1,059 matches
-
și chiar credea că profesoara sa a greșit comanda. Rămăsese Înfierbântat și nedumerit pentru că nu mai putea urma comanda „fă ca mine”, cele două zone se diferențiau net, așa cum Va știa de mai multă vreme! Marinița s-a supărat de neștiința lui, așa credea Valerică și nu știa cum s-o readucă la starea anterioară, când simțea că plutește printre norii sidefii, s-a Întors cu spatele la el, cu o mișcare de maestru a adus cele două mijlocuri În poziția lipite, au
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și cu un aer rătăcit, la o milă depărtare de noua mea locuință, tot orașul, deși devastat de ciumă, își bătea joc fără nici o reținere de „ochiul august“, acela al monarhului, se înțelege. Primul vânzător de sirop întâlnit, ghicindu-mi neștiința și amuzându-se foarte, consideră că era de datoria lui să mă lămurească imediat, îndepărtându-și cu un gest disprețuitor clienții însetați. Povestea pe care mi-au spus-o mai târziu diverși cetățeni de vază și neguțători nu se deosebea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fi paradoxal, cu neputință de conceput, cel al libertății absolute (oricum s-ar numi: nirva1a, asamskrta, samadhi, sahaja etc.). Pe plan mitologic, gestul exemplar al trecerii dincolo de Lume este ilustrat de Buddha, care afirmă că a "spart" Oul cosmic, "coaja neștiinței", și a dobândit "preafericita, universala demnitate a lui Buddha".10 Exemplul acesta ne arată cât de importantă este perenitatea sistemelor de simboluri arhaice legate de locuința omenească. Aceste sisteme de simboluri redau stări religioase primordiale, dar care își pot modifica
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în hinduism, cât și în budism. Yoghinul "moare din această viață" pentru a renaște la un alt mod de a fi, acela reprezentat de eliberare. Buddha arăta calea și mijloacele de a muri din condiția umană profană, adică sclavia și neștiința, pentru a renaște în libertate, fericire și nirva1a. Terminologia indiană a renașterii inițiatice amintește uneori simbolismul arhaic al "trupului nou" dobândit de neofit prin inițiere. Chiar Buddha o spune: "Le-am arătat învățăceilor mei mijloacele prin care pot crea, pornind
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
îi era arătat. Erau dimineți când nu-mi doream nimic altceva decât să-mi pierd mințile, să scap de tot ce mă înconjura, să mă ia o putere nevăzută și să mă piardă în tăriile fără seamăn ale uitării, ale neștiinței, ale înstrăinării. Să-mi rămână doar atotputernicia neștiinței și izbeliștea unui țărm pe care să mă tot pierd într-o mereu deschisă depărtare. Troienit de alb, în alba depărtare a niciundelui... Dimineți în care m-aș fi vrut un imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
doream nimic altceva decât să-mi pierd mințile, să scap de tot ce mă înconjura, să mă ia o putere nevăzută și să mă piardă în tăriile fără seamăn ale uitării, ale neștiinței, ale înstrăinării. Să-mi rămână doar atotputernicia neștiinței și izbeliștea unui țărm pe care să mă tot pierd într-o mereu deschisă depărtare. Troienit de alb, în alba depărtare a niciundelui... Dimineți în care m-aș fi vrut un imens fluture pornit în maiestuoase rotocoale spre înalt, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și ordinare toate acestea și multe altele. Am încercat să le ignor, deși de multe ori mi-au otrăvit zilele. M-a rănit, adeseori, lectura tâmpă, rea a cărților mele. Am suferit atunci pentru cărțile mele. Am suferit din acea neștiință a coborârii în text. Nu-mi fusese încă îngăduită intrarea în text. Nu mi se arătase încă drumul coborârii, cufundării, înaintării. Nu primisem Luminarea. Coborând, acum, toate acestea îmi sunt parcă străine. Pot sta, ca în astfel de clipe, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înspăimânte. Mă făcea să plâng mai mult, văzând dâra de urină care se scurgea din cracii pantalonilor lui. Omul nu mai putea ține. Dar era nevoie de dușmani care să ne înspăimânte și care să justifice ascensiunea noilor stăpâni. Din neștiință, din frică, din supunere sau lichelism, cântam imnuri de slavă călăilor, acoperind gemetele condamnaților. Cântăm și acum imnuri de bucurie unui viitor care lasă tot mai mulți înfometați până la venirea lui apoteotică. Elogiem marii hoți ai națiunii și saltimbancii patriotismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mână, cu capul veșnic plecat, cu ochii țintiți (supremă demnitate națională!) nu spre țărâna spre care suntem țintuiți, ci spre buzunarul stăpânului, iscodind cum să-l golim cât mai repede. Tulbure și straniu sentiment. Mă simt acum vinovat pentru această neștiință. Complice fie și pentru că am trăit în neștiință și mi-a fost frică să cred. O vină târzie, ireală în absolutul ei. Dureroasă, apăsătoare, în cadența zilelor mele. Abia textul acesta în care cobor dă contur vag vinovăției mele. Vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
supremă demnitate națională!) nu spre țărâna spre care suntem țintuiți, ci spre buzunarul stăpânului, iscodind cum să-l golim cât mai repede. Tulbure și straniu sentiment. Mă simt acum vinovat pentru această neștiință. Complice fie și pentru că am trăit în neștiință și mi-a fost frică să cred. O vină târzie, ireală în absolutul ei. Dureroasă, apăsătoare, în cadența zilelor mele. Abia textul acesta în care cobor dă contur vag vinovăției mele. Vina de a fi slăvit, poate, ticăloșia. Vina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pot da un pled, de la părintele... Plecă, durdulie și plină de bunătate. Să fi trecut vreo oră până să se întoarcă. Îl găsi pe bărbat așezat în strană, cu ochii închiși. Adusese o cheie mare și explică, foarte îngăduitoare cu neștiința străinului, care e drumul și cum ar putea să facă să nu înghețe la noapte. Îi puse în brațe o pătură tocită și-i dădu, învelită în ștergar, o bucată mare de pâine de la părintele. O candelă s-o folosească
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
undeva, dar nu-și dădu seama unde. Dincolo de linii se auzi vânzoleală și pași În mocirlă, căci țăranii Încercau să vină mai aproape, curioși să-i vadă, și ea fu puțin Înfricoșată de fețele lor măslinii și de propria-i neștiință În privința a ceea ce se Întâmpla. Îl Întrebă pe dr. Czinner: — De ce zâmbiți? Și speră să audă că el găsise o cale de-a scăpa cu toții, de-a prinde expresul, de-a da Înapoi arătătoarele ceasornicului. — Nu știu, spuse el. Zâmbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Băiatul, nedumerit, studie câteva minute valurile mărunte care loveau chila dinspre babord, isi concentra auzul, încercând să distingă vreun sunet care, câtuși de puțin, șase deosebească de clipocitul monoton al mării, insă sfârși prin a ridica din umeri, recunoscându-și neștiința. N-am nici cea mai mică idee, recunoscu. Miti Matái dădu de câteva ori din cap, ca și cum acesta ar fi fost răspunsul de care se temea, după care continuă cu întrebările: Ce vânt bate? Nici unul. Ce vânt sufla de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Ce vânt bate? Nici unul. Ce vânt sufla de dimineață? —Mara’amú, dinspre sud-est. Asta inseamna ca de dimineață valurile veneau dinspre sud-est și ne loveau dinspre pupă, corect? — Corect, acceptă băiatul, derutat. Exigentul dascăl îl privi mustrător, surprins parcă de neștiința lui, și continuă reticent: Și cum îți explici faptul ca niște valuri care ne loveau de dimineață dinspre pupă acum ne lovesc dinspre babord? — S-o fi schimbat vântul, se aventură Tapú Tetuanúi cu sfiala, nemaiștiind ce să zică. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ca un spirit chinuit, atât de duș pe gânduri și de amărât, încât s-ar fi putut crede că era pe punctul să renunțe la visurile lui, căci sofisticată lecție pe care tocmai o primise îl făcuse conștient de monstruozitatea neștiinței lui cu privire la dificilă artă a navigației. Nu trebuia uitat faptul că, de vreme ce nu cunoșteau scrisul, navigatorii polinezieni nu puteau calcula timpii și vitezele cu ajutorul creionului și al hârtiei, așa că se vedeau nevoiți să apeleze la memorie, la experiența și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întreba aproape agresiv: Ți se pare ca valurile astea sună altfel decât celelalte? Bună femeie se concentra, străduindu-se să perceapă vreo nuanță diferită în clipocitul valurilor care se loveau de scânduri, dar până la urmă ridică din umeri, recunoscându-și neștiința: — Pentru mine, un val nu e decât un val, răspunse. Dar eu nu visez să devin părintele copiilor Maianei. Dacă aș visa așa ceva, adaugă, probabil că m-aș concentra până când aș sesiza diferența dintre valurile astea și cele de ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nici un pământ cale de mii de mile. Așadar, singurul loc unde ar putea fi este la tribord. Ce mai putea face un simplu ucenic de navigator, decât să deschidă gură de uimire și să se convingă încă o dată că imensitatea neștiinței lui cu privire la ocean nu se putea compară decât cu imensitatea oceanului însuși? Dacă Miti Matái era un semizeu în ochii lui încă de când se aflau în Bora Bora, acum se convingea zi de zi de acest lucru, pe masura ce îl vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
modestie Navigatorul-Căpitan. Dar trebuie să ne gândim că s-ar putea foarte bine să mai existe și alți oameni din aceeași rasă, care dispun și ei de pirogi uriașe cu care să poată ajunge oriunde. Ridică din umeri, recunoscându-și neștiința. Poate că de ei se ascund. Crezi că sunt zei? Eu nu prea mă pricep la zei, răspunse. Doar Tahúa ar fi în măsură să spună dacă sunt sau nu, dar, din nefericire, Marii Preoți nu prea obișnuiesc să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
briză ușoară dinspre nord-est, norul acela este în același loc de mult timp, ceea ce înseamnă că ceva îl împiedică să înainteze... Îl ciocani ușor în cap, ceea ce-l obligă pe Tapú Tetuanúi să se scarpine, mai degrabă afectat de propria neștiința, decât de lovitură. Și ce poate să-mpiedice înaintarea unui nor în largul mării? —O insulă, admise Tapú Tetuanúi, cu tonul celui care își recunoaște profundă neștiința. Nu orice insula, ci o insulă de cel puțin opt sute de metri înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-l obligă pe Tapú Tetuanúi să se scarpine, mai degrabă afectat de propria neștiința, decât de lovitură. Și ce poate să-mpiedice înaintarea unui nor în largul mării? —O insulă, admise Tapú Tetuanúi, cu tonul celui care își recunoaște profundă neștiința. Nu orice insula, ci o insulă de cel puțin opt sute de metri înălțime. Îl privi încă o dată. Ce concluzie tragi de-aici? Concluzie? repeta. Ce concluzie pot să trag? Cu privire la tipul de insula. Ce fel de insula trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
au scăpat aceste cuvinte, dar nu s-a putut abține să nu le spună în mintea lui, în timp ce strângea cu furie din dinți, fiindcă era de-a dreptul dezarmant să vadă că nu era decât un biet idiot, a cărui neștiința nu putea fi comparată decât cu orgoliul lui prostesc, atunci când își imagina că cineva i-ar putea acorda vreodată titlul de Mare Navigator. Și partea cea mai neplăcută, cea mai exasperanta și care aproape că-l înnebunea, făcându-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
au fost precedate de o zăpușeala că ăsta și de o mare care parcă se transformă în supă. Din câte auzisem eu, taifunurile se ivesc dintr-odată, că din pământ. Navigatorul-Căpitan îi adresa o privire severă, părând că-l surprinde neștiința elevului sau. — Nimic din ceea ce se petrece în natură nu se ivește dintr-odată, sublinie. Natură întotdeauna își vestește intențiile cu destul timp înainte... Depărta mâinile într-un gest comic, de neputința. Problema este ca, de cele mai multe ori, nu știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a zilei meticuloasei munci de descifrare a complexei hărți cerești în care se transformase cea mai mare parte a punții catamaranului. Miti Matái îi lămurea toate neclaritățile, deși de multe ori părea pe punctul de a-și pierde răbdarea în fața neștiinței tânărului, iar Moeteráuri, cârmaciul cu un singur ochi, care obișnuia să ia și el parte la explicații, se vedea obligat să-i atragă atenția că problema nu era că Tapú ar fi greu de cap, ci, mai degrabă, că volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se întâmple. Crezi c-am s-ajung vreodată să știu atâtea câte știi tu? Miti Matái îl privi cu coada ochiului, ca și cum și-ar fi pus și el aceeași întrebare, dar în cele din urmă ridică din umeri, recunoscându-și neștiința. Ești foarte isteț, spuse. Și ai învățat multe în lunile astea, dar încă îți lipsește concentrarea. Făcu un gest care probabil se voia fatalist. Dacă aș mai rămâne alături de tine, probabil că ai ajunge un adevărat navigator, dar, din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
festă. Tapú Tetuanúi cerceta îndelung oceanul, care părea o oglindă, si cerul, care nu se diferenția cu nimic de cerul din oricare alta seară, si, după ce cugeta un timp, căutând vreun pericol ascuns, sfârși prin a-și recunoaște încă o dată neștiința. Nu văd nimic care ne-ar putea neliniști, spuse. Și totuși este aici, răspunse. Deocamdată e invizibil, dar, daca nu știi să-l descoperi la timp, nu va trece mult până îți va trimite navă pe fundul oceanului. —Cine? întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]