1,178 matches
-
teribil de tragică... Dacă mă servește doar cu ceai, apoi știu bine că se moșmondește. Ce ți-e și cu femeile astea! Nu se auzea decît apa de la robinet curgînd monoton... Soției mele Îi plăcea să-i ascult văicărelile, trăncăneala neîncetată de dincolo de draperie. Și dacă asta ar fi fost o mîngîiere pentru ea, aș fi jucat și acum rolul neplăcut pe care-l jucam În mod obișnuit, enervînd-o cînd o Întrerupeam cu socoteli meschine și dîndu-mi bine seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-mă respins de fereastra lămîiatică, m-am urcat În mașină și am deschis aeroterma. Nu mai Îmi era frig, În schimb parcă mi se instalase amorțeala În toate măruntaiele. Senzația de năruire a tuturor speranțelor se transformă Într-un tremur neîncetat pe care nu-l mai puteam controla și presimțeam că nu sînt În stare să mai conduc. Răbdarea mi-a fost pusă la grea Încercare din cauza traficului intens, așa că m-am hotărît să-mi las mașina În parcarea din fața stației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai ales pentru cei care au cunoscut „normalitatea“ administrativă a exilului, din țările europene civilizate. Înclin totuși să cred că enervarea este mai mică în Occident decât aici, dar și mai greu de suportat, viermele înstrăinării și al distanței sapă neîncetat și temeinic. Aici, cu alcool (citește bere ieftină), o soție iubitoare și o mare doză de nesimțire / voință educată se poate supraviețui mai ușor. Nu există soluție universală; doar enervarea rămâne. M-am născut prea târziu... Mirel 15 martie 2006
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
-și împartă lumea și în mileniile următoare, esențialul evoluției Istoriei se află, din acel moment, în altă parte: în nașterea unei ordini individualiste, care și-a făcut din drepturile omului un ideal absolut. O ordine capabilă să producă, prin violarea neîncetată a propriului ideal, bogăție mai mult decât oricare dintre cele anterioare ei. La început, această ordine nu este decât un minuscul parazit în interiorul societăților teocratice sau imperiale. Apoi, ea le face concurență principilor și-i înlocuiește treptat cu negustorii, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
se asemăna cu tristețea: te dădeai peste cap să scapi neatins, uscat și liniștit, dar dacă dădeai greș, ajungeai Într-un punct În care Începeai să vezi problema mai puțin În termeni de picături și mai mult ca o revărsare neîncetată și astfel hotărai că poți foarte bine să te uzi din cap până-n picioare. Ploaia se scurgea din buclele ei Întunecate pe umerii lați. Ca toate femeile din familia Kazanci, Zeliha fusese dăruită din naștere cu un păr cârlionțat, negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
E liberă să o ia În orice direcție sau să schimbe benzile. Sau se poate opri chiar În mijlocul drumului, refuzând să se miște, refuzând obligația de a Înainta, de vreme ce nu există nici un „progres“ În viața ei, ci doar o repetiție neîncetată a momentelor izolate. Zilele astea Îi vin În minte câteva amintiri din copilărie, la fel de vii ca și când s-ar Întâmpla aici și acum. Iat-o, o fată de opt ani, blondă, cu ochi albaștri din Thessaloniki Împreună cu mama ei, plângând amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lume a războaielor, a drogurilor, a delincvenților, a extremismului religios, a marilor inechități sociale, a bolilor de tot felul, a sărăciei, care este rolul poetului în societatea de azi? Se mai citește poezie? Mai putem spune că poezia este rugăciune neîncetată? L.V.: Eu n-am spus că "poezia este rugăciune neîncetată". N-am spus nici că este altceva, pentru că, scriind/ transcriind (cum am spus) poezie, tocmai asta caut și eu să aflu: ce este dânsa? Până acum, am aflat că poezia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
a marilor inechități sociale, a bolilor de tot felul, a sărăciei, care este rolul poetului în societatea de azi? Se mai citește poezie? Mai putem spune că poezia este rugăciune neîncetată? L.V.: Eu n-am spus că "poezia este rugăciune neîncetată". N-am spus nici că este altceva, pentru că, scriind/ transcriind (cum am spus) poezie, tocmai asta caut și eu să aflu: ce este dânsa? Până acum, am aflat că poezia este o cale. Hai să folosesc și unul dintre cuvintele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
că este altceva, pentru că, scriind/ transcriind (cum am spus) poezie, tocmai asta caut și eu să aflu: ce este dânsa? Până acum, am aflat că poezia este o cale. Hai să folosesc și unul dintre cuvintele din întrebare: o cale neîncetată. Acum, în plină și sinistră epocă a așa-zisei "globalizări", poezia îmi pare a fi, mai mult decât oricând, și păstrătoare a identității naționale. Poate singura. Pentru că ea și numai ea ține în viață sufletul sufletului unui neam, și anume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
grădiniței o depășise cu brio lăsînd amintirea unui copil supradotat, iar vecinii îl lăudau pentru politețea și maturitatea sa. Cum vă spun, nu este ușor să fii proaspăt ieșit din pîntecele mamei și să primești botezul focului existențial prin compararea neîncetată cu fratele tău. „ah, Victor n-a plîns nici măcar o secundă cînd era bebeluș.” „Victor a făcut mai repede la oliță.” „Victor a învățat mai repede să vorbească.” „Victor a învățat mai repede să meargă.” „Victor a învățat mai repede
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tuturor Rușilor” - ”Noroc de episcopul Petru și preoții care Îl urmează și credincioșii care Îl ascultă”. Un alt studiu publicat cuprinde descrierea clericilor - oameni de cultură și spiritualitate. ”Ei au ostenit de-a lungul vremurilor... pentru a ține În trezire neîncetată, dincolo de legătura de sânge... și legăturile culturale și spirituale românești, dintre frații care respiră În acelaș ritm, În dreapta și În stânga Prutului. Într-un alt articol din vol. ”Basarabia” se argumentează cum Mitropolia Basarabiei devine din nou victima unui abuz canonic
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
mine prin anii '42, cu critica pe care o făcea el conștiinței umane veșnic condiționată de obiceiul individului de a-și face din credințe, prejudecăți, idealuri, frică, ziduri împotriva curgerii ei libere, curgere care l-ar pune în armonie cu neîncetata schimbare a lumii și l-ar face fericit dacă el ar fi conștient și nu s-ar lăsa ispitit de tot felul de doctrine și sisteme filosofice care îl subjugă. Simplitatea acestui indian care fusese un copil minune și unii
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Orașul era frumos seara când ieșeam de la statistică și o luam în jos spre Sărindar, deși luminile nu se mai aprindeau feeric, vitrinele nu mai aveau chenare multicolore și reclamele înalte care anul trecut scânteiau într-o aprindere și stingere neîncetată, de albastru și roșu, și care mă făceau să simt că trăiesc, cum spune Hemingway, într-o sărbătoare continuă, dispăruseră și ele. Camuflajul aruncase la începutul războiului orașul în întuneric, și continua și acum, deși războiul era departe... Tramvaiele circulau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu indiferență lucrurile, apăsând-o. Nu, durerile nu erau mari, în ciuda acestei apăsări uneori fără răgaz, dar totul era în jurul ei ușor tulbure. Existau clipe de perfect discernământ, în care zărea și dârele șiroinde, și stropii grei, auzea distinct ciocănitul neîncetat al ploii în pervazul de tablă, dar mai tot timpul plutea în jur o pâclă ușoară, cerul i se părea prea întunecat, chiar și seara lumina becului era prea gălbuie și îndepărtată, iar ea nu avea în gură decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
al tuturor muștelor și țînțarilor din bazinul Yangtze. Dar, de Îndată ce intră prin gardul de sîrmă, Jim simți aerul apăsîndu-l. Alergă pe pista de zgură, cămașa zdrențuită fîlfîindu-i pe umerii osoși, ca rufele spălate de pe sforile dintre barăci. În plimbările lui neîncetate prin lagăr, Jim Învățase să recunoască fiecare piatră și buruiană. Un semn decolorat de soare, pe care erau vopsite grosolan cuvintele cu vorbele „Regent Street“ era bătut În cuie pe un stîlp de bambus, lîngă potecă. Jim Îl ignoră, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
răspântie a viselor”, yume no chimata, prin care no își definește spațiul propriu, este locul întâlnirii celor vii cu cei morți, un spațiu mai ambiguu și mai bogat în interogații referitoare la statutul realității în teatru, interogații alimentate de un neîncetat joc al ambivalențelor. În centru se află o ambivalență esențială: granița greu de stabilit dintre vis și realitatea întruchipată de apariția fantomei, ambivalență căreia i se datorează fascinația invizibilului ce se lasă văzut. În teatrul no, totul se petrece ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Rubek „ca odinioară, când eram vii” -, va spune totuși că „atunci când ne vom trezi din morți, vom înțelege că n-am trăit niciodată”. Așadar, arta a cărei taină o cunoaște Irene dezvăluie un adevăr fundamental: viața trebuie înțeleasă ca o neîncetată coabitare cu moartea, iar omul nu este niciodată pe de-a-ntregul viu. În episodul paradisiac petrecut demult, la lacul Taunitz, moartea se strecurase deja în miezul vieții: Irene și Rubek se prefăceau că sunt vii, când, în realitate, muriseră. „Stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pescărușilor răsuna pretutindeni în jurul său, samuraiul avusese sentimentul straniu că era târât către o nouă soartă, iar în timpul călătoriei pe mare, ca și în Nueva España, și-a simțit sufletul trecând printr-o schimbare nevăzută. Care anume era schimbarea aceea neîncetată nu putea spune, oricât s-ar fi străduit, dar de un lucru era sigur: el, cel de acum, nu mai era același cu cel de odinioară, din vale. Și apoi, gândindu-se încotro avea să-l poarte această soartă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prins fără voia lui. În momentul hotărâtor, priceperea lui de a se deghiza va fi inutilă. Semnalul de declanșare a durerii, prin care Controlul domina rasa umană, nu se va lăsa înșelat de înfățișarea lui exterioară. Atunci, silit de tortura neîncetată, va trebui să se prezinte pentru... execuție. \ David, dacă o rog pe Excelența sa să te asculte în legătură cu problema Trask, cred că va consimți, fără idei preconcepute. INIMA LUI MARIN BĂTEA DUREROS DE TARE. ERA CONȘTIENT CĂ PÂNĂ LA MIEZUL NOPȚII SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
o privire toată fraza; înseamnă să recunoști cuvintele după dichisul lor, așa cum marinarul recunoaște vasele.” Alain 63. „O carte bună e ca o amantă pe care o apropii de tine sau care te seduce prin farmecul gingășiei și atenției neîncetate.” Tudor Arghezi 64. „Nu citi pentru a contrazice și a combate; nici pentru a primi pe încredere și a lua de bun ceva, nici pentru a găsi subiect de conversație, ci pentru a cântări și a reflecta.” Francis Bacon 65
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Nu avea Însă nici o nostalgie și nici nu tânjea după trecut. În schimb, avea să constate Încă de pe atunci că imaginea orfelinatului se pierdea În depărtare, se Încețoșa și devenea de nepătruns pentru ochii minții. Întins În pat, cu clipocitul neîncetat al valurilor În urechi, a Început să priceapă că amărăciunea aceea nu avea să treacă nicio dată. Era un alt fel de tristețe decât cea resimțită până atunci. Își dădea Întru câtva seama că În casa asta nouă, alături de omul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
am văzut rândul trecut... — Da, Îmi amintesc. Margaret Îl privi În ochi, dar numai pentru o clipă. — și?... — și ce? — Păi, a ezitat el. Trebuie să știm ce... crezi. Nu i-a răspuns. La intrarea hotelului defilau limuzinele. Zgo motul neîncetat al motoarelor și gazul de eșapament i-au făcut greață, iar fluierele ușierilor Îi țiuiau În urechi și i sporeau Începutul de migrenă. Voia să plece acasă. El rămăsese tăcut și o privea. Margaret Își zise că era gata să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
A pornit pe străduțele strâmte din Glodok. Mirosea a tămâie, a bucătărie și a rigole Înfundate, o combinație puternică, aproape amețitoare. Nu puneți piciorul pe-acolo noaptea, erau preveniți străinii, ei Însă Îi plăcea acolo, mai cu seamă seara. Zgomotul neîncetat provocat de feluritele ocupații, ciocnetul tigăilor și al veselei, bușitul surd al sacilor descărcați din camioane, clinchetul nedeslușit de obiecte metalice, toate acestea Îi făceau bine, pentru că În semiîntuneric era ușor să-ți imaginezi că În furnicarul ăsta orașul nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de dragoste. Cuvintele lor i se tot Învârteau În minte, te-aștept să vii de peste mări și țări, te-aștept, te-aștept pe tine, și i se păruse că vasul se clatină chiar și mai rău decât până atunci. În ciuda neîncetatei cacofonii și a Înghesuielii, Începea să simtă cât de singur și de părăsit putea să fie. Începea totodată să-și dea seama că-i venea tare greu să suporte așa ceva. În preajma lui Karl nu cunoscuse niciodată sentimentul curios că s-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din cale-afară, ar fi fost perceptibilă prăbușirea Marelui Reich German ca haos organizat. Dar oare realizam eu sfârșitul care se pregătea? Îmi dădeam eu seama ce anume se întâmpla cu noi, cu mine? Oare neistovitul du-te-vino de peste zi și nevoia neîncetată de un polonic de supă și de o coajă de pâine cazonă, care făceau pereche cu spaime de diferite mărimi, mai lăsau să se strecoare și ceva care să semene cu înțelegerea situației generale? Oare băiatul de șaptesprezece ani devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]