7,611 matches
-
malachit de la primele lecții de introducere în geologie. Evie s-a culcat cu logodnicul meu, așa că acum pot să-i fac orice. În filme, unde cineva devine invizibil pe nepusă masă - știi, o reacție nucleară ciudată sau formula unui cercetător nebun - și-ți spui, ce-aș face eu dacă aș fi invizibilă...? Cum ar fi să intru în vestiarul băieților de la Gold’s Gym sau, și mai bine, în vestiarul de la Oakland Raiders. Lucruri de felul ăsta. Să vezi una-alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Brandy zice: — Nu vrem să vă reținem. — Dar, zice Cottrell imobiliara, mai este un subgrup de „bărbați“ cărora le plac „femeile“ așa cum este Evie acum. Brandy zice: — Chiar ar trebui să plecăm. Și Ellis zice: — Bărbați cărora le plac femeile nebune? — Păi, ni s-au frânt efectiv inimile în ziua când Evan a venit la noi. Șaisprezece ani, și zice „Mami, tati, vreau să fiu fată“, zice doamna Cottrell. — Dar am plătit pentru asta, zice. O deducere fiscală e-o deducere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a întors către el și i-a făcut semn să aibă răbdare, de fapt voia să verifice dacă mai este acolo, dacă n-a plecat. A intrat înăuntru însoțit de portarul înfiretat și după alte cinci minute a reapărut. Era nebun. În spatele lui, chelnerul care îi dăduse afară, cu șervet pe mînă, ducea pe o tavă două pahare pline ochi de coniac și două cești cu cafea marghiloman. "M-am gîndit că dacă viața ta nu face cît două cafele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ești din ăia, jurnaliști!" Nu putea ști dacă e încântare sau dezamăgire. A încuviințat. Era și el unul dintre jurnaliști. "De la gazeta asta, de la Dimineața ?" Nu, de la alta, toate gazetele vor să scrie despre Cocoș. Lumea citește asta." "Lumea e nebună. Nu-i place să trăiască liniștit." Nu l-a contrazis, dar a observat că de fapt îi place să afle că pe pămînt sînt nenorociri. Gazetele scriu mai cu scamă despre asta. Lucrurile bune plictisesc sau pot trezi invidia. Nenorocirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
scape și de alte ciurucuri, K. F. și-a dat seama, dar a închis ochii, era mai important să fie doamnă pînă la capăt decît să intre în gura mahalagiilor, și după ce s-au golit nimeni n-a mai fost nebun să mai aducă în loc asemenea mărfuri. Așa se face că pe Strada Mare totul a revenit la normal, în timp ce la Vilă totul era normal, acolo pluteau aceleași mirosuri, era aceeași lumină și aceeași atmosferă, de parcă prințul n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tone, cu nume de oameni nemaipomeniți, cu priorități universale în materie, dar pînă la urmă nu era vorba decît despre o dexteritate. Aviația, marina, chestiuni elegante și poate de viitor. Deocamdată, în mîna unor zăpăciți", nebuni de admirat, dar totuși nebuni. Ori măcar nebunateci. Pînă în acea seară nu-l văzuse pe Italo Balbo și, cînd l-a zărit, l-a recunoscut imediat după bărbuța neagră, creață, plină, a scos un strigăt înăbușit imediat de uimire. De uimire amestecată cu dezamăgire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fiecare zi călăresc ori cel puțin trec pe la grajduri, potcovesc singur, țesăl, șterg cu paie, adap, știu să ajut o iapă să fete, potrivesc armăsarul, și știu să-l strunesc să nu-și schilodească picioarele cînd montează o iepușoară, e nebun, orb, neajutorat, îți spun eu că mă pricep, știu cînd capătă tignafes ori se rănesc la chișiță, știu să-i doftoricesc, pe unii i-am împușcat în ureche. Ei, asta, cînd îi bați ori cînd îi împuști în ureche au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pufni de cîteva ori, făcu "daa, da, da. Iată o analiză destul de corectă. Și eu cred tot așa. Numai că eu sînt dator să merg mai departe, doar sînt șef, nu?" Uite așa era Mihail, amesteca toate lucrurile, bune și nebune, serioase și ușuratice, încît trebuia să-ți bați mintea ca să înțelegi ce vrea cu adevărat. "Trebuie să merg mai departe și să spun: și într-un caz și în altul, trebuie să știm totul și să stîrpim totul. Singuri. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
hotăra cumva vreun lucru la acest nivel. Reușise diavolul să descopere un document extrem de important între hîrtiile lui Georgescu, cu siguranță că a ajuns să tragă țuici cu sublocotenentul ăsta care nu era prost deloc. Nu era prost, dar era nebun. Altfel nici nu se poate explica înverșunarea cu care împingea lucrurile către o situație fără ieșire. Documentul cu pricina era, la prima vedere, o prostioară, cîteva nume publice, extrem de cunoscute. Ceea ce l-a pus pe gînduri era faptul că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Întîi n-am priceput ce vrea. M-am uitat la el cu nedumerire, am luat arma, dar nu știam ce vrea. Și, asta nu o să mi-o explic, cum s-a întâmplat, pentru o clipă i-am prins privirea. E nebun, domnule Mihail, locotenentul e un om nebun. Atît de nebun, încît am înțeles din sclipirea aceea de animal că vrea să-l împușc pe Bîlbîie. Și tot atunci am priceput că dacă n-o fac eu, o face el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
am uitat la el cu nedumerire, am luat arma, dar nu știam ce vrea. Și, asta nu o să mi-o explic, cum s-a întâmplat, pentru o clipă i-am prins privirea. E nebun, domnule Mihail, locotenentul e un om nebun. Atît de nebun, încît am înțeles din sclipirea aceea de animal că vrea să-l împușc pe Bîlbîie. Și tot atunci am priceput că dacă n-o fac eu, o face el, dar ne împușcă pe amîndoi." Mihai Mihail se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Începea să picteze În acuarelă, iar celelalte două tricotau. Nilus se tolănea pe pământ lângă ele și privea fix spre cer, fără a scoate o vorbă.“ Aceeași M.D. Kașkina va mai ridica un pic vălul draperiei de deasupra acelei lumi nebune În care Conspirația găsise un teren fertil pentru tot ce Însemna superstiție, practică ocultă, delir mistic, inclusiv fanatism religios și desfrâu. „La mănăstire Nilus se va Împrieteni cu un călugăr, un individ cu o moralitate dubioasă, cu oarecare talent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
savurând parcă gândul că o asemenea fericire ar putea să se transforme în realitate, si, puțin după aceea, ridică mâna, arătând spre un grup de stele care se aflau exact deasupra capetelor lor. —Cele de-acolo sunt Cele Șapte Văduve Nebune, spuse. În perioada asta a anului se ivesc prin dreptul crestei Fatu Hiva, în Marchize, si se ascund în spatele insulei sfinte Rarotonga. Făcu o nouă pauză, apoi adaugă cu un glas hotărât: Când o să fiu navigator, o să te duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
provei de la tribord, în timp ce în spate, exact între cele două carene, își va face apariția Undita lui Maui. Întorcându-și capul peste umărul stâng, avea să zărească foarte clar Crucea Sudului, iar deasupra umărului drept vor sclipi Cele Șapte Văduve Nebune. Cand se va afla în acel punct al oceanului, un bun navigator va ști cu precizie că, în acea perioadă a anului, trebuia să se afle exact între insulițele Maupiti și Țupăi. Nu trebuia să zărească vreun far - care de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lui trăiră că într-un vis, prinși de amețeala acestui vârtej nebunesc, care părea să-i conducă de-a dreptul spre hotarele universului. Nici ploile, nici curenții, nici macar perioadele de calm apăsător ale după-amiezilor zăpușitoare nu reușeau să oprească goana nebună a catamaranului, care uneori naviga ore întregi plutind pe o singură chila, si era un spectacol demn de văzut cum incredibilul Miti Matái reușea să-l mențină în echilibru mile întregi, pentru ca să-l îndrepte dintr-odată, să realizeze o manevră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tiranica asupra oamenilor lui, ne-a violat pe patru dintre noi, iar pe sora mea Purúa a rănit-o atât de tare, încât a murit din cauza pierderii de sânge. Octar nu e un om normal, ci un soi de uriaș nebun, care se mândrește că are cel mai mare penis de care s-a auzit vreodata și că e dispus să-l folosească la orice oră din zi și din noapte. Se lasă o tăcere apăsătoare, în care cei de pe Marara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-i răspundă de dincolo de linia orizontului, căci cei de la bord știau, fără să fie nevoie să le-o spună cineva, ca sângerosul rege al Te-Onó venea în căutarea celei care îl strigă. Fără îndoială că relația lor era o dragoste nebună, o pasiune dezlănțuita a unor ființe degenerate, a unor bolnavi pe care un violent foc interior părea să-i consume clipă de clipă, pe care ii stăpânea o nevoie flamanda de a se devora unul pe celălalt, care nu contenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
flanelă în carouri. Uitându-se la Veriga Lipsă, dar vorbind lateral. spre Contele Calomniei, Tovarășa Lătrău spuse: — Barba lui parcă-i un animal din ălea pe care le vâna Hemingway... Lumea asta cufundată în vise, toți ăștia ne-ar crede nebuni. Oamenii ăștia care-s încă în așternut or să mai doarmă vreo oră, apoi or să se spele pe față, la subsuori și-ntre picioare, înainte de-a se duce la munca de toate zilele. Trăind aceeași viață, în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bărbat să vrea să-și bage scula. O să facă la fel cu Betty Suflătoarea. Și o să se împuște și ea. Ca să-i salveze. Să ne înțelegem. Nimeni nu spune că a făcut bine. Nimeni nu spune nici măcar că nu era nebună. Și totuși a învins. Exact asta fac oamenii: transformă obiectele în persoane, persoanele în obiecte. Înainte și înapoi. Cu aceeași măsură. Asta va găsi poliția dacă se apropie prea mult. Copiii mutilați. Morți cu toții. Animalele scăldate în sângele ei. Morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
boală de familie. Dacă voi continua să mi-l imaginez pe străbunicul, întors asudat și mort de foame de la câmp, mâncând, astfel, din strachina cu borș, voi izbucni în râs și ăștia mă vor arunca pe poartă crezând că sunt nebună". S-au ridicat de la masă fără să fi avut curajul să guste măcar un biscuite. Considerând apropierea de vârstă un bun motiv de a-și petrece împreună zilele de vacanță, mătușa Aneta îndemnă copiii să-și dea întâlnire pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
striga "Liniște! Dragi tovarăși și pretini, liniște. Vă mai dau o sută de lei..." Apoi vacarm, o hârâială de neînțeles, iar în capătul străzii următoare Luana văzu un bărbat postat în mijlocul drumului, urlând: A fugit Ceaușescu! A fugit Ceaușescu! "E nebun!", gândi fata. "Bietul om, și-a pierdut mințile!" Dar ieși un altul și un altul, strigând și chiuind. Zbierau, cu toții, de la ferestre, tinerii dădeau năvală în stradă. Luana grăbi pasul. Inima începu să-i bată nebunește. O luă la fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bărbat ce venea vesel de la serviciu și-o scotea în oraș la o prăjitură. Cât de departe erau, oare, vremurile când mergeau la teatru și la concerte, sau la chefurile din "Tudor" unde dansau îmbrățișați, sărutându-se pătimaș, spre ciuda nebună a celorlalți? Cum să-și readucă aproape acel îndepărtat "Still loving you"? Într-o dimineață de aprilie, Luana deschise ochii plictisită de începerea unei alte zile, care avea să fie la fel de monotonă ca toate celelalte. Îl găsi pe Ștefan lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sâmbătă. El sună să-i spună c-o așteaptă, la ora nouă, într-un loc anume și ea fugi până acolo, cu inima plină de cele mai fierbinți sentimente. Nu-și amintea să mai fi făcut, vreodată, o așa pasiune nebună. Masculin în toate trăsăturile, cu o încruntătură severă de om pretențios, ce-i ațâța dorința de a-l cuceri și o gropiță de copil în obrazul stâng, creată pentru a-i fura ei mințile și-a o face să viseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îți va frânge inima, draga mea. Nu e potrivit pentru tine. Fata încercă s-o împace. Nu-mi spuneai tu să mă mărit cu un om titrat, cu un inginer? Femeia dădu din cap, disperată. Ăsta nu e inginer. E nebun. Doctorița de la circă le întunecă și mai mult speranțele, recomandând gravidei să renunțe la o sarcină lipsită de șansa de-a fi dusă până la capăt. Scoși din sărite de atâtea negre prevestiri, apelară la ajutorul unui specialist. Doamna doctor Sass
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de treabă ca și cum s-ar fi aflat singură în încăpere dar se stăpânea cu greu să nu se ridice de pe scaun și să-i tragă, cu sete, un pumn în plină figură. La rândul ei, Nuța Cordel simțea o dorință nebună să se arunce în freza Luanei și să-i smulgă părul de păpușă cu care o binecuvântase Dumnezeu. Rămas fără posibilități pe plan profesional, veninul femeii se îndreptă spre viața personală a Luanei. Și nimeri în plin. Firea geloasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]