8,720 matches
-
de inimă: tare mai eram nemulțumit). Văd că tot n-ai înțeles oftă bătrânul. Uite, tu ești necăjit vreodată ?! Oho, și încă cum ! Atunci, ia fă așa : ori de câte ori ești necăjit, ia gândește-te că, dac-ai fi la jug, atunci necazul tău l-ar duce cel mai puternic ; doar știi că la jug, cel care-i puternic trage mai tare și duce mai mult, ba, dacă merge mai repede, te duce și pe tine, ca și când n-ai mai călca pământul. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
puternic trage mai tare și duce mai mult, ba, dacă merge mai repede, te duce și pe tine, ca și când n-ai mai călca pământul. Între tine și Fiul Lui Dumnezeu, cine crezi că e mai puternic ? Cui îi dai tu necazul și greutățile la jug ? Am tăcut mult timp. Parcă mi se luase un munte de pe suflet. Dar, deodată, am sărit în picioare: Da' ce-mi cere pentru asta ? Doar nimeni în lumea asta nu-ți dă nimic fără plată! Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Lui de Fiu al Lui Dumnezeu, ca să se facă sclav pe sine însuși, iar pe noi, ce mici, slabi și răi, să ne facă liberi. Să trăim fără povara morții veșnice, fără poverile mărunte de zi cu zi și fără necazurile vieții. Adică, să trăim în bucurie și liberi. Fiindcă ne iubește ! ...Uite, vezi continuă el de la Dumnezeu Tatăl a plecat rânduiala vieții. Iar astea sunt darurile pe care Fiul Lui le-a adus oamenilor : Libertatea și Iubirea. Și împăcarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
întrebat nimic. Nu știu la ce mă gândeam sau dacă-mi trecea vreun gând prin minte. Țin minte că mă tot uitam spre Soare și-mi închipuiam că așa trebuie să fi fost Fiul Lui Dumnezeu ...Va să zică luase în spate necazurile mele... de asta mă simțeam așa ușor, ușor, ca un pescăruș... Pe urmă mi-am zis că nu numai necazurile mele le luase, ci și pe ale bătrânului, care pe atunci era ca mine, și pe ale tatălui lui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tot uitam spre Soare și-mi închipuiam că așa trebuie să fi fost Fiul Lui Dumnezeu ...Va să zică luase în spate necazurile mele... de asta mă simțeam așa ușor, ușor, ca un pescăruș... Pe urmă mi-am zis că nu numai necazurile mele le luase, ci și pe ale bătrânului, care pe atunci era ca mine, și pe ale tatălui lui, și pe ale copilului aceluia care fusese ciung și pe care-l vindecase, și acuma era învățător, și pe ale... dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca mine, și pe ale tatălui lui, și pe ale copilului aceluia care fusese ciung și pe care-l vindecase, și acuma era învățător, și pe ale... dar cine-i mai ține minte pe toți ?! Și oare ce face cu necazurile, grijile, povara vieții și frica morții ale atâtor și atâtor oameni... Le duce mereu cu El? Bătrânul mi-a spus că era și El om, ca toți oamenii... Tot ar obosi odată și odată.... Și atunci, să te ții nenorocire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spune bătrânul înseamnă că pe noi cad poverile celorlalți, doar de asta a spus să luăm asupra noastră jugul Lui: ca să-L ajutăm. Iar cei care nu-s frații Lui, așa că nu-s în jug cu El, scapă numai cu necazurile lor. N-au dat nimic nu primesc nimic. Ei, ce ți-a mai trecut prin minte ? nici nu băgasem de seamă că bătrânul se întorsese și cine știe de când se tot uita la mine. Uite, ia mănâncă tu ceva, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ori cade El și poverile se-mprăștie care-ncotro și atunci o să fie și mai greu decât era înainte nu pentru toți, ci pentru noi, ăștia, care suntem în jug cu El... Știi, mi-e frică: m-am deprins cu necazurile mele, așa cum sunt ele, dar ce mă fac dacă mă procopsesc și cu ale altora ?! Cum o să le mai duc ?! De data asta bătrânul n-a mai stat pe gânduri: Dac-aș vrea să-ți spun o poveste frumoasă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
repede fiindcă și pe mine mă arsese soarele și știam cum e. Da, vezi că știi ?! Așa că nu stă cu ele-n spate, ci trimite poverile acolo, în Soare și gata ! S-au ars. Nu mai e nici o grijă, nici un necaz, nici o povară. Și tot așa, până când o să vină din nou în lume. Sau le arde El singur, fiindcă, odată ce e Fiul lui Dumnezeu, e și mai mare decât soarele, se poate face El însuși soare (tu, ca grec ce ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și dacă nu asculți Cuvântul Lui Dumnezeu e ca și cum ai omorî pe cineva. Iar omul a omorât atunci toată Creația lui Dumnezeu ; ia gândește-te : numai omul n-a ascultat porunca Lui Dumnezeu și a fost alungat și încărcat cu necazuri aici, pe pământ dar odată cu omul au plecat din paradis și peștii, și păsările, și animalele, și cerul, și pământul, și marea... totul. Marea și pământul și Cerul trăiesc mai mult decât omul, omul mai mult decât animalele și păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Lui, care se numește Iisus, ca să fie jertfă. El era asemenea nouă întru totul, dar fără păcat. Așa că numai El, care era fără păcat, a putut lua păcatul neascultării asupra Lui. Și, odată cu păcatul ăsta, a luat și toate poverile, necazurile și păcatele noastre și s-a lăsat să fie omorât de om, ca ispășire pentru omorul pe care omul îl făcuse la început, când călcase porunca Lui Dumnezeu. Bine, dar dacă El L-ar fi rugat pe Dumnezeu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
c-ai să vii. Rămâi lângă mine (și-i arată o casă albă, frumoasă, printre copaci): o să stai aici, o să-ți fie cald și bine, n-o să-ți fie niciodată foame, niciodată n-o să-ți fie frig, ai să uiți necazurile, ai să uiți de toate și ai să fii bucuros toată ziua; aici nu e iarnă, nu e frig, nu e noapte niciodată; și ai să mănânci pe săturate toate bomboanele din lume; și ai să ai tot ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
acele vremuri i-a aruncat o umbră de tristețe. De multe ori i se Întâmpla ca durerea adunată În suflet atunci să iasă la suprafață... “Trebuie să le povestim și copiilor despre trecerea noastră prin Iad... Se spune că orice necaz trăit În viață Îl uiți abia după ce l-ai povestit și altora... Altfel răul te urmează pas cu pas, ca un câine credincios”... ― Sărut mâna, Lia! Încotro la ora asta, pe așa o ninsoare? A tresărit. În față avea un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doctorul Gruia. Nici el nu știa de ce... ― SÎ trăiești, domnu’ doctoru’, șî sî ai parti di tăt nărocu’ din lumi. Așa cum țâ-i suflețălu’, așa sî curgî nărocu spri matali... Vă mulțumesc pentru urări, dar vă rog să nu mi faceți necazuri, venind toți În spital. Așa nu-l veți ajuta cu nimic pe bolnav. ― Pi matali ti ascultăm ca pi tata’ nostru. ― Mergeți sănătoși. De bolnav avem noi grijă. Cu mâinile În buzunarele pardesiului, doctorul Gruia călca apăsat. S-a despărțit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ridicat de... Am fost căutat la telefon la ora zece... ― Am onoarea să vă salut, domnule director. Cât despre formă... Să spunem că aș fi, dar am o problemă peste care nu pot trece sub nici un motiv. ― Care ar fi necazul, domnule profesor? ― Am o urgență pe care n-o pot lăsa pe mâna oricui. Trebuie să intru deîndată În sala de operație, Împreună cu doctorul Gruia și cu doctorul Vatră. Este vorba de un accident cu fracturi costale, care a perforat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de Îngeri, Maria a revenit cu picioarele pe pământ. ― Vezi tu? Moașele au dreptate când Îți spun că nou-născutul care doarme liniștit nu are crampe abdominale. Dar... aceste neplăceri le poate avea - câteva luni - mama. ― Și? ― Până acum nu am necazuri de acest fel... ― Atunci e bine. După ce vei reuși să transcrii scrisoarea, somn de voie, iubito!... Nu Înainte Însă de a vedea dacă stăpânul casei - adică excelența sa domnul Tudor - nu reclamă oarece Îngrijiri speciale... ― Bine, dragoste. Tu bagă-te În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cum rezistă o asemenea vietate cât un chipăruș la gerurile iernii?” Și atunci mi-am adus aminte că acest grăunte de viață are un simț al libertății nemaiîntâlnit la alte vietăți. Nu degeaba se spune că: „Ai să mori de necaz ca pițigoiul, cu gheara În gât”. Faptul l-am constatat singur În copilărie. Într-o iarnă, un prieten din vecini - nu știu cum - a prins un pițigoi. Neavând o cușcă specială pentru păsări, l-a băgat sub o sită de cernut făina
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
chiar dacă erați prezenți - cum zburați la Înălțime, să nu vă ajungă antiaeriana - voi vedeați doar că trec mașini, dar ce transportă ele mai va” - vorbeam eu cu mine Însumi, precum latră câinele la lună... ― Supărare de om aflat În mare necaz, n-ai ce-i face - a vorbit soția lui Petrică, alăturându se atitudinii acestuia. ― În scurtă vreme, avionul a trecut pe deasupra noastră, În direcția În care ieri, pe șosea, treceau mașinile inamicului... „În sfârșit, vor să vadă unde Își concentrează
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ningă... La Început ușor, dar după o bucată bună de vreme a prins să ningă răzbit... Ningea aspru și nemilos. Când s-a Înnoptat de-a binelea, ningea răzbunător parcă... ― Asta vă mai trebuia - s-a alăturat din nou Elena necazurilor acelor oameni. ― Mergeam din ce În ce mai greu, dar nu ne opream decât să se schimbe cei de la targă... Nu ne dădeam seama cât mai avem de mers. Știam după busolă că suntem pe direcția cea bună... Ne-am oprit, fiindcă trebuia să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Era semnul că o lacrimă - cea de nesperată bucurie a revederii - a ieșit din locul ei, unde a zăcut zăvorâtă o viață... După un timp, limpezindu-și privirile, au răsuflat adânc. Părea un oftat, ca un ecou al durerilor și necazurilor suferite acolo... În Infern... ― Sper să nu supăr pe nici unul dintre dragii noștri musafiri, dar din toți cei de față doar Nicu și nenea Mitru Înțeleg și retrăiesc starea noastră sufletească. Ei au fost acolo. Ei au văzut poate cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
motoare grele se apropia cu repeziciune. Profesorul s a dus În camera unde ațipise colonelul, care odată cu aducerea răniților venise cu ordinul de a evacua spitalul nostru. Am ieșit afară cu toții. Urletul motoarelor se apropia ca o vijelie apocaliptică... ― Alt necaz! - s-a auzit vocea oftată a Despinei. ― „Acestea sunt tancuri. Au aflat de existența spitalului și nu vor să-l scape din mâini” - a explicat colonelul. Din pânza deasă a ninsorii s-au desprins trei umbre masive, care Înaintau impetuos
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la cii cari ne-o dat viațî? ȘÎ fereascî Dumnezău sî nu mai avem nacazuri cu sanatatea. CÎ tot mânuțâli iestea șî suflețălu’ cel bun al dumneavoastrî a fi lângî noi!... Să nu fie nevoie... Dar, dacă dați piept cu necazul, știți unde ne găsiți! ― Drumu’ spre oamini’ cii buni nu să uitî niciodatî - a răspuns piranda. În acest timp, s-a auzit tropot de cai și huruitul roților de căruță. ― Să mergem - l-a Îndemnat bătrânul pe tovarășul lui de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din salon. Când au ajuns la cea pe care Gruia o bănuia că face parte din familia bulibașei, profesorul a Întrebat-o: ― De unde ești, frumoaso? ― Di la Grajdiuri... ― Ești neam cu bulibașa? Îs nepoata lui. A lu’ bulibașa. ―Și ce necazuri te-au adus la spital? ― Apâi, mă doari aici În stinghii. În dreapta mă doari. Profesorul a consultat-o cu grijă și a concluzionat.: ― Este vorba de o apendicită și trebuie să te operăm. Ei, ce zici? ― Dacî trebui, trebui șî
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dădu dintr-o singură privire seama că omul acela, care își petrecuse aproape toată viața în satul lui, nu bătuse drumul de la Vărăști și până la Brănești decât pentru a-i aduce vestea că mama sa, atât de greu încercată de necazuri și de suferințe, nu mai era în viață. Moartea Elvirei, de care se simțise întotdeauna foarte atașat, îl îndureră profund și ochii i se umeziră de lacrimi, ca în anii copilăriei fragede. Vecinul de casă al părinților săi îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
curate! îi porunci Mitică al lui Caloianu fetei, care lăsă făcălețul din mâini și se grăbi să facă ce-i spusese tatăl ei. Nu e nevoie, Mitică, protestă Stelian, asezându-se pe un scaun, față în față cu vecinul său. Ce necazuri aveți?... Văd că ești cam supărat! Mitică al lui Caloianu zâmbi trist și așteptă să se întoarcă Leana cu sticla de țuică și cu paharele. Ce necazuri să avem, domnu Stelică, vorbi cu glasu-i trist și blajin omul, turnând țuica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]