1,027 matches
-
să traversez strada Madison și să intru În fața celor care stăteau la coadă la Starbucks - și să trag câteva fumuri din prima mea neprețuită țigară pe ziua de azi, În timp ce eram pe stradă. Am strivit În picioare mucul, am dat năvală În Starbucks la intersecția dintre 57 Street și Lex și am analizat coada. Dacă erau mai puțin de opt sau zece persoane, preferam să stau la coadă ca tot omul. Dar, așa cum se Întâmpla În majoritatea zilelor, coada de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că o să iei decizia potrivită. A venit tonul Înainte să apuc să răspund. Să iau decizia potrivită? Decizia potrivită? Ce naiba voia să Însemne asta? Nu puteam Înghiți ideea că el presupunea că o să sar În primul avion și o să dau năvală acasă numai pentru că așa Îmi spusese el. Nu puteam Înghiți tonul lui superior și suficient care mă făcuse imediat să mă simt ca unul din elevii lui prins că vorbește În timpul orei. Nu puteam Înghiți ideea că el era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, și de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte. 11. Atunci, oamenii aceștia au dat năvală în casă, și au găsit pe Daniel rugîndu-se și chemînd pe Dumnezeul lui. 12. Apoi s-au înfățișat înaintea împăratului, și i-au zis cu privire la oprirea împărătească: "N-ai scris tu o oprire, care spune că oricine va înălța, timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
foame sexuală. Țigănci, țărani, florărese, borfași, vânzătoare de semințe, studente, eleve, doamne, curve cu respect, mă simt În elementul meu, fluturându-mi pulpanele mantalei Închipuite și amușinând aerul precum Faust pe urmele Margaretei. Deodată, clopotele de la Mitropolie explodează Într-o năvală de sunete, ce curg ca un fluviu sonor, se dilată, fulgi materiali ce se presară apoi peste lucruri cu o plutire Înceată. Nimic mai dumnezeiesc decât ploaia de sunete ce se afundă În baia de tei Înflorit când eu pășesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-i Ilie Toată hora împreună cu privitorii izbucniră într-un râs gălăgios. Râse și băiețandrul pe care-l chema Ilie Cârlan. Încurajat de mulțumirea poporului, țiganul strigă către flăcău: ― Să nu mai zici nimic, că te iau și cu cîrlanul! Altă năvală de râsete de răsună văzduhul. Dar hora, un lanț de trupuri înfierbîntate, continua, șerpuia mai avântată, parcă nu s-ar fi oprit nici un moment de când a început și nici n-ar mai vrea să se oprească niciodată. În cârciumă, așezați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au astupat urechile cu noroiul păcatelor. Și vor veni călăreți cu săbii de foc pe armăsari albi, iar oamenii se vor minuna și nu vor pricepe că i-a trimis Dumnezeu să pedepsească lumea cea plină de rele... Titu asculta năvala de vorbe, uluit mai ales de înfățișarea omului. Petre îl ostoi: ― Lasă, măi nene Antoane, că dumnealui n-are vreme de brașoavele tale! Omul se încăpățînă: ― Nu-s brașoave, măi Petrică! Numai cei nepricepuți nu pot pătrunde rostul cuvântului, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-ar mișca nimeni! spuse iarăși tainic Ignat, ca și când el ar fi știut mai multe. ― Asta cam așa-i! șoptiră câțiva, clătinând din cap. Atunci, într-alt grup, mai spre margine, porni un hohot mare de râs și toată lumea dădu năvală într-acolo. Se auzi un glas bucuros și pizmaș: ― Luași toporul, Toderiță?... Nu cumva porniși tocmai acuma la pădure după uscături! Întrebarea păru atât de caraghioasă, că alt val de râsete cuprinse mulțimea. Toader Strîmbu, cu toporul agățat pe brațul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fetele și nevestele oamenilor! Urmă o secundă de zăpăceală. Unele glasuri întrebară "ce-a zis", altele strigară "vrea să-l jugănească", iar alții urlau "dar mai bine să-l omoare, că nu-i nici o pagubă". Aristide, uluit mai mult de năvala de lovituri ce se abătuse asupra lui, îngrămădit printre bocancii și opincile țăranilor, se gândea cum s-ar putea furișa mai la o parte și apoi să se facă nevăzut. Platamonu însă începu să zbiere îngrozit: ― Iartă-l, Chirilă!... Oameni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care parcă asculta și nu auzea: ― Ne trebuie sânge rece, ca să nu se verse sânge nevinovat... Își dădea seama că vorbește de sânge, vroia să evite cuvântul și cuvântul îi venea mereu pe buze și-i ardea gura ca o năvală de sânge fierbinte. Cravașa maiorului se înălță iarăși în aer, glasul lui tăios se sfredeli iar printre sunetele trâmbiței, armele făcură iarăși câteva mișcări scurte și împușcăturile trosniră cu același pârâit prelung. ― Domnule maior, domnule maior! strigă prefectul fără să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Fără să-ți mai spun că lipsa atâtor brațe, în împrejurările astea, e și o mare pierdere pentru economia țării!... În sfârșit, ne silim să ștergem urmele uraganului pe cât se poate. De altfel, natura însăși ne ajută. Pretutindeni e o năvală de viață nouă. Pomii și copacii au înflorit. Ruinele focurilor, tăciunii, scrumul, peste toate a pus stăpânire primăvara... ― Dar sufletele oamenilor? întrebă Titu. ― Dumnezeu știe, numai Dumnezeu! zise Grigore. Mie mi s-a părut, de câte ori am vorbit cu vreun țăran
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și, de acolo, să-l sufle cu forță în afară. Nările se strâng până se lipesc și apoi se cască, precum branhiile unei viețuitoare de apă. Apoi, brusc, respirația se întețește, ca și cum trupul ar fi început să alerge, aerul dă năvală printre buzele întredeschise, băr batul respiră, icnind, de parcă fiecare respirație e un pumn care-l izbește în măruntaie. Globii oculari i se mișcă cu iuțeală sub pleoape, văd ceva care nu e de pe lumea asta, căci, în ciuda neliniștii pe care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ei. Pe vremea aia erau mai neglijenți, credeau c-or să fie veșnici. Făceau treaba de mântuială, puțin le păsa. Îi urmăreau pe față, fără să știe că asta era marea lor slăbiciune. Oamenii știau și se fereau. Să dai năvală peste ei, să scoți dușumele, să răscolești prin dulapuri, să spargi sobele, să scormonești prin grădină... să pierzi vremea cu fel de fel de torturi... Prostii medievale... Vocea șuieră de foarte aproape, satisfăcută : — Acum nici măcar nu trebuie să-i cauți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
veșminte și chiar câțiva bocanci desperecheați. Jandarmii nu mai pridideau întinzând farfuriile de plastic umplute cu polonicele, unii se trăgeau deoparte, ca să mănânce cu mâinile, înghițind pe nemestecate, și să se poată întoarce la reduta din jurul camionului pentru o nouă năvală. Primul se dezmetici Ologu, se târî în coate, trăgându-și piciorul ca pe o coadă de șopârlă, până dibui cârjele. Se ridică în șezut, privind lung spre mulțimile care se desfăceau, satisfăcute pentru o clipă, ca să se strângă iarăși, cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din China. În public, fac tot posibilul să păstrez iluzia puterii soțului meu. Însă pe mine însămi nu mă pot păcăli. Pe sub rochia mea aurie sunt Orhideea, fata din Wuhu. Știu că recoltele sunt lispite de apărare când lăcustele dau năvală. Atunci când audiențele se desfășoară fără incidente, împăratul Hsien Feng îmi spune că eu l-am ajutat să-și redobândeacă puterile magice. Tot ceea ce fac, însă, este să-i ascult pe oameni ca Su Shun și prințul Kung. Dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Pentru lumea veche, aflată în pragul sfârșitului de secol IV, apariția hunilor pe Don, în marginea Europei, a fost un eveniment brusc și neașteptat. Ammianus Marcellinus, istoric latin, redă impresia generală a oamenilor vremii atunci când prezintă invazia hunilor ca o "năvală bruscă" sau "furtună neașteptată". Pătrunderea hunilor în Europa spre sfârșitul secolului al IV-lea (375) semnifica prima intervenție masivă în evoluția istorică a continentului, a unei seminții asiatice de neam turcic. Cine erau hunii ? Hunii fac parte din grupul populațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
evoluția istorică a continentului, a unei seminții asiatice de neam turcic. Cine erau hunii ? Hunii fac parte din grupul populațiilor turcice din Asia centrală și răsăriteană, fiind asimilați cu populația seminomadă, Hiung-Nu, menționată de sursele chineze din perioada dinastiei Han. Năvala hunilor în Europa, în 375 d. H., este considerată de unii istorici drept începutul "epocii migrației popoarelor". Este adevărat că hunii au inițiat mișcările populațiilor altaice de neam turcic și au provocat în Europa o învălmășeală generală de populații, valurile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
adevărat că hunii au inițiat mișcările populațiilor altaice de neam turcic și au provocat în Europa o învălmășeală generală de populații, valurile acesteia ajungând până la coastele Atlanticului și Africii de nord. Am văzut mai sus mișcările sciților, sarmaților, germanilor, dar năvala hunilor nu reprezintă decât o secvență, semnificativă, în cadrul unui proces ce a început o dată cu migrația grupurilor de populații germanice. Hunii erau de neam turcic sau turanic (așa le numeau vechii perși) o dovadă fiind resturile de limbă păstrate. Descrierile scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pornesc spre apus și trec Donul, în 375, după ce au supus pe alani (sarmați) din Kazahstan și din ținutul cuprins între Volga și Don. Trecerea Donului de această numeroasă masă etnică a reprezentat un atac de mari proporții, o irezistibilă năvală ce i-a adus într-un an până în Dacia. Ambrosius, istoric bisericesc, prezintă modul în care invazia hunică peste Don s-a întins până în centrul Europei: "hunii au năvălit peste alani, alanii peste goți, iar goții peste taifali și sarmați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
daco-romane în spațiul carpato-dunăreano-pontic. Descoperirile atestă continuitatea tradițiilor daco-romane și ele sunt distribuite pe o arie largă, în Moldova, la Davideni (Neamț), în Muntenia la Șirna (Prahova), în Transilvania, așezarea și cimitirul de la Brateiu (Sibiu). Astfel, se poate susține că năvala hunică (375-454) a fost doar un episod trecător, populația locală și-a continuat existența în această zonă. 21 Gepizii Goții rămași pe țărmul sudic al Mării Baltice, în regiunea vărsării Vistulei, după plecarea unei părți a lor spre est și sud
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Aceste năvăliri erau însoțite de jafuri, distrugeri, luarea de captivi și ucideri. Incapacitatea cronică a Imperiului de a asigura securitatea frontierei dunărene și, implicit, a populației locale (românii) se reflectă și în izvoarele vremii. Astfel, Ioan Cinnamus, referindu-se la năvala cumanilor din 1148, consemnează reproșul făcut lui Manuel Comnenul de un barcagiu de la Dunăre: "Împăratul de s-ar fi îngrijit de nevoile noastre, Demnitzikos n-ar fi fost cucerit și nici bunurile noastre n-ar fi fost luate de cumani
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Botaniates, au fost luați prizonieri. Dar în ciuda victoriei lor, asupra uzilor s-au abătut foametea și molimele, în condițiile unei ierni aspre. La primul lor contact cu sudul Dunării, uzii nu s-au putut adapta și au plătit scump năvala lor. Secerați de epidemii și de foamete, o mare parte a lor au căzut victime ale atacurilor garnizoanelor locale bizantine și pecenegilor aflați aici, iar alții, ca să se salveze, s-au supus împăratului sau s-au refugiat în nordul Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu fel de fel de... și scumpe și periculoase... Pe timpul lui Ceaușescu nu era așa... nu intra oricine în țara noastră... Acu' s-au repezit ca hultanii pe țara noastră... Păi te cred, țară bogată... cu de toate... dau toți năvală... Octav: Așa e, doamnă... Femeia: Cît ziceai că costă o lumînare... cu tot cu ciubucul ăla de tevea? Octav: Nimic, doamnă... azi e zi de ajutoare... Gratis! Femeia: Nu se poate, mamă, nu mă pot închina cu lumînări pe degeaba...! Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Utan este un poet al anotimpurilor; cântă iarna și primăvara, surprinzând macro și microcosmosul: "Ciupercile roșcate cu albi pistrui pe chică/ împutrezind, frunzișul de toamnă îl ridică,/ și-nvie-un fir de rouă,/ tot cerul, sub tulpină/ că intră primăvara năvală în grădină." Evul îl îmbracă într-o cămașă de zgomote, de aceea și refugiul în copilărie și-n satul care-l așteaptă, în grădina cu lumea ei de taină și frumos: Stăm seara în balcoane de zgomote/ în parcuri cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și-ai jubilației apare în poemul "Câinele toamnei", unde îl descoperim pe Ion Barbu, care-l invocase pe Fox: Se aud gemând butucii la echinox,/ ciorchina tremură de îndoială./ Pe unde ești bătrână umbră,/ când masca toamnei dă în voi năvală". Sub semnul trecerii timpului, poetul evocă vatra părintească, ceasornicul, ritualul mesei de prânz: "Și numai târziu, altădată,/ umbrele luară aminte/ că la masa întinsă-n ogradă/ sunt mai puțini ca-nainte". Un întreg univers rustic umple spațiile poeziei: strugurii roșii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în creația de mai târziu a poeților contemporani. Arghezi se impune cu un univers cunoscut în estetica lui: folclorul, istoria, Biblia și valorificarea unei bogate tradiții: "Era să fie sărbătoare/ sau slujbă de înmormântare?/ Urlau și câini-n haită la năvală/ ajută, Doamne, țara-i în răscoală". Poetul imaginează o suită de portrete, în care se înfruntă, de o parte,căprarul, din "Lipsesc morminte", Pătru al Catrinei, Răzvrătitul, de partea cealaltă Conul Alecu, Coana Mare, Duduia. Duduia amintește de Fătălăul "Florilor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]