1,621 matches
-
în lume și... atât. Așa am să fac. Rămâi sănătos, Toadere. Mergi sănătoasă, Marandă, și ai grijă de casă și de cal... Rămas singur, Toaibă s-a întins pe laița improvizată cu speranța că va ațipi. Dar gândurile l-au năpădit ca un stol de vrăbii certărețe. „Uite ce zile am ajuns! Să dorm pe o 136 laiță străină, parcă nu mi-ar fi fost deajuns priciul de la pușcărie. Om gospodar și am ajuns să plec de acasă ca cel din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Nu duce grijă, Marandă... A plecat fără mare tragere de inimă parcă... Ce mai faci bade Prispă? Cum îți merge crâșma? Bine! Mulțămesc de întrebare. Cât despre crâșmă, ce să-ți spun? Lumea nu mai vine ca altădată... I-o năpădit necazurile pe gospodari și nu mai au parale. Mai dau pe aici doar din când în când... Cu asta însă nu fac avere, Toadere. Unde mai pui că vin aiștia cu tașca-n gât - 156 băgătorii de samă de pe tarla
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dărui și un prunc”... Și dacă ea are dreptate? Să am un fecior?!!! He-hei!!!” Acest gând i-a umplut sufletul de bucurie și un dor nebun de a-l strânge în brațe l-a copleșit pe dată. Flăcări i-au năpădit ochii, iar răsuflarea i-a devenit mai largă... Simțea că ceva îl înalță, îl ridică pe aripi nevăzute și îl duce într-o poiană năpădită de soare și de flori... Din umbra stejarilor falnici ce străjuiesc poiana se desprinde un
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nebun de a-l strânge în brațe l-a copleșit pe dată. Flăcări i-au năpădit ochii, iar răsuflarea i-a devenit mai largă... Simțea că ceva îl înalță, îl ridică pe aripi nevăzute și îl duce într-o poiană năpădită de soare și de flori... Din umbra stejarilor falnici ce străjuiesc poiana se desprinde un flăcău mândru îmbrăcat în cămașă albă ca neaua... Chimirul lat și ghintuit îi înconjoară mijlocul subțire și mlădios. Când ajunge în plină lumină își desface
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
acut - al sfârșitului, care generează un imaginar liric adesea învecinat cu estetica urâtului (Nu mai pot fi nepăsător la vidul țărânii și cenușa doliului / în blândețea din ochi nu mi-a rămas decât suferința și spaima / plante carnivore care-mi năpădiră cu clipe de fericire trupul / îi savurează acum agonia ca pe-o profanare a zilei de mâine, iar îngerul și diavolul se proclamă frați de cruce și-mi umplu oasele / cu lopeți de pământ până când vor uita dulcea melancolie a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și neliniști: realizarea ușilor de la intrarea în catedrala Notre-Dame din Paris. Și mai mult decât până atunci, toate visele lui Biscornet nu ieșeau din acest perimetru: ușile de la Notre-Dame. Marea încercare Pus în fața unei asemenea șanse, lăcătușul Biscornet a fost năpădit în totalitate de gânduri din cele mai neașteptate. O luptă surdă s-a declanșat înlăuntrul ființei lui. Cei doi principali inamici erau dorința lui arzătoare de afirmare și spaima în fața necunoscutului. Nopți de nesomn sau cu vise- coșmar. Autoîncurajări și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
operă a profesorului universitar doctor Ioan Caproșu, membru de onoare al Academiei Române. Soarele, cu chip tomnatic, îmi zâmbea printre crengile aproape desfrunzite ale pădurii. Îi simțeam căldura molcomă care îmi făcea bine... Ajuns la vechiul meu culcuș, l-am găsit năpădit de ierburi. A fost nevoie de oleacă de muncă până să-l aduc la starea lui de odinioară... M-am culcușit precum o pisică și am început să citesc... Din când în când, mai scăpam gândurile din hățuri, dar mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Înaltei febre. Aud loviturile de topor ale proniei prin tratatele de medicină, În timp ce vena sihastrei tinereți se zbate pe tîmpla infirmierei ― mă răstoarnă, scoțîndu-mi argintul din oase și răstignindu-mă de-a-ndoaselea crucii, Într-un tîrziu... Nebunii Îmi bolborosesc numele, mă năpădesc răscrucile, În curtea cimitirului mormintele au intrat În călduri. Femeile ușoare ale orașului Își leapădă puii dinaintea unui zeu venit pe catalige-n oraș. Încerc să-mi scot pămîntul din vis, pămîntul peste care nu a căzut nici o cortină, și
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cât vor fi ei. Trecător la pas prin marea literatură a lumii, asemenea mult mai celebrului său confrate și poate că și maestru José Lezama Lima, poet rămas totuși necunoscut duiumului de "poeți" fertilizați in vitro-ul postdecembrist, ― asupra cărora năpădesc tot felul de condeie, unele contrafăcute, altele cifotice și vândute, grăbindu-se să-i genializeze ―, Marian Constandache, «aruncând, Între timp, În foc, Întreg stilul clasic», ignoră tot ceea ce Înseamnă curente și stiluri, mode și tendințe, rămânând astfel deschis tuturor influențelor
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ajuns să simt asta ca să regăsesc acel adevăr elementar din mine și să mă întorc la pasiunea mea... Iubeam deci și liniștea plajelor goale și strigătele celor care aleargă pe nisip, cum iubeam și fântânile și setea sau templele vechi, năpădite de iarbă, și preotesele îngenuncheate în imaginația mea pe treptele lor. Și, după cum bănuiți, eram convins că nu există altă înțelepciune decât aceea de a vedea partea însorită a adevărului că trăim. Un prieten care locuia în alt oraș și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
căzuse în patima beției, a plecat într-o dimineață de-acasă și mai târziu a fost descoperit spânzurat de o creangă a unui copac din parc. Când l-am văzut, mi s-a făcut rău. Avea obrazul învinețit și buzele năpădite de muște. Am plecat de-acolo scuturîndu-mă de silă și contrariat. Până atunci crezusem că sinuciderea este un gest filosofic. Un pact cu viața rupt. Le atribuiam sinucigașilor o noblețe tragică, de oameni care își recunoșteau eșecul sau nefericirea și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu puteam asocia metafizica de mutra lui buhăită de băutură, oricâtă imaginație aș fi avut. Povestea asta m-a descumpănit. Datorită ei, ideea de sinucidere mi-a devenit, brusc, respingătoare. Nu mai puteam s-o despart de obrazul învinețit și năpădit de muște al insului ce se spânzurase în parc. Ceea ce m-a ajutat, probabil, să nu fac o prostie. Vă asigur că nu exagerez deloc starea în care mă aflam. Într-un ungher al camerei mele era o pânză de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sunetele arțarului din spatele gării... dar mi se pare că nu v-am spus încă nimic despre acest arțar. Un arțar bătrân, scorburos și uscat, de o formă ciudată, semănând în același timp cu o paiață și cu o spânzurătoare. Îl năpădiseră urzicile și omizile și rămăsese aproape fără crengi. Cum a pornit vântul, a început să facă un fel de plecăciuni țepene și caraghioase, ca niște temenele de clovn, însoțindu-le cu niște țipete scurte și scâncete ce păreau și tânguire
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Mi-a spus grăbit că va lipsi o vreme din oraș, și-a cerut scuze și a închis. N-am apucat să-l mai. Întreb ce înseamnă "o vreme". Am rămas cu receptorul în mână, îmi vuia capul și mă năpădea când un râs idiot, când plânsul. A doua zi și a treia zi, văzând că într-adevăr nu mai suna, mi-am zis că nu era exclus să aibă dreptate cei ce-mi trimiseseră rândurile acelea vulgare ca să mă avertizeze
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la urma urmei, să te degradezi, mă gândeam. Nu trebuie decât să se tulbure apa, să iasă la iveală noroiul"... Și am vrut să mă aplec, să mă privesc în luciul bălții, dar tocmai atunci am ajuns la un mal năpădit de stuf și unul dintre îmblînzitori m-a îmbrîncit din barcă. Pământul era, acolo, pietros. După vreo sută de pași, am ajuns în fața unei găuri mari și negre, ca un crater căscat în pământ. Nu distingeam altceva, căci luna dispăruse
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de balustradă. Dar își veni repede în fire. Se făcuse palidă, ca o moartă. Numai în ochi i-am surprins o licărire ciudată, neverosimilă, dar nici ochii nu mai erau parcă ai ei. Stelele își pierduseră strălucirea. Abia atunci mă năpădi teama de a nu ne surprinde cineva. Am fugit pe scări în jos ca un hoț, lăsînd-o acolo, buimăcită încă de neașteptata întîmplare. Așadar, se întîmplase și minunea minunilor: cucerisem pe Mihaela. O sărutasem cu voia ei și asta însemna
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
legea o face cine dă banul“. De elanul iresponsabil cu care destui arhitecți dispre țuiesc trecutul și natura tradițiilor locale, visând tur nuri gigantice de beton, sticlă și aluminiu într-un peri me tru caracterizat de stilul neoromânesc, de căsuțele năpădite de iederă, ascunse de grădini ș.a.m.d. La între barea dacă mai sunt astăzi arhitecții percepuți ca o elită, am răspuns da, numai că „în sensul negativ. Adică sunt legați in disolubil de mafiile imobiliare, financiare, admi nis trative
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
am urcat familia într-un vagon de marfă. Drumul a durat mai bine de o săptămână. Eu cu un tren, soția, copiii și sărăcia în altul. Condamnați ... La Nicorești stăteam la părinți și ne durea sufletul de câtă calicie ne năpădise după ce făcuserăm strânsură gospodărească în două rânduri dincolo de Prut. Tinerețe de sacrificii, copil băgat sub iarbă, străini în propriul nostru sat. Cam puțin pentru un nou început. Noi nu aveam ce îmbrăca, copiii la fel. Repetam în mic, ca familie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nișe. Și abia după aceea descopăr că nimerisem în dreptul statuii pe piedestalul căreia scrie "Sofia", ceea ce, dacă mă gândesc la părerile mele actuale despre "înțelepciune", poate suna, doar, ca o ironie. Bărbații se înviorează când ne oprim dinaintea unor pietre, năpădite de iarbă galbenă, iar ghidul ne spune: Aici a fost lupanarul". Aflăm că efesienii aveau un bordel cu două etaje. La primul etaj, erau primiți clienții. Femeile așteptau la etajul superior. Fresce, mozaicuri, coloane ciobite, capiteluri răsturnate (Efesul a avut
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
despre ipocrizia elitelor. M-am dus pe Podul Artelor, pustiu la acea oră, spre a privi fluviul care abia se mai zărea în întunericul ce se lăsase de-a binelea. Cu fața către Vert-Galant, dominam întreaga insulă. Simțeam cum mă năpădește un uriaș sentiment de putere și, cum să vă spun, de împlinire, care-mi umplea inima de o nemărginită bucurie. M-am îndreptat de spate și tocmai mă pregăteam să-mi aprind o țigară, țigara pe care o fumezi când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
noaptea încremenită brusc mi s-a părut nesfârșită. Am vrut să alerg, dar am rămas țintuit locului. Cred că tremuram din tot trupul, de frig și de spaimă. Îmi spuneam că trebuie să acționez repede și totodată simțeam cum mă năpădește un fel de slăbiciune de neînvins. Am uitat ce gând mi-a venit atunci. "Prea târziu, prea departe..." sau ceva în felul ăsta. Continuam să ascult, nemișcat. Apoi, cu pași grăbiți, m-am îndepărtat prin ploaie. N-am prevenit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ceva între noi începea să sune fals. Prietenii mei nu se schimbaseră. Lăudau și acum, când se ivea prilejul, armonia și liniștea pe care le aflau în preajma mea. Dar eu nu eram sensibil decât la disonanțele, la tulburarea ce mă năpădea; mă simțeam vulnerabil, pradă acuzării publice. Semenii mei nu-mi mai păreau a alcătui auditoriul plin de respect de până atunci. Cercul în mijlocul căruia mă aflam se frânsese, iar ei se înșiraseră pe un singur rând, ca la tribunal. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mai dădeam dovadă de aceeași imaginație. Mi-e greu s-o mărturisesc, de teamă să nu spun cine știe ce cuvinte grosolane: mi se pare că în acea vreme am simțit nevoia unei iubiri. Obscen, nu-i așa? Eram, în orice caz, năpădit de o suferința mocnită, de un fel de senzație de privațiune, care m-a făcut mai disponibil și mi-a îngăduit, atât din nevoie, cât și din curiozitate, să mă leg mai mult de câteva femei. Fiindcă simțeam nevoia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
tot văr îl socotesc - s-a 240 înfundat la moșia lui socru-su al doilea... A luat-o de-a capu!... Bine că n-are și alți copii ... Cu gemenii, ce-i trage sufletul! . . înăbușite, încurcate, îngrămădite, noutățile de familie năpădeau abia acum glasul întretăiat de suflul astmatic al Linei. Cu familia, buna Lina rămăsese aceeași. Adăogase numai pe domnișoara Sia, despre care însă vorbea puțin. - Vezi! Trepte de. marmoră afară. Arhitecții ăștia! Să mai vii, Mini! Ai văzut ce bine
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nenorocitului Maxențiu. In afară de impresia pe care i-o făcuse decrepitudinea, prezența lui nu-i pricinuise nici o emoție. Ieșise cu totul din ciclul de existență care cuprindea pe Maxențiu; intrase in ciclul muzicei de Bach. Maxențiu, dimpotrivă, fusese de îndată năpădit într-o formă poetică de trecut. Episodul fostei logodne proiectat prin transparența lui actuală și purificat ele elemente ostile se confundă cu dulceața ce se desprindea din vecinătatea Elenei. Casa frumoasă, luxul domol, ordinea odihnitoare și profilul neted al Elenei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]