2,578 matches
-
Se pregătește însă de plecare, În iernile geroase care vin. Și urlă lupii a disperare Și haită pregătită e și ea, Să sfâșie batistă la plecare, Cu inima cu tot, de s-ar putea. Nu-ntoarce capul, nici macar privirea, Au năvălit copacii peste ea Revendică cu toți coroană De funze-n care e’nvaluita ea ! Și pașii ei se duc în altă lume, Planeta vis, se cheamă ca să știți Și în genunchii minții ei se pune Și roagă cerul, ca iertare iar
NOSTALGIE DE TOAMNA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346942_a_348271]
-
Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 421 din 25 februarie 2012 Toate Articolele Autorului M-atinge dorul altor vremi, Spre mine vine în bătăi de clopot Pădurile se scutură de tropot Se-ntorc la vatră puhoaie de osteni. C-au năvălit dușmanii să ne fure glia, Pădurile și cerul, ciocârlia Și cântecul și hora și credința Credeau că zace-n noi doar neputința. Dar fulger întâlniră și secure, Bărbați umăr la umăr, în calea lor, pădure În sânge le scăldară gândul
M-ATINGE DORUL ALTOR VREMI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346333_a_347662]
-
neobservat, își etalează dantelele cu o grație surprinzătoare. O pădurice devine divină, ceva de basm adevărat, ceva de vis. Iar noaptea, când luna patinează pe luciul apei înghețate, dantelele se-ntrec în falduri și sclipiri, de parca mii de licurici au năvălit să lumineze cărarea Crăiesei Zăpezilor... Și streșini se-mpodobesc în noapte și ne surprind, spre dimineață, cu-a lor dantelărie plină de vii sclipiri într-o feerică lumină. Îmi plac dantelele clădirii ce-n evul mediu a fost clădită, dar
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346493_a_347822]
-
îl ținea gura: „ptiu pentru mineeee!”. Alteori, Adi scotea afară o roată amărâtă de la vreo bicicletă uitată printr-o magazie și toți săream pe ea, să plimbăm acel cerc strâmb și aproape călcat în picioare de mormanul de copii ce năvălea peste el. Dar cel mai frumos moment era când Valentin de la etajul 4 scotea bicicleta lui Gabi, fratele său mai mare care pleca de acasă la câte o întâlnire, și fiecare se plimba „o tură” în jurul cartierului, în schimbul unei gume
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348317_a_349646]
-
Suflețel a fost nerăbdător: - Când vine? De ce nu apare? De ce? și iar: De ce?... Suflețel te-a zărit și tropăie fericit. Dă din piciorușe copilărește; le simt ca atingeri diafane de fluturași. Mă gâdilă în stomac. Încerc să mă abțin. Râsul năvălește: - Hi! Hi! Hi! Vecina se uită spre mine, face un semn spre cap, așa... c-aș fi dilie. Supărată de hohotul meu, trântește geamul. - Mi-e bine, iubire! - strig fericită... E atât de bine, iubiiite!... Tu îmi aduci primăvara!... - Suflețel
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
Suflețel a fost nerăbdător: - Când vine? De ce nu apare? De ce? și iar: De ce?... Suflețel te-a zărit și tropăie fericit. Dă din piciorușe copilărește; le simt ca atingeri diafane de fluturași. Mă gâdilă în stomac. Încerc să mă abțin. Râsul năvălește: - Hi! Hi! Hi! Vecina se uită spre mine, face un semn spre cap, așa... c-aș fi dilie. Supărată de hohotul meu, trântește geamul. - Mi-e bine, iubire! - strig fericită... E atât de bine, iubiiite!... Tu îmi aduci primăvara!... - Suflețel
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
Suflețel a fost nerăbdător: - Când vine? De ce nu apare? De ce? și iar: De ce?...Suflețel te-a zărit și tropăie fericit. Dă din piciorușe copilărește; le simt ca atingeri diafane de fluturași. Mă gâdilă în stomac. Încerc să mă abțin. Râsul năvălește:- Hi! Hi! Hi!Vecina se uită spre mine, face un semn spre cap, așa... c-aș fi dilie. Supărată de hohotul meu, trântește geamul.- Mi-e bine, iubire! - strig fericită... E atât de bine, iubiiite!... Tu îmi aduci primăvara!...- Suflețel
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
să rămân ultima în sala de clasă, seara, după orele de studiu...sau să mă întorc, după ceva intenționat uitat. Așteptam, lipită de perete, ca ultimii pași să se stingă. În tăcerea începutului de seară, deschideam larg geamul. Tot văzduhul năvălea, cuceritor...să mă împresoare. Nu pot să vă descriu în cuvinte felul acesta de voluptate...a nărilor, a pielii, a palmelor...a plămânilor...a gândului. Nu dura mult...dar erau „clipele mele”. Alergam apoi să-mi ajung colegele și mă
FĂRĂ SFATURI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345118_a_346447]
-
SEARĂ DE MIRACOL Spre brad, doar prietenia ne cheamă în păduri Semnându-ne trecerea sub generoșii aștri puri Întunecimea se topește sub albul nostru gând Se mistuie ca seva spre înfloriri curgând Simțirea în vârtejuri, ori în taifun dezlănțuit Ne năvălește rodind a neuitare și alint In seara asta de miracol cu stelele-n robire Pentru întâia oară tu m-ai supus, Iubire! De sus, din zeiescul lor scaun, zeii privesc La jocul nostru nevinovat, copilăresc Pentru ca-i așa de rară
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
și întrebă țipat „ e cineva rănit acolo?” OPRIREA DIN ZBOR astă noapte m-am regăsit cu iubita mea și în întunericul stivuit impecabil a explodat deodată o lumină cosmică a trebuit să deschidem ușile și ferestrele lumina aceea fluidă a năvălit în stradă și a inundat-o n-am rezistat miracolului și am ieșit și noi sa dantuim printre fluturi și libelule de hiacint buni, ignoranți și vulnerabili ca abia ieșiți din ou la un moment dat am vrut să zburăm
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (3) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345306_a_346635]
-
Articolele Autorului Hai să ne urcăm în podul cerului fără scară Să cotrobăim printre stele Poate mai găsim vreun înger acolo de râs Să aibă nou-născuții cu cine să se joace de-a baba-oar ba Deschid fereastra și întuneri- cul năvălește în lume Doamne de unde atâtea nopți obraznice în versurile mele de dragoste Îndră gostiții râd Hei-rup Mugurii plez nesc poetul peste degete Nu pe-a colo vine lumina prostuțule Costel Zăgan , Erezii de-o clipă Referință Bibliografică: EREZIE DE
EREZIE DE PRIMĂVARĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 795 din 05 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345534_a_346863]
-
Europa și America, marii iubitori de animale și îndrăgostiții de natură, sufletele caritabile și atât de sensibile încât nu ar rupe nici măcar o creangă din vreun pom crescut în țara lor, la primul semnal de deschidere a sezonului de vânătoare, năvălesc în România înarmați până în dinți, transportând lăzi cu arme și gloanțe cât mai mortale, cu care realizează performanțe cinegetice de neimaginat adică, sute de mistreți împușcați zilnic, cerbi, ciute sute ori mii de gâște, rațe sălbatice, fazani și alte viețuitoare
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
stabilit. În cele patru colțuri ale încăperii pâlpâiau făclii. La o masă lungă, la unul din capetele sale, era așezat un jilț și în fața sa o coroană de aur. Pe la miezul nopții, se creă o atmosferă stranie și o pâclă năvăli în cameră. După câteva clipe, aceasta se strânse într-un nor care treptat se transformă într-un bărbat ce strălucea într-o mantie aurie. Era tânăr și frumos, numai rânjetul hidos și colții ce-i ieșeau printre buze îl dădeau
X. VAMPIRUL TRĂDAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377065_a_378394]
-
ajungem la Constanța.” De fapt nu voia decât să fie singură cu gândurile ei. Felix i-a adormit în brațe. Tânăra femeie s-a întors în trecut, cu inima zdrențe așa cum rămânea de fiecare dată, cu ani în urmă, ori de câte ori năvălea în viața ei pentru ca apoi să dispară fără a spune măcar „rămas bun” sau “la revedere”. Odată ajunsă la mare, toată atenția și-a îndreptat-o spre copilul pe care ar fi putut lesne să-l piardă, în aglomerația de la
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
21 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Când Soarele de primăvară pune pe fugă, ultimul ger, se duce și-a ienii povară. Dar vine iubirea cu mister. Că dragostea îi copleșește pe cei cu vârsta-n pubertate, când în suflet le năvălește. Robi să și-i facă pân’ la moarte. Fecior răpus de dor fierbinte, vrea fecioară ndrăgostită. S-o amețească din cuvinte și s-o transforme în iubită. Când dor de dragoste îi cuprind, mândruțe caută feciorii. Iar cu gesturi tandre
MITUL DRAGOBETE ȘI LEGENDA DOCHIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377844_a_379173]
-
Un gând mărunt Poate fi grădinar pentru întreaga lume, Cine ar putea reteza norii?”, profesorul Luă o afină între dinți și o strivi încet, Auzeam geamătul mic al boabei, apoi eliberarea Din chinga circulară, sângele ei de pui De balaur năvălind printre dinții puternici Ai profesorului, un fulger lovi, conform Celor spuse , un vârf de copac uscat Și focul ne lumină ca pe niște vase vechi De aramă. *** De-ai fi rece sau fierbinte, Dragostea nu pizmuiește, De te cheamă și
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
din măcinat, Soarele, cu-n zmalț subțire, Scaldă țolul argintat. Dar în pacea matinală Se iscă un tărăboi, Când copiii merg spre școală, Ca albinele-nspre roi. Părinții, tăcuți ca muții, Își croiesc printre troiene Pârtii, necesare curții Pentru trebi cotidiene. Năvălesc spre cer fantasme, Imnuri din bucătărie, Și miroase pur, ca-n basme, A sfânt, a copilărie... După prânz, spre sat coboară Zarvă dinspre derdeluș, Țâncii fug pe ulicioară, Mame-i strigă de la uși; Fac pe dealuri gălăgie, De sperie curcile
IARNĂ ÎN SAT de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378040_a_379369]
-
-mi aprind o țigară, dar nu-mi tihnește. Se aud bătăi puternice în ușă și voci neprietenoase, care îmi cer să deschid. Nu apuc să descui ușa, aceasta sare ca o minge din locul ei, moment în care în apartament năvălesc vreo zece bărbați fioroși, îmbrăcați în ținute de luptă antitero. - Culcat! Mă execut fără să crâcnesc, deși nu știu de ce. - Ești Vasile Verescu! mă întreabă unul dintre ei, fluturându-mi o hârtie pe la nas. - Virgil Vernescu, răspund. Verescu stă cu
DRUMUL APELOR, 37 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376316_a_377645]
-
levănțică, parfum de iasomie, trandafiri, caprifoi și mentă. În fața casei un tei își răspândește grăbit florile, corcodușul și-apleacă ramurile încărcate în adierea vântului printre crenguțele zvelte de liliac. Miroase a liniște și a fluturi de vis. Dinspre marginea orașului năvălește noaptea și țârâitul greierilor. Adolescentul prefera nopțile astea pentru lumina mistică reflectată în tăcere. Câte un țipăt pierdut în depărtări. Citea, citea enorm pentru vârsta lui. Un tânăr, diferit de ceilalți, își crea propriul univers prin cuvinte ce nu trebuiau
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
un steag alb cu o inimă roșie în mijloc. Femeia izbucnise în plâns, apoi în râs, își scosese o batistă brodată cu o pasăre și un șorț de mătase galbenă, pe care le sărutase până la leșin. Orb de furie, Zarahon năvăli în casa femeii: -Unde sunt? - Fiicele mele sunt departe, spuse liniștită femeia. - Dă-mi batista și șorțul! Cum femeia nu se mișcă din loc, Zarahon făcu semn vânătorului să caute prin casă. Negăsind nimic nici în casă și nici asupra
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
muncă. Lucrările la casă le-am terminat și acum stau aici, în casa mea, bucurându-mă de un pic de tihnă. E sâmbătă seara, afară e timp urât, vântul suflă cu furie, parcă ar dori să smulgă ferestrele și să năvălească în încăpere, să o supună furiilor sale devastatoare. Poate privind pe fereastră și văzând cum, nepăsătoare, îi ignor descătușatele furii, punând lemne pe focul din sobă și cuibărindu-mă fericită în patul meu mare, generos, unde ascult cu bucurie cascadele
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
ianuarie 2017. Aduceri aminte... Privirea-mi, alintata de falduri de ninsoare, Străpunge orizontul opac, fără culoare. Și știu că plânge cerul cu lacrimi înghețate Peste un colț de suflet, peste-amintiri uitate. Să nu le tulbur somnul, le răvășesc timidă, Dar năvălesc haotic, inima să-mi cuprindă. Și-ncep, ușor, să țeasă fuior de dulce chin. Și-nvălmășite gânduri tresar într-un suspin. Revăd cu nostalgie, ninsori de-odinioară. Eram senini, doar zâmbet, fără nicio povară. Purtăm pe umeri jocuri, mirare și-ncântare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Citește mai mult Aduceri aminte...Privirea-mi, alintata de falduri de ninsoare,Străpunge orizontul opac, fără culoare.Și știu că plânge cerul cu lacrimi înghețatePeste un colț de suflet, peste-amintiri uitate.Să nu le tulbur somnul, le răvășesc timidă,Dar năvălesc haotic, inima să-mi cuprindă.Și-ncep, ușor, să țeasă fuior de dulce chin.Și-nvălmășite gânduri tresar într-un suspin.Revăd cu nostalgie, ninsori de-odinioară.Eram senini, doar zâmbet, fără nicio povară.Purtam pe umeri jocuri, mirare și-ncântare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
sunt cei care aleg să-și educe gândurile în sens pozitiv și să se bucure de efectele meditației asupra adevărurilor universale. Frustrările, orgoliile, ura, boala, teama și multe alte laturi întunecate ale lumii în care ne învârtim, sunt lăsate să năvălească în viața noastră printr-un comportament delăsător și o stare mentală precară în care putem să ne complacem la un moment dat. A învăța să trăim din toată ființa și cu tot sufletul, presupune perseverență în aspirațiile intense și în
PUTEREA SUBCONŞTIENTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376053_a_377382]
-
2015. din vol, ” A treia cale” 2013 Pe zi ce trece viața ne petrece, Azi suntem noi, mâine nu știm... Că zborul păsărilor poate trece Așa trecem și noi, ne ostoim. Trec clipele, trece o zi, trec două, Și temeri năvălesc în gânduri și simțire, Nisipul din clepsidră parcă-i rouă Și-s gândurile firicele de-amintire. Azi suntem toți aici, mâine-i târziu, Târzie-i toamnă noastră ruginie, Rămânem păsări triste pe cerul cenușiu Și dacă mai trăim nimeni nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]