3,698 matches
-
Un pistol! Mi-am dat seama imediat că nu trebuie să las amprente. L-am apucat de țeavă cu un colț de ziar și l-am tras, prudent, spre mine. Împreună cu pistolul fusese Înfășurat și un obiect mic, ca un nasture argintiu. Insigna! — Aaa! Deci așa! Ea rămase imperturbabilă, iar eu mă dădeam de ceasul morții. Pentru numele lui Dumnezeu, ce fel de femeie e asta? Pe ce lume trăiește? — Știai? E un revolver Browning cu șase gloanțe. — E doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cele din urmă ca Însemnînd acceptare. După cîte văd, ești burlac. Privind peste umăr la Tashiro, fata nici măcar nu făcu vreun efort să-și disimuleze rîsul disprețuitor. Nu cred că ar mai rîde lumea de tine dacă ți-ai coase nasturii de la cămașă cu ață de aceeași culoare. Dar Tashiro rămase drept, exact În aceeași poziție, de parcă Înghițise un par. Își frecă sticlele ochelarilor cu vîrful degetului. Barmanul, tăcut ca și pînă acum, Îmi aruncă ușor chitanța, ce se lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
deloc să-mi aflu numele și adresa Înainte de a ști cine sînt, dar deocamdată n-aveam de ales... trebuia să merg mai departe. Mi-am Împrăștiat, tot ce-aveam În buzunare pe masă, la intîmplare. O batistă... chibrituri... țigări... un nasture care a căzut de la mîneca hainei, ochelari de soare... o insignă mică triunghiulară... și un colț de hîrtiuță pe oare era schițat ceva. Fereastra scotea flăcări. Farurile unui autobuz mîngîiau geamul. În lumina lor, ramurile subțirele ale copăceilor, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În cale. Am făcut repede ordine pe masă, aruncînd iar În buzunare toate acele lucruri de care mi-am dat limpede seama că erau de prisos. Batista (fără ințiale brodate)... chibriturile (de la această cafenea)... țigările (mi-au mai rămas patru)... nasturele de la haină... ochelarii. Ochelarii de soare? Poate aveam vederea slabă... CÎt timp am privit În fereastră, mi-am dat seama că autoportretul de funcționar pe care-l schițasem nu era departe de adevăr. Costumul meu, de o calitate potrivită, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mi-a umplut paharul cu apă, În care timp s-a uitat de cel puțin două ori la acele obiecte. N-am perceput nici urmă de reacție. Oare ar fi fost exact la fel dacă lăsam și țigările, chibriturile și nasturele? În dezamăgirea mea am uitat să-i pun și cele două-trei Întrebări nevinovate pe care mi le pregătisem. Mă fascina expresia ciudată a feței, nu-mi puteam lua ochii de la pistruii care se Îndeseau către colțurile ochilor. Una dintre Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
reașeză, în scurtul interval de timp cât zăbovirăm acolo, încrederea în posibilitățile morale de civilitate, a căror erodare dirijată începuse sub ochii noștri de câțiva ani). Fata avea mișcările grațioase, purta o rochie de serviciu bleumarin, cu un șir de nasturi albi în față, gulerul răsfrânt până spre umeri, calota albă, amintind pe a infirmierelor, și șort asemeni alb, cu margini dantelate. Ne servi cu o ușoară solemnitate, ținând ca de un ritual, se vedea că se respecta și ținea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mă cuprinse iarăși, acoperindu-mi fața cu sărutări, pentru ca în momentul următor să mă aud rostind: - „Domnișoară Marga Popescu”. Apoi: E singura modalitate, îi spusei, în care vă pot vorbi, - și-i sărutai ca-ntr-o nebunie fața, îi descheiai nasturii bluzei pe care o purta, și dezvelindu-i umerii într-o mișcare ce nu întâmpină nici o rezistență, draperiile timpului căzură peste noi. 27. Eram acum singur. Trecuseră câteva luni; mă plimbam cu mâinile la spate în camera în care ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la aproape patru sute de metri de casa asta în care te afli acum. Întoarce-te repede, cât se mai poate, cât încă nu ești pierdut. Eu cred că nu te vei pierde niciodată”. În clipa aceea se apropie de mine: nasturii bluzei ei de școlărită străluceau în sidef, ne aflam în aerul primăvăratec, adiind ușor, ca o subtilă răcoare în frunzișul sfârșitului de mai. Mă privea cu ochii mari, lucind de spiritul ce o domina, fruntea aceea înaltă, fața de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
acolo, dar tu nu știi. - Nu înțeleg. - De aici unde ești nu se înțelege. Când va veni timpul tău vei pricepe totul. Nici spațiul, nici timpul, nici alte opreliști nu vor mai exista. În mișcarea mâinii cu care mă înlănțui, nasturele, singurul de la gât, se deschise, lăsând vederii lucirea albă a pielii către sâni. Te iubesc!, îmi spuse și-n clipa aceea amurgul de vară luci ca un mesager al altei lumi. Afară, în fundal, soarele cădea în asfințit, ea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
roșcovană, cu puțină mustață bălaie, cu puțin pântece. Un om bine hrănit, cu obrazul mulțămit și cu ochii veseli. Celălalt, pădurarul, era un zdrahon nalt și spătos, cu mustața groasă, întunecoasă, dar cu privirea limpede și senină. Avea tașcă cu nasturi de alamă la șold în stânga, și ducea în cumpănă o pușcă sub cucoașele căreia, ca să nu ruginească oțelele, pusese câte-un petec de blăniță de iepure. Ia mai strigă, Vasile, cânii... zise boierul, întorcând capul spre pădurar. Vasile trase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o dădeau apropierea de el, textura aspră a părului lui, căldura trupului sub cămașa subțire de bumbac. Am conturat cu degetul mare linia fină a maxilarului, mi-am plimbat degetele pe șira spinării, mi-am lipit palma de șoldul lui. Nasturii de la cămașă i se desfăcuseră și îi priveam abdomenul plat, musculos, părul negru care cobora... Mi-am văzut mâna desfăcându-i nasturele de la blugi. A fost un gest reflex, oricine ar fi făcut-o. Apoi am rămas țintuiți locului; ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
linia fină a maxilarului, mi-am plimbat degetele pe șira spinării, mi-am lipit palma de șoldul lui. Nasturii de la cămașă i se desfăcuseră și îi priveam abdomenul plat, musculos, părul negru care cobora... Mi-am văzut mâna desfăcându-i nasturele de la blugi. A fost un gest reflex, oricine ar fi făcut-o. Apoi am rămas țintuiți locului; ce urma? Mâna îmi tremura puțin. Mi-am ridicat privirea spre el. Mă privea, cu o expresie imploratoare, și încet m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
groaznic, dar, dacă recunoștea asta, ar fi trebuit, poate, să îmi acorde un tratament preferențial. Bun, să vă spun despre Lauryn. Era slabă de îi numărai coastele, îi era mereu frig, avea mâini foarte păroase și un pulover maro cu nasturi oribil, aproape la fel de lățos, pe care îl purta la birou, trăgându-l și strângându-l mereu în jurul trupului ei rahitic, încercând să se încălzească. Era mistuită de o intensitate nebună și avea ochii ieșiți din orbite, ca o sfântă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
arătat spre poala rochiei. - Ar lua-o razna dac-ar ști că umblu fără lenjerie. Dat fiind că „băieții“ cu pricina erau Nicholas și Fred Strigoiul, nu eram foarte sigură, dar n-am zis nimic. Purta o rochie încheiată în nasturi, desfăcută în dreptul șoldurilor. Nu voiam să mă uit, am făcut tot ce mi-a trecut prin cap ca să mă abțin, dar era ca și cu prohabul lui Luke, atracția devenise pur și simplu irezistibilă. Cu totul împotriva voinței mele, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
poți ține așa la infinit, smulgându-i hainele celuilalt, mergând la duș împreună și făcând-o în locuri publice și, în general, ținându-te de chestia asta cât e ziua de lungă. Am fi fost frânți, am fi rămas fără nasturi la haine și am fi putut fi arestați. Spre necazul meu, nu făcuserăm niciodată ceva teribil de aventuros, totul fusese destul de așezat. Dar poate că lucrurile bizare nu se întâmplă imediat. Poate că trebuie să îți faci ucenicia trecând mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a desfăcut cravata, și-a tras fermoarul de la pantaloni și mi-a șoptit: — O să ți-o trag. Și-a lăsat chiloții Calvin în jos și s-a ivit penisul lui în erecție. L-am împins înapoi pe pat, cu ultimii nasturi de la cămașă descheiați, cu pantalonii în vine, cu pielea palidă în contrast cu costumul bleumarin și pădurea de păr pubian închis la culoare. Penisul i s-a ridicat spre înălțimi și a întins mâna spre mine. M-am pliat deasupra lui, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
În prag stătea o femeie micuță - cam de un metru și zece, foarte bătrână, i-ai fi dat cu ușurință o sută șapte ani. Păr alb cârlionțat, ochelari, fustă de tweed fără nici o croială și un pulover gros, șui, în nasturi, pe care trebuie să-l fi tricotat chiar ea. Menajera lui Racey O’Grady? Ea: Intră, biata de tine. Eu (cu sinceră recunoștință): Oh, mulțumesc, doamnă. Ea: Toaleta e pe-aici. A arătat spre toaleta de jos, dar eu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fund. Și pentru că ai putea să mă împuști. Ea: Așa e, acum... A rămas cu gura căscată. Se uita înspre capul scărilor. M-am uitat și eu. Tocmai apăruse Tessie O’Grady, cu un zâmbet larg, în puloverul ei cu nasturi și în papuci. Și cu un pistol. Tessie (exclamând voioasă): Fetelor! N-am mai fost pe-aici de secole. De când am eliminat familia Foley, unul câte unul. S-a uitat de jur împrejur cu afecțiune: Ahhh, ce vremuri frumoase. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lucioasă de material, dar simțea că nu a ajuns încă la punctul culminant al reprezentației sale, acel apogeu spre care se îndrepta, pe care toată ființa sa îl anticipa. Nu se putea dezamăgi pe sine așa că începu să-și desfacă nasturii cămășii. Își azvârli îmbrăcămintea în aer, ca un erou care aruncă o cârpă folosită pentru a curăța arma cu care ucisese dușmanul. Pe măsură ce țipetele creșteau în volum și în intensitate, își cobora mâna la pantaloni. — Opriți-l, urlă domnul D.P.S.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se împăcau bine în lăcașul afumat al trupului meu - mă simțeam bine. Mă simțeam grozav. Manhattan-ul se legăna în aerul tare al primăverii, pregătindu-se pentru focul lui iulie și căldura devastatoare din august. Pe masculinul Madison (încheiat la toți nasturii, ca un jucător de snooker) am luat-o la stânga spre nord prin gura de aer deschisă spre infinit. Mașinile și taxiurile mârâiau unele la altele, căutând-o cu lumânarea, gata să sară la bătaie, să se înfrunte. Iată străzile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ca ambele mâini, dezvăluindu-și gâtul fără o nuanță fermă. — Am ieșit din cameră și am coborât tiptil scările. Am intrat în mașina aia mare. — Și el ce a făcut? Am întins-o pe spate. Corsetul negru avea patruzeci de nasturi negri, fixați în șnururi de mătase de forma unor ochi. Acum mai rămăseseră treizeci și nouă. Și acum, treizeci și opt. — El m-a tras deasupra lui. Era de parcă ai fi stat pe un cabestan sau pe un hidrant. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Am putut să văd partea de sus a ciorapilor, pielea fină și chiloții de un miliard de lire italiene. Își prinse coapsa cu pumnul și o strânse, făcând pielea să se încrețească. — Vezi? spuse ea și începu să-și descheie nasturii de la cămașă. Și iar am privit prin cameră. Unul dintre tătici își vârî capul pe ușă. Capul zâmbi, apoi se retrase. Cerșetoarele rămaseră cu ochii căscați și împietrite de data asta. Unul dintre copii mă trase de poala hainei, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
veche, plină cu vase murdare. Distrusă, terminați, astmatică, Londra, cu obrazul ros de vărsat, își ispășea condamnarea sub cerul mustind de apă. La intrarea ornamentată a unui magazin de la parterul unui bloc, stătea un bătrân cu un palton închis cu nasturi și pantofi mari, lustruiți, vorbind ploii. Era încadrat de alți bătrâni muți și de două femei mai tinere cu uniforme albastre, fără identitate și cu fețe de o sinceritate nedisimulată, care îi subliniau sau îi punctau vorbele cu un marș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
treilea era o adunătură chircită din petice de piele cu ținte și resturi de jeans. Am remarcat că intrarea spre mansarda lui Fielding era exact în spatele lor, o ușă numerotată printre coastele negre... Mi-am încheiat cu un gest elegant nasturele de la mijloc al noului meu costum (alburiu cu tiv negru: nu prea sunt de asta - tare aș vrea să fii aici, tare aș vrea să fii aici și să-mi spui că totul e în regulă) și am traversat strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Da, și 1984. Eu și 1984 ne înțelegeam cât se poate de bine. Ferma animalelor? făcu Fielding. Nu zău. Dorothea, sau cine o fi fost, făcu la revedere cu mâna și o porni mitraliindu-și tocurile spre ușă, încheindu-și nasturii cămășii. O clipă o văzurăm dându-se înapoi, înainte de a o porni pe hol. Nub Forkner intră șovăielnic și se opri oftând pentru a-și recâștiga echilibrul... Eu nu prea aveam habar de filmografia lui Nub. Ca să fiu sincer, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]