2,121 matches
-
vegheate de ruine antice ce se contemplă gânditoare în enigmatice oglinzi de ape, ținutul nord dobrogean a știut să-și ascundă cu grijă adevăratul chip și ca într-un ritual săvârșit pentru o divinitate păgână, să se înfățișeze în toată nebănuita sa frumusețe, doar acelora ce îi aduceau ca ofrandă, propria lor inimă. Și la fel cum apele ce îl străbat și îi dizlocă pământul, modelându-l și amestecându-l cu vegetația, pentru a-l reașeza apoi în alt loc, sub
INTERVIU CU PICTORIŢA MARIA PELMUŞ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348860_a_350189]
-
e lacrimă mai curată decât cea care pleacă spre absolut, doinind iubire pentru Creator. Și nu e un suflet mai înălțător decât acela care trăiește pentru și din mângâierea divină. Traian Vasilcău își șlefuiește versul cu profunzime și forță interioară nebănuită, sculptând nemurirea în imagini care glăsuiesc cu sensibilitate. În versul său cerne pulbere de dor și gratitudine, ridicând iubirea pe cele mai nobile culmi. Binecuvântat cu har și finețe lăuntrică, poetul este conștient că divinitatea l-a înzestrat pentru a
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]
-
o mină îngrijorată. Irod era de acord cu părerea exprimată, aceea că, într-adevăr, adepții galileeanului puteau încerca să fure trupul acestuia generând în acest fel o rătăcire și o dezbinare și mai mare, care ar fi putut lua conotații nebănuite. Tetrarhul își aranjă straiele cusute în fir de aur, își îndesă inelele mai tare pe degete și păru că îl ia transpirația. Devenise dintr-o dată nervos. -Ce vom face dar? întrebă el punându-și sceptrul alături pe un suport aflat
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
fiind una din căile de purificare prin confesiune, o atitudine altruistă și generoasă de a lăsa să curgă spre alții ceea ce ai primit în clipe de grație, momente pe care le numim inspirație, când ni se deschid căi de comunicare nebănuite de alții, momente când putem auzi cântecele pădurilor, legende de demult șoptite prin susurul apelor ca în poemul lui Fernando Pessoa: „Misterul lucrurilor, pe unde e?/ Unde-i că nu apare/ Măcar ca să se-arate că-i mister?/ Ce știe
TAINA SCRISULUI (38) – SCRIEREA, CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346352_a_347681]
-
fiind una din căile de purificare prin confesiune, o atitudine altruistă și generoasă de a lăsa să curgă spre alții ceea ce ai primit în clipe de grație, momente pe care le numim inspirație, când ni se deschid căi de comunicare nebănuite de alții, momente când putem auzi cântecele pădurilor, legende de demult șoptite prin susurul apelor ca in poemul lui Fernando Pessoa: Misterul lucrurilor, pe unde e? Unde-i ca nu apare Măcar ca să se-arate că-i mister? Ce știe
SCRIEREA – CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346428_a_347757]
-
ei, a pătruns-o și trupurile lor au început dansul cifrelor cu rotunjimi. Când i-a trecut picioarele pe umeri, ea gâfâia, transpirată toată. Nu mai știa de câte ori s-a excitat. Îl simțea până în adâncul trupului cu o plăcere mistuitoare, nebănuită. Avea senzația că e un vulcan care erupe. L-a simțit și pe el finalizând și a rămas uimită de dorința de a continua să o posede și de vitalitatea ieșită din comun. "Așa ceva nu credeam că e posibil! Fănel
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
protagonistă într-o peliculă asemănătoare și cred că filmul din care am făcut parte a fost unic, fiindcă m-am smuls cu greutate din acea gravură celestă și m-am întors în sfera timpului efemer, iar el, cu o satisfacție nebănuită mi-a dăruit secunde prelungite, întinzându-se molatic și aproape nesupus, până la ultima limită. Cu un ultim gest, ridicând privirea către cer, în semn de recunoștință, am luat stelele și timpul în brațe și le-am mulțumit pentru scurta lor
LUNA MĂRITĂ ŞI MAGIA EI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348319_a_349648]
-
pe site-ul). Dumnezeu a făcut posibilă Spovedania și Împărtășania multora dintre cei închiși care au murit între zidurile închisorii. Iisus Hristos Euharistic i-a întărit pe cei care au urcat muntele suferinței în gulagul românesc, pătrunzând acolo pe căi nebănuite: în reverul unei cămăși, într-un bob de mei, sub un petic de haină veche, luminând tainic întunericul celulei și sufletele celor obidiți. Prezența preoților în spațiul concentraționar comunist a făcut posibilă trăirea unei vieți în Iisus Hristos deplină și
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
căutarea In irizări aprinse de apus, văd deșertăciune Simt cum mă traversează val de rugăciune. Mă -nalț în așteptare ca o pădure în adieri Spre ochiul începutului de primăveri. DOR DE ÎNCEPUT Albastrul acesta tulburător Cheamă spre un ciudat zbor Nebănuită poartă se deschide acum Sub sceptrul minunatului gând bun Lumina ferecată a cuvântului Alunecă pe zidurile înțelesului Tristețile cad pradă unui flaut doar Ochi imenși visează în zare un altar Aripi de îngeri m-ating și preschimb Cântecul în săgeată
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
Și dintr-o dată ne-am simțit puternici Împreună, de neînvins era voința noastră De a sparge zidul, a crea o veșnică fereastră Să curgă lumina din ceruri către noi Înălțător, sub semul împletirii în șuvoi. Eu sunt lumina ta, sunt nebănuitul cristal Te despletesc și recompun, sunt liedul tău final. TE CĂUTAM, DOAMNE ! Te căutam departe, în galaxii uitate Ca pe un extaz, un trubadur în noapte Miracol, fulger, suflu mult chemat Te căutam nedumerită, pe înserat Te ghiceam în mirările
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
Publicat în: Ediția nr. 815 din 25 martie 2013 Toate Articolele Autorului Mateiu I. Caragiale-romancier (128 de ani de la naștere) Am recitit decurând romanul lui Mateiu I. Caragiale „Craii de Curtea Veche” și am redescoperit o proză proaspătă cu valențe nebănuite, care mi-au scăpat la prima lectură. Mă gândeam apoi la soarta scriitorului, nedorită de tatăl Caragiale care zicea că „Un tată ar trebui să fie din cale afară denaturat ca să ureze vreunuia, celui mai nemernic dintre copiii săi, cariera
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
de căpăstru și Ana , înțelegând pericolul în dimensiunile sale reale , hotărî că de acolo, de pe cal, îi poate îndepărta , trebuia să ajungă la tatăl său , să-l scoată de acolo și să-l ducă acasă ! Lovi năpraznic, cu o putere nebănuită vreodată de ea, plesni cu biciul peste capetele atacatorilor , unde nimerea ! Era înspăimântată și asta îi dădea o forță de temut, lovea fulgerător. Fără cruțare ! Fără oprire ! Întinse mâna și-l trase pe tatăl său pe cal, apoi țâșni cu
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
ne înțelegem destul de bine, ocoli ea cuvântul iubire. Totuși, parcă nu mai există acea relație plină de romantism, plină de poezie și fior, când era suficient să ne luăm de mână și să pornim cu gândurile să hoinărim pe tărâmuri nebănuite, uneori chiar interzise. A dispărut acea vibrație care mă făcea fericită ca om. Nu înseamnă că acum nu ne mai iubim deloc. Doar că... mă repet, altceva a luat locul acelor trăiri. Munca, grija zilei de mâine, afacerile, scadențele bancare
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
aprins, roșu închis pe un alb imaculat; uluitoare irizări, o mireasmă aspră ca de fum și culoarea ochilor tăi ca un cer de peruzele și respirația ta dulce, caldă, mătăsoasă, care trecea prin sufletul meu ca un fulger, aprinzând flăcări nebănuite... duminică, 25 ianuarie 2015 jocul memoriei jocul memoriei- un descântec împotriva iubirii, un Babel de limbi confuz și plin de umbre și de lumini, așa cum în ochii tăi de cicoare se rostogolesc vârtejuri azurii de apă; îmbrăcată în mătase de
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
-vă! - Doamna doctor... Ați terminat? Pot să vă răspund? Emanuela, contrar momentului în care îi auzise vocea doctoriței și când simțise că i se face rău instantaneu, acum era liniștită, senină: Într-un cuvânt, se simțea eliberată. Cu o luciditate nebănuită și un zâmbet curat, fără urmă de ironie, îi vorbi apăsat, cu hotărâre, doctoriței, țintuind-o cu privirea: - Doamna doctor, vă mulțumesc! Abia acum văd clar, cum stau lucrurile. Ați fost ispita! Ați fost cea mai mare încercare la care
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
Autorului TRĂIESC HALUCINANT TRECUTUL Trăiesc halucinant trecutul, Splendoare-n iarba amintirii, Acea plăcere, freamăt, prime, n-am fost amanți, noi am fost mirii, urcăm în timp, ca-n spre-o cetate care plutește-n neuitare, noi vom fi doar cuceritorii, nebănuite avatare. Clipele triste, neîmplinite Vor fi acolo, dezvrăjite. Se făcea, se făcea... transatlantic uriaș, Mă pierdeam, încăperi, chei și uși, Duduiau motoare, un oraș Cu viteza unui cărăbuș. Alergam dintr-un colț în altul, Te zăream, te iubeam, am murit
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
Autorului TRĂIESC HALUCINANT TRECUTUL Trăiesc halucinant trecutul, Splendoare-n iarba amintirii, Acea plăcere, freamăt, prime, n-am fost amanți, noi am fost mirii, urcăm în timp, ca-n spre-o cetate care plutește-n neuitare, noi vom fi doar cuceritorii, nebănuite avatare. Clipele triste, neîmplinite Vor fi acolo, dezvrăjite. Se făcea, se făcea... transatlantic uriaș, Mă pierdeam, încăperi, chei și uși, Duduiau motoare, un oraș Cu viteza unui cărăbuș. Alergam dintr-un colț în altul, Te zăream, te iubeam, am murit
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
Stăniloae, pe care l-am urmat în toată poziția lui dogmatică. Nu citisem niciodată, într-un bloc masiv, așa cum este acest Îndreptar ortodox, toate articolele despre creștinism ale lui Nae Ionescu, pentru a mă lăsa influențat de el. Despre influența nebănuită a lui Nae Ionescu din perspectiva Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa În anul 1987, mă aflam în Europa pentru un ciclu de conferințe privind starea Bisericii în România. Au trecut doi ani de la venirea mea în vest și un cercetător evreu
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
stilului inconfundabil al lui Alex Ștefănescu. Fruntariile dintre cele două secole, în care a scris și scrie, nu a limitat viața principiilor, chiar dacă criticul a trecut și prin “furcile caudine “ ale unui regim totalitar și inuman. Acest fapt confirmă, sub nebănuite chipuri, continuitatea. Spre deosebire de critica ideilor (vezi: ”Jurnal de critic”-Ed.Cartea Românească, 1980 ), ideea despre critică nu rămâne, nici măcar provizoriu, prizionieră a conceptelor impuse de realismul socialist. Marile adevăruri din cărțile acestui critic literar nu depind de forma rostirii, așa cum
IDEI LITERARE ŞI STIL ÎN OPERA CRITICĂ A LUI ALEX ŞTEFĂNESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377861_a_379190]
-
ar fi crezut că la vremea mea de bunic, nuca... nu va mai însemna nimic. Nu, nu fiindcă fructul acesta și-a pierdut valoarea în sine, ci pentru că nepoatele îmi sunt la mii de kilometri, iar pe calea asta, internetul, nebănuită de binicul meu de demult, nucile nu au miez, ci doar... coajă. Notă: Textul acesta nu implică ceea ce ar însemna cu severitate literatură. Caută însă aici, cetitorule, pe care te știu și om de condei, doar inima-mi ascunsă în
BUNICUL ŞI... PUTEREA UNEI NUCI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377901_a_379230]
-
Noul volum de versuri al Cristianei Maria Purdescu, Doruri din alt timp (Tracus Arte, București, 2016) cuprinde, într-o prezentare bilingvă, româno-engleză, versuri încărcate de nedisimulate accente romantice ilustrând profundele năzuințe ale unui suflet aflat perpetuu în căutarea idealului. Adeseori nebănuitele meandre ivite pe parcursul vieții aduc și patina obscurității, sublimată estetic în poezii ce exacerbează sensibilitatea, adeseori pe fondul unor neîmpliniri reamintite constant. Întregul ambient natural consonează cu frământările interiorului poetic. Amenințarea spectrului solitudinii apasă asupra fiecărui poem, aparentele detașări nefăcând
PARADIGMA NELINIȘTII CREATOARE DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378082_a_379411]
-
speranțele care au înghețat demult,/ dar m-am rătăcit." Tot acest eșafodaj se sprijină pe statura paradigmatică a iubirii. Însă intervine timpul și funcția lui erodantă, fapt incontestabil care determină viziuni din ce în ce mai adânci. Astfel iau naștere vilegiaturi imaginare încărcate de nebănuite semnificații. Ipostazierea dorului în registru nocturn aduce aproape fiorurile crepusculare, uneori inflamabile. Forța sentimentelor e supusă unor neîntrerupte amenințări, care parcă vor să spulbere ideaticele nemărginiri. Sunt invocate și energiile divine, în virtutea unei considerabile dorințe de ascensiune spirituală: "Doamne, alungă
PARADIGMA NELINIȘTII CREATOARE DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378082_a_379411]
-
CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Fragmente > INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2014 din 06 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Nebănuitele cotituri ale vieții Peste o săptămână, urmează să plec din nou în Italia la muncă. Lucrările la casă le-am terminat și acum stau aici, în casa mea, bucurându-mă de un pic de tihnă. E sâmbătă seara, afară e
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
se înțelegeau la fel de bine. Totuși, parcă nu mai exista acea relație plină de romantism, plină de poezie și de fior, când era suficient să se ia de mână și să pornească cu gândurile pe culmi neexplorate, să hoinărească pe tărâmuri nebănuite, uneori chiar interzise. Dispăruse parcă acea stare care făcea fericit un om îndrăgostit. Nu însemna că nu se mai iubeau la fel de mult ca atunci când s-au îndrăgostit. Doar că altceva a luat locul acelor trăiri. Munca, grija zilei de mâine
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
De aceasta se va lămuri vineri seara, când va poposi în brațele lui pline de căldură, de tandrețe, de pasiune. Prin ele îi transmitea acel fluid care-i invada simțurile și îi punea în mișcare gândurile necunoscute până atunci, dorințe nebănuite că ar exista în sufletul său, plăcerea de a i se dărui cu toată convingerea că o face numai din dragoste pentru el. Ștefan devenise, în scurtul timp de mai puțin de o lună de la ultima întâlnire din acea fantastică
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]