2,495 matches
-
chiar tînărul Tomulescu acasă: obținuse catedra de matematică la Dobrina. Cum mă îndoiam de bunăvoința Anetei Gărgăun, tînărul mă asigură enigmatic: - Se „arinjază”. Bătrînul Tomulescu s-a făcut foc pe feciorul său. - Bre, bre, bre, nu puteai să mai faci naveta? - Taci, tată, azi toată lumea se învîrte. - Noi am fost crescuți altfel, oftă bătrînul cu amărăciune. Din vîrful buzelor, la unul din consilii, directoarea îl prezentă pe Tomulescu drept „noul nostru coleg”. Ocupat să culeagă de pe jos o foaie care zburase
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
au alea din comerțul de stat. Am făcut o prăjitură magnifică și toată lumea m-a lăudat și m-a invidiat: «E, dragă Lizi, se vede că tu gătești cu produse naturale, de la țară!». Măcar atâta să profităm și noi de pe urma navetei ăsteia nenorocite”. Trebuie să aflați că pe vremurile acelea rari erau profesorii fără studii În școala noastră: avea conducerea de partid și de stat grijă să ne trimită cadre calificate. Bineînțeles că nu le convenea să bată zilnic drumul până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și mâncase atâta bătaie, că n-avea cum să fie Întreg la minte). Asta cam avea, e adevărat, Înfățișare de scroafă sclifosită și glasul Îi suna ca un guițat ceva mai uman. Mai ales de când născuse mânca tot timpul. Făcea naveta cu o sacoșă burdușită cu borcane pline la venire și goale la plecare. În jurul ei mirosea a mâncare gătită, a rântaș, a parizer și era mereu stropită cu grăsime pe piept și pe mâneci. Mânca În fiecare pauză, scobea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Confederației. Se uită doar o singură dată în urmă pentru a se asigura că aceștia îl urmează. Nu luă în seamă escorta care-i însoțea decât pentru a-i opri să urce împreună cu ei în ecluza care făcea legătura cu naveta Locotenent-Gardianului. Câteva momente mai târziu, în navetă, Angir se apucă să-i scoată călușul lui Kaan și să-l dezlege: - Fă ceea ce ai de făcut, se adresă el sec Locotenent-Gardianului, care îl privea cu o nerțărmurită uimire. Din pricina prostiei tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
în urmă pentru a se asigura că aceștia îl urmează. Nu luă în seamă escorta care-i însoțea decât pentru a-i opri să urce împreună cu ei în ecluza care făcea legătura cu naveta Locotenent-Gardianului. Câteva momente mai târziu, în navetă, Angir se apucă să-i scoată călușul lui Kaan și să-l dezlege: - Fă ceea ce ai de făcut, se adresă el sec Locotenent-Gardianului, care îl privea cu o nerțărmurită uimire. Din pricina prostiei tale era să eșueze totul chiar înainte de start
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
personală, puteai să mergi în locuri precum Brodocul Vasluiului, unde fanfara cânta de mama focului, cârnații se prăjeau plesnind de veselie, copane de pui cumpărați, stând o noapte la rând, se frigeau pe grătarele puse direct sub poala codrului, cu navetele de bere alături, cu nevasta voioasă și copiii alergând prin preajmă, omul se simțea suficient de patriot, ca să nu crâcnească la unele chestii care nu-i plăceau pe atunci. Dar s-au dus acele vremuri, și după 1989 odată cu noii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
specific pentru casele foarte îmbătrânite de la țară...Când dau să intru , observ că trebuie să cobor trei trepte, acoperite cu hârtie albastră, ca într-o criptă răcoroasă.Gazda avea un băiat de varsta mea. Lucra pe la Botoșani, pe șantier. Făcea naveta și în fiecare dimineață venea în sala de la odaia mea pentru a lua ceva. Nu știu ce lua. Dar știu că odăița mea avea ușa cu geam de sticlă... Mă obișnuisem cu vizitele acelea matinale și neîntrerupte... Dar nu am zis niciodată
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și, cu patru sute de mii de dolari în bancă, aveam să dispun de mai mult decât îmi trebuia până să-mi dau ultima suflare. La început n-am știut ce să fac. Îmi petrecusem treizeci și șase de ani făcând naveta între suburbii și birourile din Manhattan ale firmei de asigurări Mid-Atlantic Accident and Life, dar acum, că nu mă mai duceam la slujbă, ziua avea prea multe ore. La vreo săptămână după ce m-am mutat în apartament, Rachel, fiica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Ani pe care îi arăta. Curbele corpului ei, cândva periculoase, ajunseseră acum niște fundături prelinse. Era clar că aranjamentul dintre cei doi însemna că nevasta stătea în nordul țării, în vreme ce soțul stătea în sud, iar copiii de-acum mari făceau naveta între cei doi. Cuvântul divorț nu era niciodată pronunțat. El trimitea banii, iar ea ținea secrete activitățile extramaritale ale soțului, activități din care făcea parte și Julia. Dar, în secret, Julia nutrise speranța că ea va fi cea pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în coasta fostului soț. Dintr-odată, Jake a devenit posesiunea ei cea mai prețioasă, copilul de aur de care nu mai suporta să stea despărțită nici măcar o noapte. Inițial, Jake a devenit un soi de Henry Kissinger în miniatură, făcând naveta între locuințele părinților, găsind scuze ca s-o protejeze pe maică-sa și luptând în colțul lui taică-su în fața Belindei. Tocmai când Fiona și David se chinuiau să-și adune bani ca să cumpere o casă împreună, o halcă zdravănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nevoie de ea mai mult decât mine. Îmi pare tare rău, Finn, îi zic. Nu-i nimic. Mă descurc. Urmează o pauză jenantă. Ar trebui să te întorci. Să bei pentru fericitul cuplu! — Nu-i nici o grabă. A adus o navetă de șampanie. N-au cum s-o dea gata așa de repede. Finn scoate un zgomot ciudat. Urmează o altă pauză stânjenitoare. Nu știu ce ar trebui să fac, admite el într-un final. Nu cred că se poate vorbi despre ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
săptămâni nu rezistau niciodată. Ce nu dădeau pe filme, dădeau pe cărți: măi, omule, măi, noi tre să ne facem bibliotecă pe când ne întoarcem. Că acolo nu-s cărțile care ne trebe nouă, măi. Dacă le ziceam să termine odată cu naveta asta, să-și găsească ceva de lucru în capitală, zâmbeau superior și naiv. Cine i-ar angaja pe ei? Abia în timp mi-am dat seama că încercau să-și protejeze țărănia lor cu parfum învechit. Asta îi enerva teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
figurile de bidon turtit, după căutătura impertinent-vicleană, după mirosul de transpirație și după vocabular: „Cirică, vezi că, mardeiașu’ ăsta își ține hepatita lângă plămân”, „Ciupeală, rupe tu biletele în față, că eu vopsesc papagalii din spate”. În prima zi de navetă îmi șterpelesc portofelul dar, văzând că e gol, mi-l dau înapoi cu dispreț. Toți își țin gențile și poșetele în față, pe burtă. Dacă te-ai atins de cineva, imediat omul intră în panică: se caută prin buzunare, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
autobuz - direcția Berceni. Sufletul meu tremura de bucuria unei vieți noi, descătușate. L LIII Săptămânile treceau într-un fel de beție care mă făcuse să pierd cinci kilogame. Nici nu mai avea rost să mă duc la sala de sport. Naveta nord-sud și nopțile pierdute în încleștări pasionale cu negresa cârlionțată, parfumată când cu Bulgari, când cu Poison, mă storceau de energie. Creierul, însă, rămânea într-o stare de excitație continuă, de parcă m-aș fi hrănit cu pastile de ecstasy. Dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai basculă are, băi, să moară mama mea... Dar nu mai apucă să sfârșească. Sticla pătrățoasă, goală, de tequila, mânuită de Avocat ca o măciucă, i se sfarmă-n țeastă! Pizdeluș se repede și el, lătrând surescitat, din ascunzătoarea unor navete de P.V.C. și înconjoară corpul bărbatului trăznit, căutându-și o poziție cât mai bună, ca să urineze. Poetul îl alungă, blajin. Crezi că... o să fie pedepsit? i se adresează acesta, Avocatului. E posibil. Lucrurile se schimbă. Ce-ți face muierea cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
înece în melancolie. ― Deci asta e clar. Până când cineva găsește o soluție mai bună în privința Străinului, vom proceda conform planului precedent. ― Și murim la fel! (Lambert scutură din cap.) Nu, mersi. ― Ai altă idee? ― Da! Să abandonăm nava. Să luăm naveta spațială și să ne cărăbănim. Să ne încercăm norocul călătorind până pe orbita terestră, de unde o să ne salveze. Ajunși pe rutele comerciale frecventate, cineva o să ne audă SOS-ul. Ash vorbi calm, dar cu intensitate. Fiindcă propunerea lui Lambert nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și neputincios! Noi ― nu! Noi avem altă alternativă, altă variantă. Să aruncăm nava în aer! ― Asta-i alternativa ta? întrebă Lambert. Eu rămân cu capsula, dacă n-aveți nimic împotrivă. ― Nu, nu! Îți amintești ce spuneai, Lambert? Ne salvăm cu ajutorul navetei și după aceea provocăm explozia navei. Luăm cât mai mult aer în containerele portabile. Naveta are propria ei rezervă de oxigen. Datorită suplimentului, poate că vom avea norocul să atingem un cuadrant spațial mai frecventat și să fim salvați. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Asta-i alternativa ta? întrebă Lambert. Eu rămân cu capsula, dacă n-aveți nimic împotrivă. ― Nu, nu! Îți amintești ce spuneai, Lambert? Ne salvăm cu ajutorul navetei și după aceea provocăm explozia navei. Luăm cât mai mult aer în containerele portabile. Naveta are propria ei rezervă de oxigen. Datorită suplimentului, poate că vom avea norocul să atingem un cuadrant spațial mai frecventat și să fim salvați. Se poate și să nu ajungem vii, dar ăsta-i un risc pe care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sufăr niciodată pe motanul ăsta, mârâi Parker. Nu-i nimic, le zise Ripley. Mă duc eu. Voi doi ocupați-vă de aer și de provizii. ― De acord, zise Lambert. Ridică două containere și, însoțită de Parker, se îndreptă spre secția navetei. Ripley alergă spre popotă. Nu căută mult. După ce se asigură că motanul nu se găsea în popotă și că nu se atinsese de forma decapitată, o zbughi spre pasarelă. Îl reperă imediat. Era așezat cu nonșalanță pe pupitrul lui Dallas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în brațe cutiile cu cu hrană pe care le scosese din frigider. Pe cât îi stătea în putință, ea alegea cutiile de conserve. Gândul că va trebui să înghită aceste alimente nu-i ajuta cu nimic la ridicarea moralului, iar pe navetă nu era nici "autobucătar" Materiile astea crude îi vor menține în viață. Atât. Așadar se străduia să facă o selecție rapidă. Nu remarcă, preocupată fiind, că pe detectorul ei cadranul se lumină ușor... În sfârșit! Un Jones indignat mai opunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Motoarele vor fi supraîncălzite în exact patru minute, cincizeci de secunde. Trecu de mijlocul punții B când își aduse aminte de Jones. Nu plecase din cutia lui presurizată. O luă cu ea, cutiuța urmând să-i mai întârzie sosirea la navetă. Ajunse la ultimul cot al cursivei care conducea la ambarcațiune când, deodată, Jones se zbârli. Ripley se opri, cu ochii căscați spre tambuchiul deschis. Răzbăteau zgomote neobișnuite. Bestia pusese stăpânire pe navetă. Lăsându-l pe Jones în siguranță pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cutiuța urmând să-i mai întârzie sosirea la navetă. Ajunse la ultimul cot al cursivei care conducea la ambarcațiune când, deodată, Jones se zbârli. Ripley se opri, cu ochii căscați spre tambuchiul deschis. Răzbăteau zgomote neobișnuite. Bestia pusese stăpânire pe navetă. Lăsându-l pe Jones în siguranță pe un culoar al punții B, refăcu în sens invers parcursul până la sala mașinilor. Cum pătrunse în habitaclul de control, o voce impersonală, de o infinită răbdare umiplu spațiul. ― Atenție! motoarele vor fi supraîncălzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ripley, Mama i se păruse întotdeauna reconfortantă. Ieși din habitaclu cu gâtul încins, sirenele sunându-i întruna în urechi. Mama anunță un nou decont fatidic: ― Atenție! Suprasarcină critică în două minute. Jones o aștepta cuminte în cursivă. Reluă drumul spre navetă, ținând într-o mână aruncătorul de flăcări și în cealaltă cutia lui Jones. O umbră se profilă în urma ei. Urlă de groază. Nu era decât o umbră. În ultimul tronson al coridorului, șovăi, epuizată, neștiind ce să facă. Dar vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
neștiind ce să facă. Dar vocea Mamei nu-i dădea pace și nici de ales. ― Atenție! Motoarele vor exploda în nouăzeci de secunde. Punând jos cutia lui Jones, luă cu amândouă mâinile aruncătorul de flăcări și se îndreptă spre tambuchiul navetei. Goală. Se precipită spre cutia lui Jones, o luă și se întoarse în mica ambarcație. Nici o entitate malefică nu se materializa. ― Atenție! Motoarele vor exploda în șaizeci de secunde! număra Mama fără descumpănire. Instală cutia lui Jones lângă tabloul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
îndoit, topit, de plastic sfâșiat. Această primă explozie se istovi, apoi urmă o iluminare incandescentă când rafinăria se dezintegră. Două miliarde de tone de gaz și mașini se vaporizară în spațiu, eclipsând-o, apoi dispărând. Unda de șoc îmbrânci năpraznic naveta spațială. Când mica navă se stabiliză, Ripley își desfăcu chingile și se ridică. Nostromo și colegii săi încetaseră de a mai exista. Nu mai erau. Gândul acesta o bruscă și o izolă mai mult decât își imaginase. Îi era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]