1,985 matches
-
cafea din partea mea...” Zicând aceasta, Satanovski se răsuci pe călcâie și, cu pași vioi, oarecum discordanți pentru statura lui, părăsi terasa Corso. În tot acest timp, În camera sa, Noimann-cinicul Îl Împinse sub pat pe Noimann-penitentul, după care, jubilând, se năpusti, amușinând lenjeria risipită pe podea. Mirosul bine-cunoscut al parfumului și-al sudorii trupului Mathildei Îi crea, pe moment, o senzație de euforie atât de puternică, Încât medicul Începu să scheaune și să scâncească asemenea unui cățel bucuros că și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
țâșnește peste burlane. Am mai trecut de un gard. Am mai lăsat o stradă În urmă. „Mathilda, Mathilda! Unde ești, unde-ai plecat?!” Umbra unor mâini uriașe plutește ca o amenințare În aer... Ca o pasăre de pradă ce se năpustește asupra altor păsări de pradă. Pe străzi trec umbre, ca niște păsări tăcute, cu aripile umede ascunse subsuoară. În spatele lor merge Noimann, făcând ocoluri mari pentru a ocoli băltoacele. Trecătorii se opresc la semafor. Mașinile vin În goană. Din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și se Îndeptă spre ieșire. Nu mică i-a fost mirarea când auzi În spatele său un croncănit. Un corb imens, vâslind greoi din aripi, făcu de trei ori Înconjurul sălii de așteptare și, profitând de ușa ce rămăsese Întredeschisă, se năpusti afară. Fâlfâitul aripilor sale contrasta cu pereții neașteptat de albi și cu liniștea ce se instalase Înăuntru. Aruncând o privire În urma sa, Noimann fu surprins de faptul că sala de așteptare Îi apăru neașteptat de curată. Era ca și cum, fălfâind deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
alergau În urma vagoanelor, căutând să se prindă de bară. Unii chiar reușeau. Mergeau un timp agățați de scară sau urcați pe tampoane, apoi săreau din mers, rostogolindu-se pe terasamentul năpădit de iarbă. Trenul alerga pe câmp. Și câmpul se năpustea În fața lui, intrând sub roți... Pistoanele locomotivei și roțile trenului se acopereau de iarbă. Iarba se urca În tren și năpădea vagoanele. Creșetea Înăuntrul și În afara lui. Compartiemente Întregi fură potopite de o iarbă fragedă și verde. Îmbrăcat Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
exterioară cade în momentul când omul și-a pierdut pe cea interioară. Atunci îi iese la iveală stricăciunea și aceasta desface orice legătură cu aspectul exterior. Dacă nu ești destul de stăpân pe tine, atragi prin rezonanță nepotrivirile proprii care se năpustesc asupra ta prin tot ce te înconjoară. Omul trebuie să-și ia darurile nu din afară, ci din lăuntrul lui. Și Ama privind în jur văzu cum se întâlni, în drum, Suferința cu omul. - De ce mă înfășori, mă întuneci și
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
sa gasesc printre aștri luceferii iubirii... M-ai învățat să iubesc amurgul, când totdeauna, ai fost învingătoare și ai devenit stăpâna întunericului... M-ai vrăjit cu razele tale aurii și uneori, adormeam căutându-te, printre hoardele de nori care se năpusteau asupra ta... Luna, Cum ai acceptat să fii mângâiata de mână omului ?...
DECEP?IE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83782_a_85107]
-
speră să prindă șase ore de somn neîntrerupt pentru prima oară după săptămâni Întregi, așa că ne vom retrage. Se pare că se poate intra acum. M-am Întors și am văzut un schimb masiv de oameni superbi: un grup se năpusti afară, aparent spre o petrecere „adevărată“ În TriBeCa, În timp ce altul năvăli Înăuntru, după ce paznicul ridică cordonul de catifea. —Parcă ai spus că eu sunt următoarea pe listă, i-am zis sec zdrahonului. —Ești liberă să-i faci o vizită prințesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pământească. Politicianismul de totdeauna a dorit exterminarea Mișcării Legionare, mai puțin Iuliu Maniu, George Brătianu, Vaida Voevod și Ionel I. C. Brătianu. În plus, sceleratul rege Carol al II-lea anulează Constituția din 1922 și introduce dictatura personală pentru a se năpusti asupra Mișcării Legionare. Totul a culminat cu asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu la 30 noiembrie 1938. Mai mult decât atât, în noaptea de 21/22 septembrie (un an mai târziu) asasinează elita legionară - peste 250 de membri. A urmat dictatura
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
dărâmat altare, au mutilat suflete, au întemnițat și au ucis milioane. Crimele de la Pitești, Gherla, Canalul Dunăre - Marea Neagră, Poarta Albă, Peninsula, Capul Midia, mai ales Aiud, Zarca Aiudului și pretutindenea în țară. Ca și cei din trecut, comunismul s-a năpustit valuri, valuri asupra Mișcării Legionare care s-a opus cu jertfe zguduitoare monstrului apocaliptic. Legionarii, prin lupta și jertfele lor, au zădărnicit și întârziat cu ani mulți nesătula gură de a ne devora total. Oastea legionară a fost decimată cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sunt acei ortodocși și ce fel de păstori îi conduc, care au lăsat să se smulgă din sufletele lor credința și au subscris „fatalității” destinul lor. Ei au uitat de înfricoșătoarele mineriade când acei inconștienți barbari, valuri, valuri, s-au năpustit asupra bucureștenilor; băteau și ucideau la întâmplare pe tot românul după ce schilodiseră studențimea eroică din Piața Universității. Mineriadele lui Iliescu, patriarhul roșu al comunismului în România, sunt unice în istoria crimelor politice, asemenea celor de la Pitești, Gherla, Zarca Aiudului, Canal
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Pentru aceasta trebuia să luptăm aprig precum domnitorii noștri creștini Ștefan cel Mare și Sfânt, Mihai Viteazul, Ion Vodă cel Cumplit și alți domnitori care înainte de a se arunca în bătălie făceau semnul crucii și biruiau oștile păgâne care se năpusteau asupra noastră să ne cotropească și să ne jefuiască avutul și să ne doboare altarele. Mișcarea Legionară e un fenomen uimitor, supranatural, care a produs fapte pe care le întâlnim numai la poporul român în basmele și legendele strămoșilor noștri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de gumă, ca și cum îl ducea doza. Celălalt avea un braț în jurul lui și l-a ajutat să intre în mașină. Danny zise: — Acum, încet și clar: ora, descrierea mașinii și a celuilalt tip. Încet de tot. Clienții începură să se năpustească la bar: negri în costume zoot cadrilate și modificate, cu femeile lor la jumătate de pas în spate, toate aranjate și machiate ca Lena Horne. Barmanul se uită la clientelă, apoi iarăși la Danny. — Trebuie să fi fost undeva între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Rh negativ și B-III cu Rh pozitiv, era întinse separat - al lui Wiltsie în desene mai simple, mai puțin finisate. Concluziile i se adeveriră și apărură concluzii noi: Marty Goines fusese o victimă a furiei de moment, iar asasinul se năpustise asupra lui într-o stare de demență totală. Deși plin de bravadă sinucigașă - demonstrată de aducerea victimelor doi și trei în apartamentul lui Goines -, insul trebuie să fi avut un motiv temeinic pentru alegerea lui Marty, motiv care putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o bancă din stația de autobuz. Râse până când poanta îl epuiză - apoi îngheță. Danny Upshaw îl bătuse pe Gene Niles. Polițiștii de la municipiu îi urau pe polițiștii de la comitat. După ce Niles va fi dat dispărut, cei din LAPD se vor năpusti ca muștele la rahat pe puștiul ăla necopt, care era deja în rahat până la genunchi. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI ȘASE Danny încercă să-l prindă pe Felix Gordean singur. Își începuse filajul în parcarea de la Chateau Marmont. Gordean i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
poponari! Gene Niles era amicul meu, bunul meu amic din armată, poponar cretin! Danny se înfipse cu picioarele în podea și se împinse cu scaunul la perete. — Gene Niles era un cărăuș ordinar, un căcănar și un incompetent! Culturistul șarjă, năpustindu-se la gâtul lui Danny. Ușa cabinei se deschise și Mal Considine se repezi înăuntru. Thad Green urlă o serie de comenzi imposibil de auzit. Danny își ridică genunchii, răsturnând scaunul. Mâinile polițistului sugrumară aerul. Mal îl îmbrânci, apoi începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu mă poți recunoaște?“ „Nu“, i-ai răspuns timid. Atunci ea a prins să cânte, zâmbind: Ala, bala, portocala... „Ioana, tu ești?“ ai exclamat, neve nindu-ți să crezi. „Da“, am răspuns, clipind veselă din ochi. „Unde-ai fugit?“ te-ai năpustit să afli. „Am cutre ierat lumea, dar m-am întors“, ți-am spus cu glas de taină. Tu te-ai repezit să mă iei în brațe, beată de bucurie, dar eu am luat-o la picior, strigându-ți: „Hai, prinde
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
descălță și la stângul, ca să le arate că are tot cinci degete! ― Ei, acum v-ați împăcat? Dur n-apucă bietul popă să-și termine bine vorbulița, că unul dintre pungași îi apucă o gheată de-o ureche și se năpusti pe celălalt! Asta nu era să șadă cu mîna-n sân. Puse mâna pe cealaltă gheată, și unde nu-ncepură, dragă doamne, să se alunge unul pe altul, în chip de amarnica bătaie, până când o luară la fugă de-a binelea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mă, dubitocule (nu mi-a mai spus mogarule), să te-nveți să mai imitezi pe profesorii! Am trecut în bancă abătut. Asta însemna "persecuție didactică". Nu mă temeam atât de Fischer și de Germană, dar era foarte posibil să se năpustească asupra mea și ceilalți profesori ale căror materii erau ceva mai grele și mai importante... și nu mi-ar fi convenit deloc să sufăr, pentru că avusesem deosebita amabilitate de a-i distra pe dascălii noștri ― culmea curajului ― chiar în vizuina
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
sute de războinici turci. Între Gâlcă și Pietro se afla o sârmă subțire de oțel, invizibilă de la distanță, care tăie picioarele cailor. Adevărata șarjă porni pe trei direcții. Voievodul, cu Oană În dreapta, izbiră centrul gărzii turcești. Pietro și Gâlcă se năpustiră pe flancuri. În același timp, cornul transmise semnalul Pedestrimea e chemată În spatele voievodului! O parte din răzeșii care blocau retragerea grosului oștirii din mlaștini se regrupară pe linia deschisă de atacul Apărătorilor. Atunci, Alexandru Înțelese strategia și răsuflă ușurat. Chemarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
copitele calul din fața lor, știau când trebuie să muște de beregată calul unui dușman, știau când să se aștearnă la galop ca să scape dintr-un atac și când să aștepte, fără nici o mișcare, În fața unei linii de dușmani care se năpusteau spre ei. Iar acum știau că vor porni spre o nouă primejdie. Înțelegeau asta din gesturile oamenilor care Îi Îngrijeau. Primiseră multă mâncare de cu seară. Fuseseră țesălați și Înșeuați. În timpul nopții, oamenii adăugaseră șeilor teci de săbii lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
așteptau pe amplasamentele indicate. Trecură clipe de liniște grea, sub cerul aspru și cenușiu al iernii. Apoi, deodată, tropotele inundară văile, ca și cum o cascadă s-ar fi prăbușit pe neașteptate asupra unor locuri pustii. Achingii apărură pe creastă și se năpustiră asupra liniei de Apărători care nu avu nici o reacție. În spatele achingiilor, regimentele de ieniceri porniră la atac, În sunetul tobelor. Erau luptători exersați, care nu pierduseră nici o bătălie În afară de cea de la Sabac, unde Dracula Îi spulberase ca un fluviu furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Surprinși de iuțeala execuției ienicerii din primele careuri fură dați peste cap. Strategia „cascadei” era reluată, cu o amploare sporită. Munții se cutremurară sub bubuiturile artileriei. De dincolo de creastă țâșniră zeci de explozii. Ienicerii ținuți În rezervă de Mihaloglu se năpustiră dincoace de creastă, dar fură Întâmpinați de valurile de săgeți ale Cuceritorilor. - Excelent... spuse din nou Angelo. Omul acela mi-a intuit strategia... În scutul venețian agățat de trunchiul unui brad, pentru primirea mesajelor urgente, se Înfipse o săgeată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înfrângere În orgoliu. Nu și-ar fi putut-o ierta niciodată. Cu entuziasmul (sau cu străfulgerarea de nebunie) a oștenilor care se vor mari generali, Mihaloglu ordonă desprinderea cavaleriei de corpul ienicerilor și capturarea căruței. Ienicerii care deveniseră călăreți se năpustiră Într-un atac fulgerător pe firul văii, În timp ce restul trupelor continuau Înaintarea. Mihaloglu privi prin lunetă ambele ofensive. Mergea perfect. Ce putea fi greșit În această tactică genială? - Totul e greșit... murmură, ușurat, Angelo. Slavă cerului, omul ăsta mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
câmpul de luptă schimba totul. În matematica fără cusur a lui Angelo, Amir era necunoscuta. Era sclipirea de nebunie și de talent care răsturna totul. Flancul drept al lui Angelo avea nevoie de ajutor, iar Amir simțise asta și se năpustea, Într-un galop care atingea o viteză incredibilă, În ajutorul Apărătorilor. Caii mici, extrem de iuți, ai mongolilor, abia reușeau să țină pasul cu armăsarul murg al lui Amir, care aproape zbura spre dușmani. Sub ochii măriți de uimire ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oricât de mică putea rezista unui atac de mare amploare. Voievodul porunci retragerea răzeșilor din prima linie și atragerea ienicerilor spre luminiș. Pedestrimile se desprinseră din lupta de acoperire a cavaleriei și urcară spre locurile indicate de Ștefan. Ienicerii se năpustiră pe urmele lor, dar un zid de săgeți Îi seceră de la primul pas. Răzeșii se retrăgeau, dar locul lor era luat de arcași. Înaintarea urdiei era, pentru moment, oprită. Dar, din spatele ienicerilor, se auzeau tropotele achingiilor. Cei mai sălbatici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]