1,287 matches
-
încăperii - alte umbre, alte proporții - determină altă tonalitate a sensibilității, altă direcție a gândirii și alte reacții...) 30. Cineva își zicea adeseori: La cincizeci de ani tu ai rămastot cum erai la cinci ani: un copil grav, care umblă după năluci. 31. A trăi este a te feri de moarte. Nimic din activitatea noastrăși chiar din sensibilitatea noastră nu are alt scop și altă cauză. SPIRITUL CREATOR 1. A fi adevărat poet însemnează a simți. Simțirea se produce prin impresiuni din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dumneavoastră ? mi-o întoarce el ironic. Înainte să apuc să mai spun ceva chelnerul mă anunță că e gata ginul tonic pe care l-am comandat. Mă întorc o clipă cu spatele, iar când revin Derrida a dispărut ca o nălucă. Dar întrebarea lui a rămas și plutește în aer : dar eu ce mama naibii caut aici ? mă aflu într-un film suprarealist. Mi se pare că am visat, am aceeași senzație ca atunci când mă trezesc dintr-un vis ciudat al
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
era până la urmă bine, adevărat, frumos. Dacă ne-am păstra mereu inocența din copilărie, se cheamă că n-am trece prin viață. Problema nu este că greșim, problema este... Am amuțit, pentru că prin fața ochilor mei a defilat un fel de nălucă de abur care a rămas suspendată în fața ochilor mei până am clipit. Era ca o țesătură foarte delicată de abur, rotund, cu niște imprefecțiuni, găuri, adâncituri și excrescențe, unele mai luminoase, altele mai întunecate, care palpita în jurul unei lumini. Pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o țesătură foarte delicată de abur, rotund, cu niște imprefecțiuni, găuri, adâncituri și excrescențe, unele mai luminoase, altele mai întunecate, care palpita în jurul unei lumini. Pentru o secundă, mi-a fost dat să-mi văd forma sufletului. În același moment năluca s-a tradus instantaneu în limbaj senzorial, arătându-mi-se pe dinăuntru și pe dinafară în același timp. M-a traversat un fior care mi s-a scurs din piept spre centrul pelvisului, înșurubându-se înăuntru, în centrul ancestral al
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Blocat pe coridor, între uși ferecate, într-o liniște neagră, paralizantă, ca-n groapă, ești singur, mai singur decât ai putea fi vreodată. O lume întreagă e deasupra, tu nu mai ești nicăieri. Și iarăși se ivește mireasa, ca o nălucă, un fir de abia întrezărită lumină care înaintează încet, cu brațele întinse spre tine. Silueta firavă se dezintegrează. Pornești. Dincolo de ultimele uși, sute de lumânări îți pâlpâie la picioare. Și totul e gata. Urmând-o pe Euridice Spectacolul Don’t
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
respingătoare. Care să fie secretul??” Tony Pavone era revoltat! Toată lumea a Înebunit, nu mai Încape Îndoială. Avu senzația derizorie visului În care lumea Își bate joc de el!! Îl apucă pe Nando de mână. „Spune-mi băiete, eu - sunt o nălucă - ori exist cu adevărat...!?” Nando emoționat, Îl ajută să intre În mașină asigurându-l. „Nu descuraja bunul meu prieten...! Vom bate la toate ușile până ce aflăm adevărul...!!” Având ordinea cuvintelor bine stabilite, pătrunseră În următoarea clădire a Poliției hotărâți să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
peste tot... Văzutele toate si nevăzutele... Era înainte de Sf. Cuvioasă Paraschiva. Iorgu frânt de oboseală, abia venise acasă și se trânti în pat, așa îmbrăcat, cu fața în sus. Noaptea căzu repede... Gândurile năvăliră în mintea lui ostenită, ca niște năluce învălmășindui-o cu întrebări fără nicio noimă. - Există timpul?!... se întrebă el, și tot el își răspunse. Există!... Însăși răstimpul dintre naștere și moarte... Uite, că există!... Nici eu nu-s acum ca la naștere, și nici omul de azi nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o scară care se afunda în ceață, se pierdea în adâncul prăpastiei. Zvonul de voci venea... venea, mereu, dulce, amețitor: ”Goguu... Goguu!” în timp ce cobora treaptă cu treaptă și nu se putea împotrivi. Limbile de foc luau forme bizare, chipuri de năluci ori de oameni. Dintr-o singură limbă de foc, o întreagă lume hâdă năvăli spre el. Cu o încordare a întregii sale ființe se cutremură, în somn... A intrat în întuneric, nu-și mai vedea trupul de la brâu în jos
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să-i alunece... somnul îl birui, apărat de întuneric... și, cu un suspin de ușurare, alunecă în vis... Totuși, ochii încă mai căutau, în inima tavanului vedenii ciudate... ... Se făcea că, în fața lui, la capătul patului stătea o făptură... O nălucă cenușie, cine știe de când stătea ea acolo, și, întinse o mână spre el. Iorgu se simți fără nicio apărare în fața ei. Poate, chinul si groaza care l-au ros atâta, s-au închegat ca un nor de spaimă, si a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
atât marea, cât și întunericul. Dar mai ales controlând moartea. Poate că acesta este lucrul care m-a izbit și care a distrus cel mai tare logica mea. Zărindu-L pășind pe mare, în noapte, ucenicii Îl confundă cu o nălucă terifiantă: poate că ei au totuși intuiția identității celui care vine spre dânșii, dar rațional vorbind acea identitate îi șochează. Drept care Iisus trebuie să le vorbească astfel încât ei să Îi recunoască glasul și să știe că este chiar Învățătorul. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
zăvozii în lanțuri, care stau gata să se năpustească asupra firii... Am pornit pe cărarea care încet-încet se pierde în lărgimea poienii și apoi în întunecimea pădurii... O lună cu obraz proaspăt se ivește pe creasta răsăritului... Pare ca o nălucă și își întărește lumina pe măsură ce urcă pe boltă. Când intrăm pe portița grădinii de la chilii, tipsia lunii se află deja deasupra pădurii și ne privește cu sclipiri argintii... Contururile obiectelor din jur sunt și parcă nu sunt vizibile. Totul pare
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ale dimineții, zgomotoasele, asurzitoarele vrăbii... Atâta oare nu ți-ar fi de ajuns ca să simți o fericire impersonală, care să te apere de toate meschinăriile existenței ? Cunoscuta stare de grație pe care ora aceasta a zilei ți-o dăruiește, fluturând năluca unei promisiuni - o terestră frumusețe eternă... Privirea Profesorului se luminează brusc atunci când coboară asupra Yvonnei : strângând cât poate în pumnișor creionul mecanic, micuța încearcă să-l ducă în dreptul ochiului, așa cum Papa i-a arătat mai adineaori, ca să se uite prin
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se postă lîngă el. Trenul luă curba - frînă bruscă, scîntei pe șine. Locomotiva se opri, cu botul lîngă obstacol. Megafon: — Biroul Șerifului! Identificați-vă cu parola! Liniște. Trecură zece secunde. Bud se uită la geamul locomotivei și văzu trecînd o nălucă albastră - culoarea docului uniformei de pușcăriaș. — Biroul Șerifului. Identificați-vă cu parola! Liniște, apoi un fals țipăt de pasăre. Oamenii cu gazele aruncară grenadele În ferestre. Acestea sparseră geamurile și lunecară printre bare. Pușcașii luară cu asalt vagonul al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nu e decât poveste/ Un basm să-l toarcă babe și fete la pârâu !/ Suntem prea mulți pe-o stâncă săracă, n-avem grâu,/ Și vite prea puține, și Troia e bogată (I, p. 259-260). Casandra crede că istoria cu năluca Elenei e pură născocire (Vom trâmbița povestea ! [...] N-ar fi scornit-o însuși istețul Odiseu ! - II, p. 284- 285) pentru ca mai apoi cea în cauză să-și recunoască înșelătoria (Dac-am scornit povestea cu umbra mea fugară,/ Am spus-o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu știi cum îl cheamă), dar admite că de multe ori nu-i poate pătrunde sensul cuvintelor (vorbești întotdeauna prea frumos pentru mine - I 3). Chrysis se miră de spaima de moarte manifestată de o viitoare mireasă (ești bântuită de năluci... Nimeni nu știe ce e adevărat și ce este închipuire în vorbele tale) și crede că aceasta și-a pierdut rațiunea din pricina iubirii (Toate astea sunt visuri de fecioară îndrăgostită - I 3). Ea consideră că Ifigenia preferă plăsmuirile imaginației certitudinilor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vei întâlni a doua oară cu viața !), o conjură să țină seama măcar o clipă de realitate, iar nu de fantasmele imaginației (Eu mă rog ție, îndurător, să privești lumea cu ochii bine deschiși, iar tu te mulțumești numai cu năluci) și îi arată cu brutalitate lipsa de ecou a actului ei în sufletul celor pentru care crede că merită să moară (Niciunul dintre ei nu e vrednic de fapta ta, pentru că niciunul nu te înțelege... Arată-mi un singur om
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
oase : nu te teme, sunt o ficțiune pe care sabia ta n-o poate atinge (I, p. 25). Ulterior, când Aquillius caută o victimă spre a întări cu sânge legământul de credință față de regele alungat, el înlătură din cale o nălucă lipsită de viață (II, p. 51). Clienții înarmați porniți în urmărirea conjuraților refuză să-l atingă pe acest Nimeni în togă roșie (II, p. 58) ; regalistul Vitellius respinge și el o siluetă care pătează imaginea viitorului, sărmană umbră (III, p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mulțimea crede că are loc intervenția salvatoare a unei făpturi supranaturale (Iată zeul ! Păziți-i bine ! O să-i răpească ! - III, p. 70), acțiune dorită de cei înclinați spre clemență (tu, zeu în togă roșie, salvează-i ! - III, p. 72). Străin, nălucă sau divinitate, Petronius se distinge din forfota umană a Romei. În general, apartenența la altă epocă îi asigură contemporanului lui Nero imparțialitatea, neimplicarea afectivă. E adevărat însă că el se lasă impresionat de prospețimea lui Quintus, fiul lui Vitellius, privindu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
În liniște, fermecată. — Ai de gînd să-mi spui secretul? am Întrebat eu În cele din urmă. Bea oftă și se așeză pe un scaun. Eu am rămas lipit de foc, observînd cum aburul urca din hainele mele ca o nălucă În fugă. Ceea ce numești tu vila Aldaya În realitate are un nume propriu. Casa se cheamă „Îngerul de negură“, Însă mai nimeni nu știe asta. Agenția tatei Încearcă de cincisprezece ani să vîndă proprietatea asta și nu reușește. Deunăzi, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
două ori m-a privit foarte ironic. Tocmai această ironie am surprins-o acum în privirea lui, ea mă jignise. La început nu mă îndoiam câtuși de puțin că acesta este Rogojin în carne și oase, că nu-i o nălucă, nu-i un delir. Nici prin cap nu mi-a trecut așa ceva. Între timp el continua să stea pe scaun și să mă privească cu același zâmbet ironic. Înciudat, m-am răsucit în așternut, m-am sprijinit și eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prințesei CALIOPE ești? ,,Loviți-mi noaptea-n poartă cu doctorul Khayyam Voi, peregrini cu mintea În reverii astrale Niște povești cu muze pentru trăsniți mai am Și pentru-un chef sălbatec o mână de parale Mai amăgiți cu vorbe potrivnica năluca Magia altruista să spumege-n pahar Nu mă uitați prieteni Îndurerați de ducă Loviți-mi noaptea-n poartă cu doctorul Omar” Ah, vedenie a lui Iov și Iona; Intru numele (sau numerele noastre) sau sufletele noastre va crește un câmp
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
în pungă, în timp ce el dă numai cu țârâita... Augustus îl întreabă pe un ton bănuitor: — La ce te gândești...? Lasă întrebarea în aer căci, pe nesimțite, privirea i se împă ien jenește și locul bătrânului libert este luat de o nălucă impună toare, venită din negura timpurilor. Tresare speriat și se agață cu mâinile de brațele fotoliului. Cu fiecare pas care-l face spre el, îl vede mai bine. E Gaius Asinius Pollio! Așa cum și-l amintește. Drept ca un brad
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe Scribonia. — Mi-e frig, adie o șoaptă dinspre ea. Frig, ca-n insula aia blestemată care i-a devenit mormânt. Unde a osândit-o pe Iulia, fata lor. Fructul nopților lor de dragoste. Cerșește îndurare din ochi, dar ambele năluci îi întorc spa tele. Parcă se țin chiar și de mână! Vrea să spună ceva, să-i despartă, dar Pollio îi aruncă peste umăr: — Eu mi-am sacrificat viața pentru fiul ei, dar tu ce faci pentru el? Lovitura este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că până și urletele animalelor au rămas undeva în spate. Aruncă priviri neîncrezătoare în dreapta și-n stânga. Încearcă să-și țină imaginația în frâu, dar se așteaptă ca în orice moment, din fiecare co tlon întunecat să se ivească o nălucă și să-i pună cuțitul la bere gată. Nu povestea unchiu’ despre tâlharii ce și duc veacul prin hrubele din subsolul amfiteatrelor? — Tu știi bine drumul? face agitat. Ecoul îi aduce înapoi sunetul sinistru al propriei voci. Se simte din ce în ce mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unui dulce miraj. De-ar fi cu putință ca înaintea lui să se afle Mariamne, înveșmântată în țesătura asta lucioasă, asemănătoare unui fagure de miere, scânteind în mii de nuanțe...! Deschide ochii și oftează. Se scutură înciudat, încercând să alunge năluca unei fericiri imposibile. Nu se poate apropia de altar gândindu-se la Mariamne. Acolo nu au voie să stea decât oameni caști, cu sentimente cinstite. Atunci de ce și-o dorește în continuare? Probabil pentru a se eterniza el însuși prin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]