaiuri dunărene Un munte urieș Se-nalță - Culmea dorului. Numitu-i de plăieși. b Pe plaiuri dunărene E-un munte urieș Și Vârful [cel] cu dorul Numitu-i de plăieși c În țările carpateci Se-nalță urieș Un munte - Vârf cu dorul Numitu-i de plăieși. d În țările carpateci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
DOR] Versiunea B 2254 [BALADA] a Pe plaiuri dunărene Un munte urieș Se-nalță - Culmea dorului. Numitu-i de plăieși. b Pe plaiuri dunărene E-un munte urieș Și Vârful [cel] cu dorul Numitu-i de plăieși c În țările carpateci Se-nalță urieș Un munte - Vârf cu dorul Numitu-i de plăieși. d În țările carpateci E-un [munte] urieș Și Vârful cel cu dorul Numitu-i de plăieși. 2260 e În țările carpatici E-un munte urieș, Vârful cu dorul culmea Numită-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dorul Numitu-i de plăieși. d În țările carpateci E-un [munte] urieș Și Vârful cel cu dorul Numitu-i de plăieși. 2260 e În țările carpatici E-un munte urieș, Vârful cu dorul culmea Numită-i de plăieși. Dintre Carpați se-nalță Un munte urieș, Vârful cu dorul culmea Numită-i de plăieși. 2254 a Din văi cu ape limpezi Ridică umeri suri Și rariștea de arbori O-nalță din păduri. {EminescuOpVIII 406} Din văi cu limpezi ape Ridică umeri suri Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dar esplică-ți tu pornirea care vrei ca s-o asculți. Nu-i amor ce simți în tine... nedeprinsă de ani mulți C-o simțire mai adâncă, tu în mine nu admiri Decât omul ce preferă moartea aprigei robiri. Că mă-nalți peste mulțime este numai o părere... Lasă-mă-n viață numai, strălucirea-ndată piere. O, să-ți piară turburarea de pe ochi, ca să vezi iar Cumcă sunt ce-am fost de-a pururi: un țăran, iar nu ce par. Vrei ruina
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
jugul și exploatarea, au pornit laolaltă să-și facă dreptate conduși de viteazul Gheorghe Doja. Balada se Încheie cu episodul „Buciumă glasul lui Doja” care exprimă convingerea maselor populare Într-un viitor luminos: Veni-va libertatea / Să-nsorească fețele / Să se-nalțe tot mai harnic / Zorii, diminețile / N-or uita urmașii noștri / C-am luptat pentru popor / S-așezăm o lege dreaptă / Să dăm pâine tuturor. TU ai mâine examenul de diplomă. Examenul de absolvire a patru clase primare. Cu diploma, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ce-i eul? Hai să-i spunem, să-l denumim cumva, Pe cel ce niciodată nu va purta vreun nume Și ne-nțeles rămâne în neființa sa, Dar crește și cu timpul, te-nalță, te supune... În clipe mari de liniști, când apele-s retrase, Când sufletul primează în toate, mai ales, Se vede o speranță pe fețele hidoase Și parcă-ncepe eul, să aib-un înțeles... Când inima pulsează de plinătate gravă Și răscolește
EUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83795_a_85120]
-
-l construiesc în acea vreme. Am făcut mai multe, rămase în diferite stadii de execuție. îmi amintesc acum o farfurie zburătoare de carton, în interiorul căreia trebuiau să încapă două baloane umplute cu gaz de la țeava aragazului. Farfuria trebuia să se-nalțe pe cerul serii și să pară reală, mai ales că era și luminată de un beculeț alimentat de-o mică baterie. A doua zi după lansare aveam să citesc în ziare relatările martorilor oculari care ar fi jurat că au
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
așa că a trebuit să renunț la intenția mea de a face baie." Un mare scriitor însă, a cărui minte are o flexibilitate de contorsionistă, se-ndoaie de mijloc monstruos de mult și apucă cu dinții trandafirul așezat la călcâie. Se-nalță apoi, triumfător, și aruncă trandafirul în sală. Fiindcă apa dușului era când clocotită, când rece ca gheața, evident el funcționa pe un principiu "non-laodiceean..." 270 Mă-ntreb câți dintre cititorii de azi sânt sensibili la acest gen de declicuri și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
A descifra O, Veșnicie , ce știi citi! Mi-ai dezordonat visele efemere Făcând ca la viață să nu mai sper Le-ai învățat poetice minciuni Scăldate în cuvinte și amăgiri. Le-nalți la cer și le adormi Apoi la mine visând le cobori... Va fi doar întunericul arzând, Lumina de la lună suspinând. Stele-n abis cântând nemărginirea Speranța viselor plutind în neștirea Vieților de mult uitate În eternitatea gândurilor neumblate. O, Veșnicie
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92935]
-
celelalte, pe când ea însăși, în parte luată, ajută a le purta pe celelalte. Pe o treaptă oarecare stând, dezvoltarea noastră va trebui așadar să atingă adeseori elemente cari nu-și găsesc deplina lor rezolvare (Erledigmig) decât pe o treaptă mai nalță ca ceea pe care stăm. Cum d. e. în dezvoltarea individului memoria e cultivată în același timp cu simțirea, cu atențiunea, cu intuițiunea și cu închipuința, fără ca unul din aceste momente să se prezinte în realitate izolat de celelalte; cu toate că știința
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
astfel de piese în cari vivacitatea intuițiunei sensibile, râul îmbulzitor [al] icoanelor, ritmul și caracterul întregului cer pe lîngă-acestea încă și cea mai naltă volubilitate a vocei, o creștere neobosită a ondolurilor tonului, astfel încît vocea să aibă a se-nălța la silințe dinamice din ce în ce [mai] mari. Din cauza sus-menționatelor însușiri s-ar putea ca această parte să constituie cea mai grea și cea mai naltă pretențiune făcută artei, pentru că puterea crescândă a intuițiunilor nimicește plane până și cele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cercul liricei lui Schiller. Poeziile de speția întîi respiră caracterul unei intensive însuflețiri, și acest caracter declamațiunea are a-l reproduce prin resignată abandonare în simțământ. În poeziile de speția a doua e altfel. Aicea lectorul are de-a se nalță mai mult la unitatea cugetărei și, purtat de această cugetare, el are să răzlățească asupra auditorilor dispozițiunea lirică. Aicea predomină în compozițiunea poetică patosul cugetărei și de-aceea declamațiunea va trebui s-o transmită aceasta sufletului cu deplină energie. De-aceea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
căci fără dânsul sufletul este egal cu zero. Ia și îmbucă! Prânzul lor fu simplu: două frunze de măcriș, trei prune uscate, un boț de mămăligă rece, o ceapă și-un iepure prins la repezeală. Dar pe când se ospătau ei nălțând în gând mulțămire Atoatefacătorului, numai ce se auzi un tropot crescând pe vale și cât ai bate o dată din palme, Văioaga Ursului se umplu de chiot. — Tătarii! - mai apucă să strige călugărul bătrân, ascunzându-l pe cel tânăr sub sutană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întemeiate, atât de nobile, ale acelui harem-tiparniță, Metodiu, care avea nu puține primăveri în trupu-i tomnatec, simți nevoia să se hodinească. Nu obosesc a lăuda obșteasca osârdie ce văz aici - grăi el către tătar. Ochii-mi se desfată, inima se-nalță. Dar adevăr zic ție, mărite han, că nevrednicele mele picioare sunt departe de cuget și nu mai voiesc a-l asculta. Au greșesc mult dacă, văzând colea acel minunat jilț, poftesc a ședea cum, iaca, și fac? Nicidecum, răspunse tătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Mare-i grădina Domnului și orice om trebuie să facă oareceva într-însa. — Noi plivim printre straturi - răspunse Stănciulescu Vasile. Pornim de la gândul că în grădina asta toți și toate trebuie să crească și să rodească la fel. Cum se-nalță vreo tufa mai tare ori vreun pom face mai multă umbră pământului, cum le scuturăm de sămânță, de fruct, de - mă rog - ce pică. Iar de vedem că este câte unul care nu vrea să dea rod, îl altoim. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sabia nu-i taie; stă în teaca ei și suferă. Dar mai bine să sufere sabia decât să plângă giupânesele voastre. O giupâneasă fără giupân e ca o sabie fără teacă. Am zis bine? Mult prea bine, mult prea bine! nălțară glas boierii. — Zi-le și de oi! - îi suflă Ruxăndrița. — Ce? - făcu Sima-Vodă, aplecând urechea. A, da! Iată, dragii mei, de multe ori vedem zburdând pe mănoasele noastre dealuri turme peste turme de mioare, culegând pașnice cu botișorul lor mișcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fericirea Îi venea dân amintirile dă suvenir, da p-ormă m-am priceput că ceva se Întâmpla În cârca mea. M-am Întors, puriule. Am ginit ce ghiftuise ochii lu don Wenceslao. Pă cer iera mișcare mare. Șozuri mari se nălțau dânspre crângu dă la stabilimentu rustican Izvoarele și curba de-o făcea trenu. Făceau hagialâc la zenit. Unele părea că dau roată Împrejuru altora, da fără să-mpedice mișcarea generală, și toate se nălța. Mandea nu le scăpam din ochiometru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]