1,603 matches
-
mai ai nimic de apărat. Personalitatea se conturează dialogând cu propriile i grimase. Interiorul și-l structurează fiecare cum poate : temniță sau agoră. Forța este cel mai convingător profesor de democrație. Omul comun este implantat în relativ. Și în banal. Naivii nu reușesc să se mai trezească din râs. Nu poți fi receptat ca artist în absența unor dereglări estetice, vestimentare ori de comportament. La bătrânețe, înțelepciunea se poate zaharisi în bigotism. De mii de ani, bietul om se zbuciumă, precum
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de mătase", rechizitoriu amar al poeziei de dragoste: "Să scriu, ah, să scriu o poezie mai umană / din disperări fără sens, din regrete eterne". "Eul narativ" este aici colbuitul poet "de amor", urmaș al lui Ianache Văcărescu, care mai crede, naivul, în posibilitatea poeziei de ofuri și ahuri și este interpelat în consecință: "Să dau seama, ah, doamne, despre o doamnă / o seamă de amănunte cum ar fi: / călcî-ie roz în ciorapi albaștri, obiceiuri canine-feline / gură de zmeurică, cireașă putredă și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
putem scuza de mai multe ori o întîrziere la serviciu prin minciuna că "am avut inundație acasă" chiar dacă uneori acest lucru se întîmplă în realitate. În această categorie intră și "minciunile (parțial) inofensive" [Barnes, 1994:51-54], avînd ca destinatari "păcăliții naivi", începînd de la exageratele formule de politețe ("al dumneavoastră prea supus servitor") pînă la poveștile pescărești ("L-am scăpat... ; avea pe puțin 10 kilograme."), de la înșelăciunea copilului care nu-și declară acasă nota proastă ("Azi nu m-a ascultat") pînă la
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Vom constata, cu acest prilej, că putem defini o mulțime mult mai nuanțată de cupluri mincinoși-mințiți, în combinații care să descrie toate posibilele situații de comunicare mincinoasă. Așa cum cercetările de sociologie constată, dacă în prezent numărului mincinoșilor crește, numărul păcăliților naivi scade. Aceasta, poate pentru că epoca modernă a inventat forme mult mai subtile pentru satisfacerea tendințelor masochiste, sau pentru că prostia nu mai este un apanaj al celor mulți; sau poate pentru că, neexistînd minciuni perfecte, acestea ajung tot mai ușor să fie
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1. Efecte de putere ale minciunii Adevărații beneficiari ai minciunii sînt cei asupra cărora, de la bun început, aceasta este îndreptată. Succesul minciunii rezultă din faptul că "cei naivi fac de obicei greșeala de a presupune că mincinoșii spun adevărul. Însă naivii n-ar crede acest lucru dacă experiența nu i-ar fi învățat că, în majoritatea cazurilor, lumea este sinceră" [Barnes, 1994:10]. O dată lansată și asumată, minciuna declanșează un complex de consecințe negative sau/și pozitive atît la nivelul emitentului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o promisiune tacită, în timp ce, înaintea lui, Grotius (1925:613-614) o considera "obligația reciprocă pe care oamenii au instituit-o atunci cînd au început să se folosească de limbaj și de alte semne asemănătoare". Minciunile au de obicei succes pentru că cei naivi fac greșeala de a presupune că mincinoșii spun adevărul. Însă naivii n-ar crede acest lucru dacă experiența nu i-ar fi învățat că, în majoritatea cazurilor, lumea este sinceră. În orice sistem de interacțiune valabil, minciuna fiind un exemplu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
obligația reciprocă pe care oamenii au instituit-o atunci cînd au început să se folosească de limbaj și de alte semne asemănătoare". Minciunile au de obicei succes pentru că cei naivi fac greșeala de a presupune că mincinoșii spun adevărul. Însă naivii n-ar crede acest lucru dacă experiența nu i-ar fi învățat că, în majoritatea cazurilor, lumea este sinceră. În orice sistem de interacțiune valabil, minciuna fiind un exemplu, majoritatea participanților trebuie să aibă o contribuție, ca pentru a-și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
-mi plac. Voi încerca, de asemenea, ca în clasificarea mea să folosesc principii cît mai simple și mai limpezi cu putință. Conform părerii lui Bok (1978: 13) o minciună este o afirmație menită să-l inducă în eroare pe cel naiv asupra unui aspect al vieții, ceea ce include intenția și atitudinea mincinosului. Majoritatea declarațiilor înșelătoare etichetate, de obicei, ca fiind minciuni se potrivesc acestei definiții, deși anumite afirmații care aduc a minciuni, făcute de copiii mici, nu se înscriu în aceeași
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și/sau asupra structurii mentale a celui care minte, punct de vedere despre care înșelătorul știe că este fals. Cel mai simplu mod prin care acesta din urmă și-ar putea atinge scopul este să afirme un neadevăr pe care naivul să-l accepte ca valabil, însă nu este singura variantă la îndemîna mincinosului. După cum sublinia și Sfîntul Augustin (1952:56), un naiv se poate înșela și atunci cînd crede că o afirmație adevărată este falsă. Aici trebuie să facem o
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mod prin care acesta din urmă și-ar putea atinge scopul este să afirme un neadevăr pe care naivul să-l accepte ca valabil, însă nu este singura variantă la îndemîna mincinosului. După cum sublinia și Sfîntul Augustin (1952:56), un naiv se poate înșela și atunci cînd crede că o afirmație adevărată este falsă. Aici trebuie să facem o distincție între lumea reală și punctul de vedere al mincinosului. Urmînd exemplul lui Kant, Bok (1978:6-13) trage o linie de separare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
intenția mincinosului. Acești termeni nu indică neapărat și efectul pe care-l au minciunile asupra păcăliților. De exemplu, o "minciună" de societate ca "N-am nici cea mai mică îndoială că te vei însănătoși curînd", poate să supere ușor un naiv care ia afirmația ca atare și descoperă mai tîrziu eroarea. Pe de altă parte, o minciună răuvoitoare poate să nu reușească să păcălească o persoană isteață, și se poate chiar întoarce împotriva celui care a spus-o. În orice studiu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
În capitolul 5 vom studia modul în care normele culturale influențează tipurile de minciuni, iar în capitolul 6 modul în care minciunile sînt influențate de relația existentă între înșelător și păcălit. Capitolul 7 se oprește asupra auto-amăgirii, cînd mincinosul și naivul sînt una și aceeași persoană. Tehnicile artei de a minți și de a detecta minciunile și modul în care se deprind acestea sînt analizate în capitolul 8. În capitolul 9 vom studia noțiunea de ficțiune, ca un exemplu de afirmații
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Afirmația era de asemenea înșelătoare, ascunzînd faptul că două treimi din navele aflate în convoi fuseseră scufundate, lucru știut de inamic. Cel mai sigur mod de a evita pericolul de a fi descoperit este totuși de a lăsa pe cineva naiv sau care nu cunoaște adevărul, să spună minciuna. Acesta este actul de a minți prin intermediul altcuiva. Un exemplu ilustrativ l-a oferit viceamiralul Poindexter (Washington Post 1987) în mărturia sa către comitetul Senatului Statelor Unite care a investigat afacerea Irangate: M-
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
însă în același timp au accentuat și probabilitatea ca minciuna, devenită excesivă, să aibă efecte neproductive. Politica și ceea ce am numit în capitolul 3 "domenii ambigue" sînt cele mai expuse efectelor minciunii neproductive. Numărul mincinoșilor crește, iar cel al păcăliților naivi scade. Însă ar fi o nebunie să ne bazăm pe excesul de minciună pentru a menține un anumit nivel de scepticism în rîndul publicului larg. Avem nevoie de o pluralitate de surse de informare pentru a compara fapte și păreri
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pretutindeni putea fi cheia construcției unor relații internaționale pașnice. Liberalii internaționaliști considerau că realismul a fost nejustificat de pesimist cu privire la fezabilitatea unei schimbări radicale și a dat dovadă de lipsă de imaginație politică. Realiștii considerau că liberalii internaționaliști erau optimiști naivi cu privire la șansele unei noi ordini mondiale bazate pe domnia legii, diplomație deschisă și securitate colectivă, și considerau că ideile lor erau periculoase pentru că ele distrăgeau atenția de la principala sarcină a politicii externe, aceea de a asigura securitatea și supraviețuirea statului
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
la naștere, cu atît mai puțin după ce creșterea, circumstanțele și norocul s-au adăugat diferențelor inițiale. Cei cincizeci și cinci de oameni care au semnat Declarația de Independență oameni cu experiență practică, avocați, negustori, proprietari de plantații nu erau deloc naivi în înțelegerea ființei umane. Dacă admitem că nu erau nici ignoranți în privința realității, nici pur și simplu ipocriți, atunci ce au vrut să spună prin afirmația cutezătoare că toți oamenii sînt creați egali? În ciuda atîtor dovezi în favoarea contrariului, ideea că
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
negreșit frumosul nume de: introducătorii artei culinare în Moldova“. Revoluția în cauză reprezintă, pur și simplu, copierea unor rețete franțuzești, a căror transpunere în limba română dă naștere, afirmă Mircea Zaciu, unor „imagini suav-grotești“. Prin „suav“ ar trebui să înțelegem naiv... Câteva exemple: „bou de modă“ („bœuf à la mode“), hulubi în... „papiloturi“, „zalatină“, „babe opărite tare bune“. Cea din urmă rețetă, a cărei sonoritate ar putea stârni și astăzi groaza pensionarelor care nu cunosc limba lui Molière, se referă la
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
a critica elegant, dar incisiv, preferând violenței, disimularea derutantă cu efect punitiv mult mai mare: "Ironia nu e nicidecum brutală, pentru că ea afectează comedia încuviințării și a aprobării totale, descifrarea tâlcului ei cere o subțirime la cititor, căci prostul sau naivul cade în cursă, încrezându-se în sensul aparent și neobosindu-se să scruteze subînțelesurile"71. Scopul enunțului ironic este însă întotdeauna critic 72, susțin cercetătorii Penelope Brown și Stephen C. Levinson, pe urmele lui Paul Grice, din perspectiva analizei pragmatice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Victor Hugo (1935-1936), sublimează în manieră caragialiană din Câteva păreri, repulsia pentru retorica, elocvența, emfaza și artificialitatea poeziei romantice și expune ridicolul imposturii hugoliene în narația persiflatoare și demitizantă, asezonată cu scene al căror comic malițios rezultă din caricatura "naiv grosolană" de un grotesc benign: Victor Hugo recita atât de frumos: O coteaux, o sillons, soufles, soupirs, haleines!... când, deodată, o piatră zbură în capul poetului. Aie! strigă el. Și întorcându-se, văzu o ceată de copii între șase și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în Noaptea de Sânziene este, fără îndoială, apropiat prin vanitate, veleitarism și obsesia parvenirii de eroii schițelor și ai comediilor caragialiene, mai exact de avântatul dar cameleonicul Coriolan Drăgănescu, de înflăcăratul și ridicolul primar al Mizilulului, Leonida Condeescu, sau de naivul megaloman Conu Leonida. În varianta inițială, publicată postum sub titlul Dubla existență a lui Spiridon Vădastra, șarja caragialescă pare predominantă, iar protagonistul "intră în tipologia, binecunoscută, din Momente și schițe, dar modelată în lumina unei interpretări tragice a comicului diabolic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și Piscupache, colegii domnului Bănică Nisipoiu, țin să-l facă pe acesta bănuitor cu privire la relația dintre Polixeni, soția sa și tânărul chiriaș. Discuțiile aparent îndreptate înspre cazul notoriu al unei amante ucigașe, le oferă prilejul de a-l prinde pe naivul Nisipoiu, prin "suveica înțelegerilor mutești"106, în plasa aluziilor al căror tâlc îi va fi dat să-l înțeleagă câteva minute mai târziu când, ajuns acasă și surprinzându-și soția într-o poziție atrăgătoare, găsește nimerit ca preludiu un scurt
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pierduse mult și de atunci n-a mai avut pace nici somn. Astea le povestește însuși amicul nostru comun, Guvidi.139 În dialogul care consfințește schimbul inegal între perechea de cai roibi și moșia de la Moara-de-piatră, dialog reprodus după spusele naivului încornorat, detaliile legate de emotivitate și gestică, străine de corpul textului transpus, precum și punctele de suspensie inserate în momente cheie, sunt în măsură să avertizeze, ca o clipire din ochi poznașă, asupra unei a doua conversații încifrate, prin care îndrăgostiții
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
foarte important de la adolescență la maturitate (exemplară fiind ambiguitatea "triunghiului" Superman Clark Kent Fig. 25 Experimente stilistice: colaj de poză și desen Lois Lane: deși Lois este îndrăgostită de Superman, acesta nu se poate apropia de ea decât sub identitatea naivului jurnalist Clark, pe care Lois îl tolerează condescendent, dificultate care împiedică împlinirea relației amoroase). Al șaselea clișeu privește relația dintre super-puteri și politică, din care izvorăsc multe posibilități narative: devotamentul eroului pentru dreptate îl depășește pe cel față de lege, de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
trebuie să ne așteptăm ca cititorul să fie adult, ci creatorul, care se presupune că deține o anumită conștiință și anumite cunoștințe, o anumită cultură, pe care o exprimă în formă grafică. Dacă inițial banda desenată era realizată de "mari naivi" și în consecință se definea printr-o extraordinară poezie datorită expresiei grafice primitive, însă imaginative, ulterior a devenit terenul profesioniștilor, care îl găsesc cel mai facil mod de exprimare. (Paul Gillon, La bande dessinéee: un nouveau langage?, p. 98). 494
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Aurora talentului are ceva naiv și în același timp îndrăzneț, care amintește de grațiile copilăriei” E. Delacroix Clipa trece, dar ea nu trece fără folos. Fiecare clipă lasă ceva în noi. Dacă nu este ceva constructiv, cel puțin își face datoria de a consemna trecerea
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]