9,682 matches
-
Simona Vasilache Atrași de apă, ca de tărîmul unde nu le-a fost dat să trăiască, oamenii și zeii lor au ieșit din mare, s-au luptat cu ea, în momente de nebunie legendară, și-au aflat sfîrșitul, departe de țărm și, mai ales, au încercat s-o străbată. Să găsească pămîntul de după mare. Curiozitatea naște aventura. Despre vechile aventuri pe mare, expediții despre care nu știm cît au fost și cît n-
Trecerea Apelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8782_a_10107]
-
simptom al deznădejdii ce pune stăpînire pe scrib: "Eu scriu vocabule a căror noimă îmi scapă; în genunchi stînd, sub cea mai cumplită presiune / la care a fost supus vreodată un scrib" (Hans Burgkmair: "Sfîntul Ioan la Patmos"). Orbirea și nebunia, infirmități pentru omul obișnuit, nu reprezintă oare tainice șanse soteriologice?" În timp ce duhul se abandonează înnoptării atotputernice / cîntecul unui orb încearcă să dureze spre mine o punte fragilă, tremurătoare". Ca și: "nici o pricină și nici o măsură nu cunoaște bucuria celui cu
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
prestanța, în frumusețea acestei Căpitănii singuratice, dincolo de care, în spatele Navigatorului, parcă și el cam trist, începe La Rambla. Prima, adevărata, celebra, căci în această metropolă caroiată și diagonată mai sunt câteva ramble la fel de mărețe, chiar dacă se cheamă passeig sau avinguda. Nebunia de pe lume e însă aici, pe La Rambla: flașnetari însoțiți de căței, maimuțe ori papagali, instrumentiști, cântăreți, chioșcuri cu toată presa pestriță a lumii, cu flori împovărate de culori și miresme, pictori, statui vii - tristă soluție: de exhibare, de supraviețuire? - vânzători
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
atașată, învelite în folie. Forfotă, rumoare, negustori politicoși și persuasivi, curați, cu tonete aseptice și prezentare irezistibilă a mărfii. Dar de aici încolo intram în universul lui Gaudí. Vorbesc ca și cum nu toată Barcelona ar fi impregnată de spiritul lui, de nebunia lui, de geniul lui. De la casele imaginate de el, de la designul băncilor de pe rambla, de la un parc, de la cutare portal, de la mozaicurile lui. I se spune "Barcelona lui Gaudí" și, într-adevăr, locul nu mai poate fi imaginat fără el
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
și creator, despre întunericul vieții. Galgoțiu optează pentru cinicul morbid. Vîntul, valsul, poeticul, luminile FABULOASE făcute de regizor, tăcerile grele, zborul pescărușilor aduc pe scenă ceva din fiorul lui Fellini, din rigoarea lui Vlad Mugur, din neliniștea lui Cehov, din nebunia ludică a lui Mihalkov și din misterul acuzat al lui Tarkovski. Un spectacol dens, plin, mare, greu. Un spectacol Galgoțiu, Both, Levința și trupa Teatrului Maghiar din Cluj. Un spectacol în care acești artiști își regăsesc, fiecare și împreună, sublimul
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
între apogeu și cădere./ Pe trupul ei, prin defileuri sau pe câmpii/ Escadroane în deplasări nebunești./ În măruntaiele ei o sămânța unei noi religii lucra./ Zeimi în înălțare, zeimi în cădere,/ Îngurgitând mișcări, nașteri și dispariții./ O Romă ostenită de nebunia puterii, de depravarea măririi,/ Dar natura, stăpână a toate își urmează ale ei." Înclinat spre filosofare, Moise M. Istorică își pune adeseori degetul arătător la tâmplă și reflectează, într-un stil sentențios-grandilocvent, asupra mersului istoriei. Câteodată le atribuie și personajelor
Tichia de margaritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8809_a_10134]
-
revolta lui Vanea, și chioșcul magic din acel spectacol așezat pe un tărîm al lui Cehov care se desprinde de țărmuri și se învîrtește la infinit vorbind despre oameni și despre teatru, deci, despre oameni. Deruta lui Fetisov- Colonelul Pasăre, "nebunii" și NATO, stolurile de păsări pe care le urmăreau, imaginar, dincolo de scenă și căutarea lor disperată, prin sală, pe care fiul meu s-a simțit dator să o execute în semn de admirație față de Colonel. Doamne, cum stăpînește cuvîntul și
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
mele că România literară a constituit pentru mine o adevărată școală". Vă mulțumim colegial pentru urări și aprecieri. Apreciem la rându-ne sinceritatea opiniilor, fiind în aproape toate privințele de acord cu dvs. Cum sigur înțelegeți că e de domeniul nebuniei să crezi că poți interveni în isteria fenomenului, rămâne nădejdea, undeva la urmă, că timpul îi va elimina pe aceia care nu merită să rămână. Dar ei se nasc, din păcate, în fiecare zi, și se instalează cu tupeu, pe
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
ascunde la Cioran iubirea de sine. Cum e vorba despre un narcisist, dar despre unul care știe deopotrivă ce este ura de sine, eșecul hrănește și orgoliul, întemeiat acum pe cunoaștere. În fond, convertind eșecul în șansă, boala în sănătate, nebunia în extaz, suferința în cunoaștere, Cioran instituie, din nou, legile unui cod al supraviețuirii. Nu-i e oricui dat să-și admire căderea și să caute mortificarea, știind că toate acestea nu fac decît să amîne. Să înșele destinul. Cu
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
o despărțire temporară decât una definitivă. Din acest motiv, am unele cărți în două sau mai multe exemplare, de parcă mi-ar fi teamă că, din motive obscure, voi rămâne fără ele. M-am regăsit cu totul, într-o formulă a nebuniei, în personajul din filmul "Teoria conspirației", care intra de zeci de ori în librării și cumpăra exemplare din cartea lui Salinger, "De veghe în lanul de secară". Deși amenințată de când o știu, industria cărții refuză să cedeze în fața vocilor de
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
unor experiențe ale intimității sau ale interiorității. Tot ce a apărut până acum aici mi s-a părut atractiv și demn de citit imediat: Doamna de Sévigné, Scrisorile "divinei marchize" (traduse de Irina Mavrodin); William Styron, Bezna vizibilă. Amintiri despre nebunie (traducere de Mihnea Gafița); Jaroslav Seifert, Toate frumusețile lumii (în traducerea lui Jean Grosu); Jean Cocteau, Opium. Jurnalul unei dezintoxicări (tradus de Luminița Brăileanu). Sunt curios ce va urma. Teoreticianul Mircea Martin nu putea să nu-și cultive și să
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
și ca ministru cu drepturi speciale în guvernul generalului. Lui Drieu îi displăcea docilitatea prietenului său în fața Moscovei. I-a reproșat ceea ce lui i se părea o capitulare, în furia împotriva comuniștilor l-a acuzat pe Aragon, fostul companion de nebunii nocturne că e un agent al Kremlinului. El însă s-a abandonat aventurii naziste. A elogiat omul tare, voluntar, fără dubii paralizante. După ce a consumat experiențe dubioase (droguri, alcool, seducerea și abandonarea femeilor ca obiecte de căpătuială), eroii săi din
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
simtă vechea chemare. Ea era femeia care l-a trădat, i-a îndurat însă capriciile, slăbiciunile, iritările, au vegheat împreună la sicriul unor amici decedați. Nu era numai o explicație rațională. Se lovea de un perete, muțenia ei, orbirea și nebunia ei făcea parte dintr-o altă specie, era altceva, aparținea unui alt resort al naturii. Pornirea era s-o lovească, s-o rețină cu brutalitate, de unde își aroga însă privilegiul de a fi stăpân, proprietar, pe care altădată îl blestemase
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Ziua" le-a pompat spre cititor ad nauseam - e drept, prin tiraje din ce în ce mai pipernicite. Nici măcar submaculaturile lui Vadim n-au coborât la adâncimile unde trăpașii de la "Ziua" se simt atât de bine. Bezmeticeala lor amintește mai degrabă de violența și nebunia filmului "Gangs of New York" decât de o presă normală. Alcătuiți, parcă, din alt aluat decât omul de rând, o seamă din protejații lui Roșca Stănescu (Roncea, Spînu, Alexe, Damian, Iordache) au reușit, în ultimii ani, să construiască imaginea unei Românii
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
cel nou. Mi se pare că n-avem nici un haz. Noi, cei de azi. Că ne tîrîm și că habar nu mai avem să trăim, să ne bucurăm de cel/cei de lîngă noi, de ce este ieșit din șabloane, de nebunia și fascinația detaliilor vieții. Totul este de consum. Însăși existența noastră. Și nu facem mare lucru ca să ne eliberăm de povara acestei anulări. E ca un blestem. Ne sustragem apropierii umane, cu tot ce implică asta. De ani de zile
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
totuși guvernat cu ușurință. Libertatea interioară se transformă în condiție și chiar în unealtă a supunerii exterioare. ...Iar toată această complicată și subtilă construcție psihologică nu este fără legătură cu persistența lumii lui Caragiale și-a bășcăliei ei în plină nebunie totalitară, unde a funcționat ca un diluant - în delăsare, în superficialitate, în deriziune și chiar în batjocură - a patetismului urii și-a entuziasmului crimei. Dar pentru a reveni, este clar că problema raportului dintre noi, ideile comuniste și realitatea pe
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
de tun de membrii "patrulaterului negru" ar fi conținut fie și o fărâmă de adevăr, scrisoarea intelectualilor care cereau revenirea la rațiune n-ar fi avut nici pe departe efectul pe care l-a avut. Fără să tempereze cu totul nebunia, apelul intelectualilor a acționat precum un duș rece asupra opiniei publice. Din acel moment a început să se audă și altceva decât "abuzurile" "ilegalitățile", "fraudele", "furturile" echipei de la Cotroceni. Spiritele belicoase au intrat într-o evidentă defensivă, probabil speriate de
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
Sau "mă simt atît de zdruncinat/ Văzînd astrala agonie,/ C-am luat un ac de pălărie/ Și mi-am scos ochii." Balamucul e vesel, iar poezia trece în anecdotă absurdă, dar hazoasă: "Au scos din lac un paznic mort./ Râdeau nebunii - ca nebunii./ Și clopote trăgând de mort,/ Vreo doi s'au spânzurat de funii.// L-au îmbrăcat apoi frumos,/ Și popii rugăciuni îi spun./ Nu știe nimeni că-s Christos/ Ș'am să-l înviu - că era bun." Poanta fină
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
numai că epilogul acestei cărticele de povești împrăștiate și de lumi hai-hui spune, coborînd în tristețile pe care nu le spală paharul, că un singur lucru rămîne pierdut. Acela pe care-l au, în nerăspunderea dată lor a doua oară, nebunii și mahmurii. Putința de a spune închipuirilor "umblați!" și de a le vedea ca realități. Altfel, "cal de lemn cu scări de tuci,/ Urși pitici jucând pe-o labă,/ O! de cînd nu-mi mai aduci,/ Moș Crăciun, moșneag de
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
directă a violenței, fără finețuri și eufemisme, fără menajamente și fără rafinamentul sado-masochist al ochiului tăiat cu briciul în filmul lui Bunuel și Salvador Dali, Cîinele andaluz. Efectul este aproape același, de saturnalie, de dezmăț crud, în perfect acord cu nebunia gloatei împinsă spre o tumultuoasă aprobare a carnagiului, spre o extază sîngeroasă. Paradoxal, mai umani par acești războinci Holcane, care trăiesc de pe urma vînătorii de oameni, fie transformîndu-i în marfă pe piața de sclavi, fie furnizînd șeptelul pentru sacrificii, decît regele
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
apărarea "lucidului" Paul Zarifopol, împotriva cărora mulți tineri luaseră atitudine, fiind considerat drept un "om vechi". Într-o vreme în care Cioran se declara convins că oamenii inteligenți au devenit inutili, motiv pentru care preferă să facă apologia barbariei, a nebuniei, a extazului sau a neantului, dar a inteligenței nu, iar Eugen Ionescu afirma în celebrul Nu că adevărul era un cuvânt ce nu se regăsea în dicționarul credinței sale, Sebastian, deși nu agreează scientismul exclusiv al lui Zarifopol, îl apreciază
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
de oameni. Mă gîndesc la Manea și învăț mereu cîte ceva. Esențial. Ascult și îmi apar înaintea ochilor firele care mă leagă de teatru, de călătorii pe drumul teatrului, de prieteni, de spectacole, de iubirile mele, de rătăcirile mele, de nebuniile tot mai rare dintre noi. Mă gîndesc uneori să mă cocoț undeva sus, sus, pe cupola imaginației mele. Acolo, de sus,sus, văd cum după un spectacol de la Turda, Manea, Cocora și Prelipceanu zboară în visul tinereții lor. Și ei
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
odată cu muzica lui Enescu. Cîntecelele Adei Milea amplifică ludicul și fantezia din "Habarnam" al lui Dabija. "Elisabeta bam" este o operă muzical-teatrală, compusă și ordonată de Irinel Anghel, un spectacol construit pe comic și absurd, pe ritmuri ce declanșează o nebunie fantastică, contaminantă, în care realitatea oprimantă este izgonită peste mări și țări. Performanța actorilor este dirijată, este revelată de ritmurile vocilor, instrumentelor, din coexistența lor cu cea a muzicienilor. Momentele de forță, de fragilitate sau de vis, de zbor din
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
pentru mirări, pentru înfruntări fantasice, pentru o găină care își cîntă izbînzile după ce voluptatea gesturilor lascive alternează cu cele ale frămîntării pîinii. Vaca-cimpoi din final, apocaliptică arătare coborîtă din cer, anunță în gemetele ei o stare de veghe parșivă. Oricînd nebunia poate să o ia de la capăt, ca într-un perpetuum mobile declanșat de muzică. Aud, des, în mine, aceste muzici. Și încă multe altele. Și mi-e bine, mi-e bine.
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
e o mare lectoră de romane din astea, și mie în tinerețe îmi plăceau romancierii triviali. Aș fi vrut să scriu așa. Dar nu știu cum s-a făcut că am fost împins spre temele astea, enorme (rîde), ca-n Animale bolnave, nebunia asta, creativă, sau, în Îngerul de gips, degradarea, care de fapt e o mîntuire, chestii din astea, care, la un popor de bun simț, ca poporul român, par extravagante: aiurea, ce-i cu băiatul ăsta, bate cîmpii. La Rebreanu, se
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]