1,095 matches
-
idee sau tema textului narativ studiat se reflectă în construcția personajului ales. Modelul 2 Filiera teoretică - Profilul umanist; Filiera vocațională - Profilul pedagogic SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: VI Noi stam cântând în noapte în turnul fermecat Ceși nalță fruntea sură din negrile ruine, Iar viersurile noastre, ciudate și streine, Deși voiau să râdă, plângeau un vechi păcat. Stam singuri, și cum cerul greoi șintunecat Părea o carte veche cu taine sibiline, Noi glasul ridicarăm în cântece senine Chemând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
vă spun? Iubesc acest popor bun, blând, omenos, pe spatele căruia diplomații croiesc carte și rezbele, zugrăvesc împărății despre cari lui neci prin gând nu-i trece, iubesc acest popor care nu servește decât de catalici tuturor acelora ce se-nalță la putere, popor nenorocit care geme sub măreția tuturor palatelor de gheață ce i le așezăm pe umeri." Firesc, de vreme ce Eminescu a întrupat arheul românității în toată plenitudinea lui, dându-i contur conceptual ontologic, pornind, deopotrivă, din filosofia greacă a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
sună-n codru verde, în lumea lui întreagă, Albele ei picioare îndoaie flori pe jos. Ea cîntă și pocnește în crengi c-o varga lungă O ploaie de flori albe se scutură pe ea, Un flutur roș și vînăt se nalță, ea-l alungă, De pasu-i crengi se-ndoaie și glasu-i răsuna... Apoi și-aduce aminte era o zi frumoasă El s-a trezit în luncă, sub ochii ei de foc Ea păru-și dă-ntr-o parte din fața rușinoasă Își
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lumi, "ca un vis, ce își moaie aripa-n amar": "Te văd ca o umbră de argint strălucită, Cu aripi ridicate la ceruri pornită, Suind, palid suflet, a norilor schele. Prin ploaie de raze, ninsoare de stele. O rază te-nalță, un cîntec te duce, Cu brațele albe pe piept puse cruce. Văd sufletu-ți candid prin spațiu cum trece; Privesc apoi lutul rămas... alb și rece." Dorința ca prin moarte să fie împreună cu iubita, poetul o arată și pe ocolite
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
află în inima muntelui. Acolo, magul începe a face vrăji, cu o vargă fermecată. După aceste vrăji, Arald vede cum zidul piere, biserica creștină este fulgerată, piatra de pe mormîntul Mariei crapă în două și sare în lături, iar moarta se-nalță din mormînt o fantasmă, o dulce întrupare de omăt. Trecînd prin vînt, prin neguri și fulgere, ea se îndreaptă către Arald. Cînd Arald își simte gîtul cuprins de brațele ei, " Pe pieptul gol el simte un lung sărut de gheață
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Semiramidei vă așteaptă Cu dulci dorinți. Voiți să vă plimbați? În calea voastră vom așterne flori. Voiți să călăriți? E șaua pusă Pe cai, iar frâul lor e-mpodobit Cu perle și cu aur. Sau cu șoimul Vreți să vânați? Se-nalță șoimii voștri Mai sus ca, dimineața, ciocârlia. Sau cerbi vreți să vânați? Cu câinii voștri Mai iuți decât zglobia căprioară Și ageri cum e ciuta...1 Bețivanul e pus mai ales să admire tablouri ce-i zugrăveau - nu întâmplător - pe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
albastră, / Cântă mândra la fereastră, / Cântec din Moldova noastră; Cântec drag de moldovean / Alduit de-un pojoran / În toamna acestui an, / Dintr-un suflet de muntean; Cântec răsărit din joc / Ca floarea de păpădie, / Ca cântul de ciocârlie / Ce se-nalță pe câmpie. Foaie verde de sulfină, / Pe-a Moldovei apă lină / Strălucește lună plină."158 Alternanțele verbale am răsădit / am plivit / am lăcrimat / am adunat / am dat pun în valoare predicația discursivă a structurii metonimice care întrupează universul: Câte flori
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
leroimdai leroi Doamne, / Pică-n apă limpegioară. Da-n ea cine se scăldară? / Se scălda bunul Dumnezeu, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus în slava cerului. / Mai de-a rând cu dumnealui, / Se scălda toți sfinții de-a rând, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Sus în slava cerului. / Mai de-a rând cu dumnealui, / Se scălda toți sfinții de-a rând, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus în slava cerului. / Mai de-a rând cu dumnealui, / Se scălda și omul bun, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se-nălțară, / Sus în slava cerului. / Mai de-a rând cu dumnealui, / Se scălda și omul bun, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus în slava cerului..."118 Identificarea lui Moș Crăciun cu Isus, "soarele dreptății", se realizează prin utilizarea imaginii binare contrastante ( moș / mititel și-nfășețel). O dată cu metamorfoza creștină, apa în care se scaldă moș Crăciun, ca ipostază a soarelui, este apa euharistică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
trecere ale vieții. Copilul nou-născut este închinat soarelui, râvnind la frumusețea astrului, când are loc prima purificare, la scăldăciune, rostindu-se o urare, paralelismul explicativ având rolul de a crea corespondențe simbolice între planul uman și planul cosmic: Cum se-nalță soarele / Peste toate câmpurile, / Peste toate dealurile, / Peste toți munții, / Așa să se-nalțe aist fecior / Peste toți copiii, / Peste toți flăcăii / Și peste toți oamenii. Și cum luna luminează / Prin toate văile, / Prin toate luncile / Și prin toate casele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
loc prima purificare, la scăldăciune, rostindu-se o urare, paralelismul explicativ având rolul de a crea corespondențe simbolice între planul uman și planul cosmic: Cum se-nalță soarele / Peste toate câmpurile, / Peste toate dealurile, / Peste toți munții, / Așa să se-nalțe aist fecior / Peste toți copiii, / Peste toți flăcăii / Și peste toți oamenii. Și cum luna luminează / Prin toate văile, / Prin toate luncile / Și prin toate casele, / Tot așa să lumineze / Și-aist fecior, / Peste toți copiii, / Peste toți flăcăii / Și peste
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mireasa, vai de ea! / Frig de moarte-o cuprindea / Căci o mână se-ntindea / Și pe sus o ridica / Și-n mare mi-o arunca! / Valurile bulbucea, / Iar ea-n valuri cum trecea / Mreană de-aur se făcea. / Soarele se-nălța sus, / Se lăsa tot spre apus / Și-n mare se cufunda / La soră-sa Ileana, / Ileana Cosânzeana. / Iară Dumnezeu cel sfânt, / Sfânt în cer și pe pământ, / Mâna-n valuri că băga / Mreana-n mână-o apuca / Și-n ceruri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
înfățișează devenirea, transfigurarea exteriorizând zbuciumul interior al ființei umane aflată în așteptarea unei noi lumi, reclădite din perspectiva sacrului, este însoțit de motivele astrale care dezvăluie însemnele cosmice: "Doamnele, / În prundul mării, / Doamnele, / Născut-au, crescut-au, / Doi, trei păltiori, / Nalți și gălbiori, / Sus e frunza deasă, / Jos d` umbriț-aleasă; Sus, frunza-i măruntă, / Jos d-umbra rotundă. / Sub d-umbrița lor, / Cine se d-umbrește? / Cele oști leșești, / Sunt și românești. / Cele oști leșești / Ele domn că-și are. / Cele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și pasiune. Ion Horea scrie meditații sau eminescianizează când vorbește despre iubire. "I se lovesc de pântec luceferii și sună zvâcnindu-i parcă-n uger tot laptele din lună". În volumul "Încă nu", Horea devine macedonskian: Și-n râuri se-nălțau păsări și păsări tremurau în râuri/ Și soarele curgea-pământuri și din pământuri către soare/ Se desfăceau păduri de trunchiuri și mânjii nedesprinși de frâuri/ Cum nechezau cuprinși de azurul ce începu să-i înfioare". Bucolic, Ion Horea are personalitatea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Dumitru Popescu "Gustul sâmburelui"), Contemporanul 1974, nr. 51. "Poezia patriotică" (Șt. Aug. Doinaș "Papirus și Gr. Hagiu "Zenit de anotimpuri", Contemporanul 1974, nr. 53. "Norocul nostru-i țara..." (Adrian Păunescu "Repetabila povară"), Contemporanul, 1975, nr. 10. "Din iarba ta mă-nalț" (Al. Andrițoiu " Pe drumul meu" culegere selectivă și "Aur" apărute simultan) Contemporanul, 1975, nr. 18. "Asimilare monocordă" (Radu Cârneci "Heraldica iubirii") Contemporanul, 1975, nr. 35. "Starea poeziei" lui Nichita Stănescu, Contemporanul, 1975, nr. 40. "Versuri de dragoste și țară" (Tiberiu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
idee sau tema textului narativ studiat se reflectă în construcția personajului ales. Modelul 2 Filiera teoretică - Profilul umanist; Filiera vocațională - Profilul pedagogic SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: VI Noi stam cântând în noapte în turnul fermecat Ceși nalță fruntea sură din negrile ruine, Iar viersurile noastre, ciudate și streine, Deși voiau să râdă, plângeau un vechi păcat. Stam singuri, și cum cerul greoi șintunecat Părea o carte veche cu taine sibiline, Noi glasul ridicarăm în cântece senine Chemând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în mantă", care exprimă abstragerea din contingent, pe calea "visului romantic". Ochii contemplativi caută "steaua singurărății", transfigurând rolul în planul cotidian, profan și sacru. Sugerând ipostaza romantică a trăirii sentimentului în plan superior, printr-o iubire nepământeană, versurile " Ochii mei nălțam visători la steaua/ Singurătății", reliefează atitudinea contemplativă a poetului (Strofa I). Acesta trăiește viața ca suferință, conștient de efemeritatea omului: "Până-n fund băui voluptatea morții/ Neîndurătoare". Voluptatea iubirii devine voluptatea morții, marcată de repaos, atunci când suferința e "dureros de dulce
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cunoașterii de sine și totodată învață să cunoască moartea. Sintetizând aspectele existenței umane (dragostea, moartea, cunoașterea, autocunoașterea), Odă (în metru antic) are un limbaj artistic expresiv. Verbele au valori stilistice variate: verbele la imperfect sugerează contopirea cu cosmosul ("nu credeam", "nălțam"); verbele la perfect simplu exprimă sentimentul de iubire ("răsăriși", "băui"), iar cele la imperativ semnifică aspirația omului de geniu spre redobândirea identității sinelui ("vino", "redă-mă"). O deosebită expresivitate au construcțiile oximoronice ("dureros de dulce" și "voluptatea morții"), adjectivele pronominale
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spre intelectualizare a poetului Ervin. Iată câteva versuri închinate științei și artei, valori ale existenței umane: „Voi care mi-ați adus în suflet pacea / Voi care m-ați făcut să nu știu ce-i urâtul /.Voi de la care am pripit puterea / S-nalță castelul meu lângă ruine / Cuvintele științei și ale artei / Fiți bine cuvântate ca și psalmi. Poetul Ervin se face astfel cântărețul progreselor tehnice de la începutul secolului, este modernist glorificând telegraful, trenul, avionul: „De-a lungul bolților albastre / Ca portative peste
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
de variere a expresiilor, de nuanțare mai potrivită, mai energică uneori a ideilor, simțirilor. Un suflet de artist preface, dă o formă nouă, un înțeles mai adânc lucrurilor luate din popor. Deasupra fondului împrumutat, mai naiv, mai simplu trebuie să nalțe personalitatea de o alcătuire mai bogată, mai fină, mai complicată a artistului. Așa au înțeles artiștii mari inspirarea din popor". Intr-o vreme când ideea inspirației folclorice era compromisă, Densusianu este primul în cultura noastră care și-a spus cuvântul
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Ci numai nu te mînia/ Ci stai cu binișorul/ Cum vînătoru-ntinde-n crîng/ La păsărele lațul,/ CÎnd ți-oi Întinde brațul stîng/ Să mă cuprinzi cu brațul/ Și ochii tăi nemișcători/ Sub ochii mei rămîie/ De te Înalț de subțiori/ Te-nalță din călcîie/ CÎnd fața mea se pleacă-n jos, / In sus rămîi cu fața,/ Să ne privim nesățios/ Și dulce toată viața;/ Și ca să-ți fie pe deplin/ Iubirea cunoscută,/ CÎnd sărutîndu-te mă-chin,/ Tu iarăși mă sărută./ Ea-1 asculta
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
o euforie de esență reflexivă: "Nopți la margine/ plutire de umbre înalte// Un cal cu coama în spațiu/ cu aripi de înger albastru/ Spre coadă are petale/ Sau o elice/ Cineva deasupra/ latră la luna cea mare// Și munții se-nalță/ cu vârfuri deschise/ Apa din lacuri izbește/ în maluri rotunde// În aer un iz tutelar/ Sub luna uitată de zodii/ meduze în câmpul/ cu flori" (Clar de lună). Câteva texte însă dovedesc foarte clar faptul că pentru Ștefan Amariței poezia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iubirii-i frumusețe! Legământ/ făcut cu mîntuirea noastră-n via/ întemeiere-a toate câte sunt!// O, împlinire-a tot ce proorocia/ a înstelat în suflete mai sfânt,/ precum de aripi se umbrind, Maria/ primi să fie hrană de Cuvânt!// Se-nalță, iată, toată tinerețea/ în jerbe de lumini și de scântei/ într-un triumf atât de fără pată,// că, din preaplinul vieții, frumusețea/ revarsă-ndreptățire singurei,/ Yah, bucurii ce ne va ști vreodată!" (poemul de uvertură Din câte stele). Sau, în sfârșit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
coboară adânc sub pământ, ajunge într-o sală ai cărei pereți sunt plini de fresce simbolice, cu litere revelate de "Marele Preot", în fine, condus de "cavalerii/ cu săbii, făclii și ramuri de salcâm", se prosternează "în fața altarului unde se'nălța/ în centrul unei cruci/ într'o diademă de șapte raze/ trandafirul" (Calea robilor din Beggarland Poema inițierii (Falii 5) etc. Chiar și gesticulația erotică (autorul își cultivă excesiv voluptăți de erotoman jertfit adesea pe altarul dragostei conjugale sau paterne, ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]