1,281 matches
-
uitată niciodată: deschiderea sezonului de vânătoare. Când lumea își revine iar din izbucnirea sângeroasă, tânăra pasăre își găsește mama. O aude cum strigă, de la aproape un kilometru depărtare, rotindu-se traumatizată. Așteaptă încă două zile, căutând, strigând un fel de nălucă a chemării la unison. Nimic nu le poate spune; n-au cum să afle. Nu le rămâne decât să se rotească și să strige, să aștepte - un fel de religie -, pentru ca mortul să apară. Când nu apare, nu mai rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Intubare și spălături gastrice, dus de urgență la spital pentru perfuzii și monitorizare cardiovasculară, supravegheat de personalul medical care trebuia să se asigure că n-avea să mai încerce să moară. Iese din cea de-a doua comă, o simplă nălucă a celei dintâi. Din nou conștient, refuză orice tentativă de comunicare, limitându-se să spună: „Vreau să vorbesc cu Doctorașu’. Nu vorbesc decât cu Doctorașu’“. Doctorul Hayes îl sună pe Weber, să-i dea vestea. Weber o primește ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
simte pielea lipită de mâinile ei, pielea prea albă, ca de hârtie, brațele goale ca niște gheme umflate de vene, șoldurile ca niște cocoașe grosolane. O singură bătaie de inimă și s-a înstrăinat de propriul lui corp, de toate nălucile alea clocite invizibile pentru femeia asta, care nu l-a văzut niciodată altfel decât e acum. Dar se întâmplă ceva și mai ciudat: nu-i pasă cum îl vede ea. Nu vrea să-l vadă decât așa cum este cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ani Alt secol și un alt mileniu, se circulă mult mai ușor, românii-au renunțat la dor, la demnitate și la geniu. Se-mprăștie voit în lume, pe unde pot, pe unde-apucă; unii renunță și la nume pentru a banilor nălucă. Abia sunt la-nceput precum e cel hăituit, pornit s aducă tot ce de suflet ne usucă dar vede acolo și-alt trai cum e. Ai spune că sunt niște glume ale istoriei, uitucă dată de-a dura ca o
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
mercenar al unei ființe care-l domina din toate punctele de vedere. - Acum, repede, zise Discipolul, repetă instrucțiunile. Omul, reținut, începu. În vântul care le sufla în spate, vorbele lui n-aveau nici un sens; zburau în aerul nopții ca niște năluci, ca umbrele care fac soarele. Era vorba de a profita de luptele de stradă, care curând se vor sfârși. Va apărea un loc liber la Institutul de emigrare. "Cu actele pe care le am voi obține slujba cât timp va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mercenar al unei ființe care-l domina din toate punctele de vedere. - Acum, repede, zise Discipolul, repetă instrucțiunile. Omul, reținut, începu. În vântul care le sufla în spate, vorbele lui n-aveau nici un sens; zburau în aerul nopții ca niște năluci, ca umbrele care fac soarele. Era vorba de a profita de luptele de stradă, care curând se vor sfârși. Va apărea un loc liber la Institutul de emigrare. "Cu actele pe care le am voi obține slujba cât timp va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să alerge din încăpere în încăpere, pe un itinerar paralel cu coridorul principal. Ochii lui ageri deosebeau siluetele oamenilor care treceau în goană pe coridor. Unul, doi, trei, patru, cinci - al cincilea rămăsese parcă în urma celorlalți. Ixtl ieși ca o nălucă din perete și se năpusti cu o forță irezistibilă asupra bietului om. Cele patru brațe de culoarea focului se întinseră și îl strânseră ca într-o menghină. Nenorocitul se împotrivi o clipă, apoi se prăbuși, fără vlagă, pe spate. Ixtl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
liber. Colegul meu m-a întrebat dacă vreau să mă conducă la hotel și-abia am îndrăznit să-i spun că aș vrea să mă plimb. Politicos, n-a stăruit, și-a luat rămas-bun și dus a fost, ca o nălucă. — Domnule Crețu, domnule Crețu! Am tresărit, m-am speriat. Era un bărbat cu barbă ca mătasea porumbului care-a coborât vioi dintr-o birjă. L-am recunoscut: doctorul care mă consultase în arestul Poliției și mă ntrebase dacă nu cumva
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fiindcă n-o auzise apropiindu-se. — Doar atât poți, Homer? Te credeam mai artist! Calul, uite-l în câmp! Îl privi aiurit și fără să creadă: era un cal negru, cu o pată între ochi, fără șa și nepriponit, o nălucă, la fel cu pisica Eleonor. Se vedea ca un bulgăr de obsidian pe fundalul ierbii. Omar își muta privirea de la bidiviu la femeie și se simți imediat ca în pânzele lui Godun: doar acolo amurgul dura de un veac și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de a-și scutura părul, dacă era despletit și lăsat pe spate. Corpul ei era vibratil și făcea să sune voci din ea de neauzit, dar pe care Omar izbutea să le recunoască. De la început se gândi că era o nălucă, o nimfă a câmpului pe care trăiau și că îl împresura ca o vrajă. Nici când o văzuse scoțând un mânz din pântecul iepei, undeva lângă fermele lui Godun, nu i se păruse reală. După ce-o avusese în așternut
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
doamna Miga, dus pe gânduri. " Ce ciudat! Are exact ochii Doinei... Același albastru de oțel, aceeași patimă..." Își scotea rar ochelarii cafenii cu rame grele. Pe stradă lumea întorcea capul după ea. O apariție stranie, plutind absentă, alunecând ca o nălucă pe lângă ziduri. Trupul îngust, înfășurat în voaluri, părea de fum. În magazine, în troleibuz, într-o sală de așteptare oamenii îi vorbeau în șoaptă. Un act reflex de care nu-și dădeau seama. " Mă întreb ce ai tu adevărat, Doina
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
focul luptelor nu pare să se stingă. Tenton și MacGregor, ofițerii pe care O’Hara îi întâlnește în colonia de la Gombo, alături de Ann și de Daniel Doria, au misiunea de a descifra enigma oamenilor-leopard ce apar și dispar, asemenea unor năluci. Pratt prelucrează în cheia realismului magic temele literaturii de aventuri. Decorul în care sunt plasate întâmplările este unul familiar Hollywoodului, de la The african queen la Shout at the devil. Alchimia onirică a lui Pratt modifică substanța narativă, până la nerecunoaștere. Corto
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
poate fi mârtanul gras cu șapcă verde care părea să bântuie în tot orașul în ultima vreme. Și maică-sa cea grasă, unde avea să se mai ivească oare din nou? Tipul acela ciudat cu șapcă verde aducea cu o nălucă. „Am să spui lu’ pulițaiu’ ăla că mi-am găsit slujbă cu plată, să nu se mai lege de mine. Îi spui c-am găsit o filantroapă care-mi dă două’j’ de dolari pe săptămână. El o să zică: «Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
idee prostească te-a făcut să vii, totuși, invers decât ar cere logica, nu se simțea supărare în glasul lui, ce se observa în schimb, dincolo de ușurarea firească a celui care vede că nu e, de fapt, atacat de o nălucă nefastă, era un soi de satisfacție rușinată, ceva ca un emoționat sentiment de recunoștință care poate într-o zi va fi mărturisit. Ce faci aici, repetă, Am venit să văd, spuse Cipriano Algor, Și nu te-ai gândit la problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se cațără Într-un coșciug. Prietenii ei aruncă mațele și globii oculari peste ea. Alte poze. Călătoresc mai departe, uneori aproape de-a bușilea, prin alte Încăperi, mobilate cu paturi procustiene și fecioare de fier, printr-o mlaștină plină de năluci, printr-o galerie flancată de sculpturi În mărime naturală ale ucigașilor În serie (“Majoritatea provin din Midwest“, Îi explică Maggie). Wakefield urmărește traseul de blitzuri și tutu-ul foșnitor și știe cu certitudine că fotografiile vor fi expuse cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Laurence. Adio. Nu se uită în urmă pe când ieșea pe jumătate fugind din casa plină cu daruri de nuntă, invitații și flori. Dacă ar fi făcut-o, și-ar fi văzut logodnicul privind în gol, de parcă ar fi văzut o nălucă. Apoi întorcându-se și îndreptându-se spre cel mai apropiat telefon. — La naiba, înjură Jack încet, realizând că uitase acasă încă un lucru de care avea nevoie. Încântarea de-a sta într-un hotel, chiar și într-unul atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
semnele. Ah, pentru tine sunt largile vremi? Pentru tine catargele? O, aventura, și apele! Inimă, strânge pleoapele! [1937] * ESTORIL Casele cresc în pădurea de pini albe sau ca șofranul, lucind pe coline. Mai potolit oceanul mângâie locul sorin. Largul priește nălucilor line. Cu crestele-n arc, doar bătrânii palmieri se mai leagănă încă întîrziați în furtuna de ieri. Îmbrăcată în zâmbet și aur Cora brodează subt oleandri, subt alungitele foi. Timpul ce iese din casă, cât de ușor 1-ai putea
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
spre cerul cu miei luzitani, De nu m-ar găsi unde sunt neliniștea morii de vânt. De nu aș pieri, supt de-un astru văzut-nevăzut, în albastru. [1938] * BOARE ATLANTICĂ Cu repezi copite de-argint în zori măgărușii bat străzile. Nălucile, cari adineaori erau, se dezmint. Pe chei se trezesc sibilinele glasuri. Lumina așteaptă prilejul să-nece biserici, corăbii, colinele. Din portul cu zvon de maree pescarii sosesc cu povara pe creștet. În coșuri: țestoase, țipari, curcubee. Boarea atlantică pipăie morile
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
omul nu e deseori om, că fericirea pleacă în călătorii știute doar de ea atunci când ai tu mai multă nevoie, că pe-aici viața e... viață și... Hotărât lucru. Mai am de învățat. Pictor Departe, într-un loc târziu, două năluci pictau lumea în mii de nuanțe. Un desen ce le-nlănțuia fericite în armura culorilor. Cu mare talent, când mai aprins, când mai agale, își încercau forțele, naturale și supranaturale, pe o pânză numai bună de înfățișat măreția universului. Din
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nisipul fin, altădată izvor tămăduitor al iubirii. Un colț al gurii i-a zvâcnit în sus, întipărindu-i pe chip un zâmbet de om epuizat și bolnav. Va trebui să accepte. S-a ridicat încet, nesigură pe picioare, ca o nălucă dezorientată. Deși o pânză deasă de întuneric o înconjura, a început să meargă înainte, căutând cu disperare o urmă de lumină. Moga Alina-Iuliana, clasa a VIII-a Școala Gimnazială “Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca - Cluj profesor coordonator Gabor Elena Paradisul pierdut Picurii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o vorbă... și când minți? De ce minți, Bruno? (Din nou, atrasă de violența replicilor, apare, de câteva ori chipul IOANEI, la ferestre și în spatele balcoanelor; fața IOANEI este ușor amuzată, ușor obosită, ușor nerăbdătoare; IOANA se va mișca asemeni unei năluci; personajele intră într-o oboseală comună.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Îmi pare rău... atât de rău... (Chinuit. Încercând să scape de cei doi.) Poate că nu trebuia... să vin aici... să mă opresc aici... Nu? Am fost, cum să vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
i se ghiceau de sub stratul noratec formele bine potrivite de meșterul care o mlădiase, de statuie desăvârșită, dar Burtăncureanu, cu ochii holbați, putea sorbi gurguile unor sâni despre care scrisese chiar el cândva, fără să-i vadă vreodată, „marmoreeni precum nălucile în scăldușă.“ O privea nesătul, o vedea și n-o vedea, rupea hulpav din ea doar desenul coapselor pierdute în linii încă nenăscute, doar umbrele din moleciunea mitrei tresăltând, ca și cum o porumbă se zbătea în vintrele nepovestitei, țipătul paserii ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
probleme, pentru că, orice ai fi făcut, amintirile ți se lipeau de cap cu încăpățânare, nu le puteai evita, și erau tari, ascuțite, primejdioase ca alcoolul. Erau și verzi, de culoarea mușchiului și a dealurilor păscute de oi răzlețe, păzite de năluci fără vârstă și câini agresivi. Foloseau orice loc disponibil din creier. Se încolăceau în toate ungherele și încă de pe acum își pregăteau pentru hibernare trupul fluid - după o zi, imaginea era tot atât de savuroasă ca la început (caracter ce nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care nu se uitase decât la aurora boreală și la foci. Față de realitatea trupurilor care se zbenguiau pe muzică și își semnalau unul altuia pofta de viață pe ringul de lemn ce vibra, pinguinii, focile și aurora erau ca niște năluci îndepărtate. Stau la Dråffen, spunea el fetelor care la început nu-l credeau. La Dråffen, pe cuvântul meu, întărea, cerșind mirarea și admirația de pe fețele lor veșnic roșcate. În afară de ai mei, n-am mai văzut oameni de la Crăciunul trecut. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
trebuit să urc pe trotuar. De după colț a apărut o mașină colțuroasă, mare, strălucind ciudat în lumina palidă a felinarelor. Deși era noapte, farurile nu funcționau, iar lămpile de poziție aprinse nu-l ajutau deloc pe șofer. Văzând o asemenea nălucă pe străduțele pustii, mi-a trecut prin cap că ar trebui să dau fuga înapoi la restaurant: poate voiau să mănânce. Când s-a apropiat, am văzut că era un jeep elegant, cu geamurile fumurii și mânerele portierelor aruncând reflexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]