1,431 matches
-
matein "adevărații Arnoteni". Romanele de "formare", bildungsroman, de inițiere prin mortificare nunta "în cer", amînată -, de inocență roman al "adolescentului miop" și suferință, pentru care sacrificiul este fără sens imediat "întîia noapte de război" -, de penitență față de o proprie crimă neînțeleasă vină, châtiment, expiere "pădurea de simboluri" a Spînzuraților și a Ciulendrei toate conțin scheme ale traseului prin care ceea ce este caută a deveni inteligibil. Literatura lumii atinge vîrsta romanului după ce experiența celorlalte genuri, liric și dramatic, sau chiar a epicului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cazuri de "răpire", de zguduire interioară, Apostol se întoarce în lume transfigurat. Ochii condamnatului răspîndesc lumina unei înțelegeri. O seninătate de dincolo de lume, în care revelația morții se însoțește cu mîntuirea. Reacțiile personajului sînt mai tulburătoare decît însăși imaginea beatitudinii, neînțelese altfel decît cu puterile gîndului: "Apostol Bologa se făcu roșu de luare-aminte, și privirea i se lipise pe fața condamnatului. Își auzea bătăile inimii, ca niște ciocane, și casca îi strîngea țeasta ca și cînd i-ar fi fost mult
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
făcu roșu de luare-aminte, și privirea i se lipise pe fața condamnatului. Își auzea bătăile inimii, ca niște ciocane, și casca îi strîngea țeasta ca și cînd i-ar fi fost mult prea strîmtă și îndesată cu sila. O mirare neînțeleasă îi clocotea în creieri, căci în vreme ce pretorul înșira crimele și hîrtia îi tremura între degete, obrajii sublocotenentului de sub ștreang se umplură de viață, iar în ochii lui rotunzi se aprinse o strălucire mîndră, învăpăiată, care parcă pătrundea pînă în lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ating semnificațiile mai înalte ale unei forțe transcendente. Ca o zguduire nevrotică, "ura" împotriva luminii, socotite pînă atunci rațional și pe cale metonimică semnul ochiului uriaș inamic, se preschimbă în adevărată fervoare. Fără un fond precis, ceea ce anunță deja natura de neînțeles a cratofaniei, atracția spre lumina nestăvilită copleșește mintea lui Apostol. Personajul se lasă purtat de o confuzie delirantă a țintei luminoase cu o înfruntare personală: "Pe urmă, ca și cum l-ar fi descoperit cum stătea zgulit în observatorul umed, [razele] se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de altă parte, implicată ideea de receptare neînțelegere, în celebrul poem Dintre sute de catarge? ( "Nențeles rămîne gîndul / Ce-ți străbate cînturile, / Zboară vecinic, îngînîndu-l, / Valurile, vînturile.") Sortit să poarte spre neant un sens imanent, misterios, sau pur și simplu neînțeles, cîntul devine vestmîntul orfic al unui "gînd" întrupat doar în mintea creatorului. Revenind la lumea lui Caragiale, vom exprima ...cîteva păreri, prilejuite de întrebarea asupra actualității operei scriitorului. Actualitatea lui Caragiale rămîne o temă tenace a receptării, o vie "fatalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
alt apărător celebru. A fost el însuși plagiat, în Franța, tot cu Năpasta, în anul 1902. Anul în care propunerea de premiere la Academie a volumului Momentelor este respinsă. Neînțelegerea, accidentul relației critică-autor au fost fatale doar în acest moment. Neînțeles, atunci, exilul lui Caragiale? Lucruri simple pot fi respuse. Caragiale a fost de-a dreptul prizonierul artei lui. Jocul său literar, deschis, a mers dincolo de numărul de aur, sau proporția de aur, pe care le-a aflat negreșit. S-a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
mai niciodată nu au știut să vorbească țăranului limba înțeleasă de dânsul, nici să-i capete încrederea. Prea adeseori sfaturile cele folositoare au fost înfășurate în formule abstracte sau au păcătuit prin câte o parte nepractică, care ori le făceau neînțelese ori ducea la nesuccese. În fine, prea adeseori țăranul a avut ocazia a se convinge că multe dintre profesările de prietenie ce i se făceau nu erau dezinteresate. A cui e vina, dar, dacă este așa de neîncrezător și se
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
analog. Kogălniceanu, ca să mai dăm un exemplu, se credea un "Prometeu manqué", capabil de performanțe la nivel european, însă constrâns de împrejurări să se ocupe de calendare. V. Pârvan a definit poate cel mai bine "tragedia de precursori, chinuiți, batjocoriți, neînțeleși, trădați" care îi pândește, într-o societate ca a noastră, pe cei care se devotează binelui social. Putând lucra, egoist solitar, ca cei mai buni din țările luminate ale Apusului, se tânguia marele istoric, noi nu vom fi lăsat după
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
foarte popular în New York. Emisiunile lui, deși în aparență comice și futile, sunt o alternativă pentru singuraticii care caută parteneri de dialog veridic, "legături", înțelegere. Instabili psihic, neadaptați etc. Un astfel de radioascultător va lua drept litera de lege glumele neînțelese ale lui Jack și, drept urmare, va intra într-un local, înarmat, ucigând câteva persoane aflate acolo. Din culmea gloriei, Jack, simțindu-se responsabil pentru tragedia involuntar provocată, se va retrage definitiv din lumea în care trăia. Aflat "pe marginea prăpastiei
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ating fragmente de absolut, aceștia ajutându-ne să suportam relativitățile respingătoare. Tot un încăpățânat este și Sábato, la urmei urmei, artistul, în general, fiind, cum spune Carlos Cătănia, ca un copil introvertit care se simte în chip melancolic izolat și neînțeles și care tinde timid să facă niște "mâzgălituri absurde", care mai tarziu vor constitui baza operei sale, dar care, paradoxal, tocmai prin faptul că face aceste gesturi atât de interiorizate, va trebui să iasă din propria-i izolare, din introvertit
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
similar comise, desi motivele sunt diferite. Ceea ce Castel împărtășește cu Meursault, împărtășește și cu Gregor Samsa din Metamorfoza lui Kafka. Pablo Castel este un exponent al deja clasicelor simptome de anxietate modernă, un om incapabil de a comunica cu ceilalți, neînțeles, neiubit, disperat să găsească ordinea în viața sa. Nu suportă izolarea, singurătatea, de aceea și ucide pe cea care îl abandonează: "te-am omorât, María, pentru că m-ai lăsat singur"69. Temele lui Camus, "soțul ideal al literelor contemporane", cum
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
întâi firea furnicii și abia după aceea să discute despre natura puterii dumnezeiești, care depășește orice înțelegere. Dar dacă tu n-ai înțeles nici măcar alcătuirea unei biete furnici, cum te poți lăuda că poți cuprinde în mintea ta puterea cea neînțeleasă a lui Dumnezeu?”<footnote Ibidem, epist. 16, p. 150. footnote> Cunoașterea ființei dumnezeiești constă tocmai „în simțământul că ființa lui Dumnezeu n-o putem cunoaște”<footnote Ibidem, epist. 234, II, p. 483 footnote>. Dintre lucrările sale dogmatice, cea mai cunoscută
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
cele 21 de condiții foarte stricte ale IC. Valorile cardinale ale unui partid comunist sînt, înainte de toate, puritatea revoluționară, organizarea și disciplina. Dar gimnastica intelectuală a lui Lenin, care se bazează pe o gîndire constant adaptată la circumstanțe, este de neînțeles și inaplicabilă pentru formațiunile cu tradiții istorice foarte diferite de cele ale partidului bolșevic. Conducătorii IC nu sesizează nici ei întotdeauna miza sau suplețea fiecărei organizații. Acestea se dovedesc prea puțin compatibile cu numeroasele tradiții politice ale țărilor Europei. Partidele
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
numea ,,transcendență". Astfel, alegând a doua opțiune, personajul se confruntă cu propria sa libertate fără limite existența, având în final experiența autentică. Personajul trăiește ceea ce este dincolo de lumea spațio-temporală. Finalul textului: când mâna mea încearcă să scrie această ciudată și neînțeleasă simplicitate, atunci mi se pare, o clipă, ca unui condamnat care o secundă își dă seama, altfel decât tuturor oamenilor din jurul lui, de moartea care îl așteaptă (și ar vrea ca zbaterea lui să fie altfel decât toate zbaterile din
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
popoarelor primitive în care distincția dintre individ și persoană nu este încă precisă -, înclină să desființeze, diferența dintre civilizație și cultură și să prezinte ființa umană ca fiind determinată integral de mediul social. Viața celor mai primitive popoare rămîne totuși neînțeleasă deja fără această distincție destinată să pună în valoare adevărul esențial pe plan social, deosebirea dintre instanțele conștiente și supraconștiente: intelect și spirit. Distincția aceasta fundamentală reclamă ca studierea vieții umane să se bazeze pe instanța inconștientă a animalului și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
În cadrul celor două faze ale politeismului, trebuie sa distingem clar cele trei epoci ale istoriei simbolului "divinității": animismul, politeismul și monoteismul. Ființa gînditoare, care, la începutul evoluției ei mitice, nu era decît o ființă abandonată și tremurînd în mijlocul unui mediu neînțeles și înfricoșător, a devenit pe măsura trezirii spiritului în ea centrul naturii și al mitologiei: centru comprehensiv, reflecție a întregului univers, oglindă în care viața și universul încearcă să ajungă la propria lor înțelegere. Ființa vie, pierdută și insignifianta în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și viitorul. 1.Originea, Dumnezeu creatorul, simbol al misterului. 2.Apariția manifestă a misterului: Cuvîntul, Vorba pronunțată, Spiritul lui Dumnezeu-Tatăl: evoluția permanentă, încarnarea treptată a spiritului, care a dus la încarnarea în om a lui Iisus și a mesajului său neînțeles. 3.Evoluția viitoare sub aspectul ei esențial, Paraclitul (Sfîntul Duh), Mîngîietorul, adevărul consolator; sfortul milenar al fiilor lui Adam pentru învierea lui Cristos (a adevărului) din îngroparea în greșeală și astfel însăși învierea lor din "moartea" spiritelor și a sufletelor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
întâi firea furnicii și abia după aceea să discute despre natura puterii dumnezeiești, care depășește orice înțelegere. Dar dacă tu n-ai înțeles nici macar alcătuirea unei biete furnici, cum te poti laudă că poți cuprinde în mintea ta puterea cea neînțeleasa a lui Dumnezeu?”{\cîte 16} Cunoașterea ființei dumnezeiești constă tocmai „în simțământul că ființă lui Dumnezeu n-o putem cunoaște”{\cîte 17}. Se spune ca Eunomie a fost atât de mâhnit de înfrângere, încât n-a mai îndrăznit să replice
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
amorului de tip vanitate. Aceeași stare de disconfort, manifestată prin susceptibilitate și infatuare, i-o induce Camil Petrescu și lui Mihail Sebastian, după cum rezultă din mărturiile atât de comentatului său Jurnal. Erijându-se într-un strateg genial, Camil se simte neînțeles, cere să fie numit comandant al apărării antiaeriene a Capitalei și e ferm convins că noua conflagrație care se profila va fi tranșată de țara care va reuși să-și impună superioritatea aeriană. Bucureștiul nu poate fi salvat, în opinia
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pe care trebuie să le înfrunte și să le confrunte totodată psihiatrul contemporan, apare ca necesară, și nicidecum peiorativă, dezvăluirea principalelor aspecte clinice psihiatrice, chiar și în situația lor neconfortabilă, în scopul de a mobiliza opinia publică în favoarea bolnavului mintal neînțeles. Într-adevăr, comportamentul bolnavilor psihici ne afectează direct din primul moment, prin modalitatea subiectivă de inducție ideo-afectivă realizându-se înseși premisele intuitive ale psihodiagnosticului expresiei: • nevroticii impresionează prin perseverența și acuitatea trăirilor egofobe; • dizarmonicii psihopați, prin intenționalitatea acțiunilor maligne și
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
imprime intuirii caracterul de cercetare. Este important ca materialul intuitiv să fie folosit la lecții cu mult discernământ dacă este prea abundent poate avea următoarele laturi negative: - distrage atenția, mai ales dacă materialul natural viu este agitat (animale etc.); - rămân neînțelese unele probleme teoretice; - nu se poate face o intuire corectă a materialului și parte din el poate rămâne neintuit. Profesorul de specialitate agronomică, în procesul instructiv- educativ, trebuie să se sprijine pe material faptic demonstrativ, adecvat conținutului fiecărei discipline. Important
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
în plin coșmar, ea are tăria să-l facă "vierme murdar și onanist". În rest, are accese de autocompasiune și prețuire pentru propriul fair-play de a-și chinui victima, la focul mic, psihotic, al fanaticului. Crezându-se în continuare un neînțeles, Clegg conchide că Miranda își merita soarta. Mai ales după ce îi descoperă jurnalul de captivitate, în care tenebrosul personaj este analizat și clasat în insectarul sufletelor necrozate, ireversibil părăsite de Dumnezeu. Preluând o deja ilustră tehnică narativă, impusă de Faulkner
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
buze/ penele albastre cu care clipește/ atunci când e să fie adorabilă/ portjartierul de mireasă/ cameea și fardul deopotrivă/ cuțitul de conserve/ (pentru vremuri mai rele)/ cei doi fluturi siamezi,/lipiți de cerul gurii/ numai sărutând-o pe buze/ afli secretul neînțeleselor șoapte/ de care nu a scăpat din adolescență...". În texte precum Heruvim la masa de scris, Nu sunt Pygmalion, Cosmos, Rusalii, Umbra de ibovnic umbra biograficului este deja aproape efasată. În loc, începe să se proiecteze un univers liric de sorginte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cod existențial în care primează discreția, ca o formă de camuflare a vulnerabilității: poeta cu reale înclinații dramaturgice înțelege că formele de deghizare, travestiul, masca, și mai ales cea mitologică, sunt oricând preferabile afișării ostentative a traumelor sau frustrărilor feminității neînțelese. Deși undeva recunoaște ineficiența măștii ("Sabia cade. Lucitoarele lucruri./ Memoria./ Căința./ Dar dacă/ acest chip împietrit nu este al tău?"), Carmelia Leonte nu-și refuză nicicum voluptatea acoperirii, a dezvelirii prin acoperire, procedeu atestat în literatura noastră încă din vremea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
elle finit par refuser: sans doute elle avait réfléchi qu'elle ne serait plus seule maîtresse de șes aumônes, et elle entendait en disposer en souveraine absolue, même follement" [Zola, L'Argent, p.55]. Figură prințesei Oriviedo rămâne unică și neînțeleasa, dar întredeschide o dimensiune nouă a parizienei, capabilă de generozitate. Constatăm că Pariziana găsește în "mondenitate" sensul vieții. Pentru ea, rutină socială nu este un ritual plictisitor, deoarece știe să-i adauge elemente inedite și festive. 2.2.2. Scene
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]