2,311 matches
-
M-am apropiat și am auzit-o pe profesoara care îi însoțea, vorbind rusește. Îl întreb pe un copil, de unde sunt. Puștiul, un blond simpatic, s-a uitat la mine mirat. Insist,întrebându-l la ce școală învață. Aceeași față nedumerită. Auzindu-mă, profesoara îmi răspunde: suntem din Tiraspol. La școală se predă numai în limba rusă. Și acasă, insist eu,nu vorbesc și românește? Văd că dumneavoastră vă puteți adresa într-o limbă curată, românească... Pe față i s-a
BASARABIA. DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376520_a_377849]
-
iubită. Aplecat la masa din cameră încerca să-și scrie gândurile prin fragmente de romane începute. Să fie vis sau aievea glasul ce răzbătea tânguitor din grădina casei? Să fie vis sau realitate? Se ridică, din câțiva pași ajunse afară. Nedumerit, încercă să afle de unde venea acea chemare abia șoptită. În curtea casei, cumpăna fântânii despica luna plină. Încet, un glas suav îl chema: „Vino, hai vino! ”. Înaintă mirat, pe urmele glasului fetei, „Vino, hai vino! ”, pe aleea ce ducea spre
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
pedeapsa se va dubla”. Îmi vei rebobina oscilatoarele data viitoare și voi avea grijă să se adune cât mai multe. M-ai privit tandru și îndepărtându-te mi-ai spus zâmbind cu vocea blândă: „Data viitoare!” Am privit în urma ta nedumerită. Oare ce-o fi însemnând pentru tine „Data viitoare”? -------------------------- L.G. JANIK Aldingen, Germania 1 Iunie 2015 Referință Bibliografică: L.G. JANIK - ÎNCEPUTUL IUBIRII (POEM CELEST) / Ligia Gabriela Janik : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1614, Anul V, 02 iunie 2015. Drepturi
ÎNCEPUTUL IUBIRII (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376568_a_377897]
-
alesese asemenea soluție, ca să se elibereze de povara unei vieți, căreia nu-i putea descoperi sensul. Nu crezuse ... VI. SĂ NE TREZIM DEMIURGUL, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017. Privesc pagina albă ce așteaptă nedumerită dezmierdarea cuvintelor, dar acestea rătăcesc amestecate prin golul minții, risipite de torentul tristeții, prin toate hățișurile sorții. Singurătatea lucrează tenace, cot la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari impasibili lărgesc mormântul din suflet, ca să încapă în el cât
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
apoi se oprește sporadic sub presiunea timpului inamic. Creierul geme cu fulgere ascuțite, brăzdând întunericul durerii, de curcubee sângerii. Ochii se închid, goliți de lumină și plâng în tăcere sub pleoapele ermetice. Citește mai mult Privesc pagina albă ce așteaptă nedumerită dezmierdarea cuvintelor, dar acestea rătăcesc amestecate prin golul minții, risipite de torentul tristeții, prin toate hățișurile sorții. Singurătatea lucrează tenace, cot la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari impasibili lărgesc mormântul din suflet, ca să încapă în el cât
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
aibă prea mare succes. Liviu formula în minte, pentru a mia oară, discuția pe care intenționa să o aibă cu fiica lui, care continua să trăiască în lumea ei, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Toți erau nervoși și nedumeriți. - Lea, după ce termini, te aștept la mine în birou! rupse el tăcerea apăsătoare, ridicându-se de la masă, încruntat. Nimeni nu răspunse, dar privirile furișe se întâlniră involuntar, ca să se plece imediat, încurcate. - Am terminat, deja! Te urmez imediat, tată! replică
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
aibă prea mare succes. Liviu formula în minte, pentru a mia oară, discuția pe care intenționa să o aibă cu fiica lui, care continua să trăiască în lumea ei, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Toți erau nervoși și nedumeriți.- Lea, după ce termini, te aștept la mine în birou! rupse el tăcerea apăsătoare, ridicându-se de la masă, încruntat. Nimeni nu răspunse, dar privirile furișe se întâlniră involuntar, ca să se plece imediat, încurcate.- Am terminat, deja! Te urmez imediat, tată! replică
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
rece, sticlos. Topite sunt distanțe sub pasul curios.. Străbați în mare grabă poteci întortocheate, Iar pasul tău ajunge pe culmi în negură-ngropate. Ai vrea s-așterni, flamand, petale, pe culoarea Care te ispitește și-ți tulbură mirarea... Însă te-oprești nedumerit, pe-o margine de clipă, Și faci din chin, fărâme și faci din dor, risipă. Ai vrea să furi surâsul răvășit pe umărul tău cald, Sculptat cu dalta fină pe cioburi de smarald. Uitat a fost, o vreme, pe prăfuite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
ochi rece, sticlos.Topite sunt distanțe sub pasul curios.. Străbați în mare grabă poteci întortocheate,Iar pasul tău ajunge pe culmi în negură-ngropate.Ai vrea s-așterni, flamand, petale, pe culoareaCare te ispitește și-ți tulbură mirarea...Însă te-oprești nedumerit, pe-o margine de clipă,Și faci din chin, fărâme și faci din dor, risipă.Ai vrea să furi surâsul răvășit pe umărul tău cald,Sculptat cu dalta fină pe cioburi de smarald.Uitat a fost, o vreme, pe prăfuite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
întâmplat... O mai fi loc? După numai trei minute, șeful echipajului ieși târându-l după el pe bărbatul încătușat. Zâmbind cuiva peste umărul studentului, îl dădu acestuia în primire, fără nicio explicație, se întoarse și închise ușa. Studentul îl privea nedumerit și încruntat pe individ, încercând să-și ascundă teama ce-l cuprinsese. Nu observase când intrase plutonierul Vijelie pe hol, gata să-l înhațe pe scandalagiu... Referință Bibliografică: D'ALE POLIȚIEI (7) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
ale pleoapelor. Apoi, după detubare, a început să vorbească, deși celelalte părți ale corpului erau încă inerte. Cu răbdare, a așteptat ca potasiul Divin să îi hrănească și ceilalți mușchi, ai membrelor și, după vreo 6-7 ore, părea întreagă, simțitoare, nedumerită, la fel de tânără, dar mult mai iubită. Lacrimi, îmbrățișări, mulțumiri, Slavă Lui Dumnezeu ... toate se amestecau într-un frumos cocteil de bucurie, pe holurile târzii ale unei secții oarecare, dintr-un spital de provincie ... - Tu pleci, dar pe noi ... ne trimite
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
de petalele florilor de magnolii. Fetița țipa fericită la porumbeii care se năpusteau asupra pufuleților pe care-i arunca cu încântare. Eva Tibori o zărise prima și îl trăsese pe Theo de braț, brusc, dând să-l scoată din parc. Nedumerit, el întorsese capul și privirile li se încrucișaseră. De ce trebuia să o răscolească așa? De ce nu îl putea pur și simplu uita? Privirea lui coborîse apoi asupra căruciorului în care micuța țopăia scuturându-și buclele drăgălașe. Și îi întoarse spatele
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
M-a întrebat ce am uitat de m-am întors din drumul spre casă și eu i-am răspuns că m-ai chemat tu. Cum știa că trebuia să fii la întâlnirea de afaceri din Mamaia, era desigur și el nedumerit că ești acasă. A intrat în tura de după amiază și așa a fost informat, de colega pe care a schimbat-o, că ești la Mamaia și restul ordinelor date de tine. - Ok! Bine! Tu ce faci? continuă el, pe același
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
fericite care a putut face dragoste cu bărbatul pe care-l iubea atât de mult încât îi suporta toate capriciile. Se aplecă peste el și-l sărută cu plăcere. - Îmo, te țuc cu drag și-ți mulțumesc. - Pentru ce? răspunse nedumerit bărbatul. - Cum pentru ce? Pentru partea a doua a nopții. Prima nu a fost chiar așa de plăcută ca cea de a doua. - Da, dar dacă nu era prima, nu exista nici cea de a doua, răspunse ca de obicei
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
sărbătorilor de iarnă putea vedea o grămadă de jucării. Păcat că nu putea duce niciuna acasă. S-ar fi jucat cu frățiorul ei toată ziua și toată noaptea, nici măcar n-ar fi avut nevoie de somn! - Coboară! Ascultă, ridicând ochii nedumerită. Mai aveau o bună bucată de drum până acasă. Se trezi alergând pe stradă pe lângă mama, care gâfâia sub greutatea sacoșelor. Abia când ajunseră în apropierea tomberonului ruginit și intrară pe strada îngustă, femeia își permise să încetinească. După ce intră
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
de sus! Și eu a trebuit să părăsesc Bucureștiul de câțiva ani buni, ca să înțeleg că cei mai mulți dintre oameni nu fac decât să alerge tot timpul după himere și, când ajung la bătrânețe sau chiar pe patul morții, se întrebă nedumeriți: unde s-a dus viața mea? Ce las eu în urmă? Privește din curiozitate cifra unu: o verticală cu, să-i zicem o aripioară în stânga. Pusă acolo de cineva de sus. Omului i-a rămas datoria să mai adauge și
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 13 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375274_a_376603]
-
purtau și încrederea ce le consolida căsnicia, au creat un izvor de energie din care sorbiră forțe cu sete și disperare, până când se simțiră în stare să înfrunte mână în mână, decizia destinului. Rămaseră astfel multă vreme, impasibili la privirile nedumerite sau compătimitoare ale necunoscuților, ce poposeau o clipă cu privirea asupra acelei perechi în suferință, ca apoi să treacă mai departe, fiecare preocupat și cufundat în propria durere. - Iubito, trebuie să fim curajoși și optimiști! murmură bărbatul căutându-i privirea
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
târziu? Văd că încă este lumină afară, nu-i noapte, așa? - Mai poți dormi dacă vrei, este abia ora patru. M-am trezit dintr-un nu știu cum să-l numesc, vis sau coșmar... - Cum adică? Ce vrei să spui? întrebă ea nedumerită și încă somnoroasă. - Uite așa, am visat că.... și îi povesti întregul vis. - Aa, asta-i de la oboseală, nu înseamnă nimic. Ce să însemne? - Așa zic și eu, este un simplu vis care poate să-i vină oricui când este
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
aruncă sub un val și când fetele sau uitat să-l mai vadă, ieșise la suprafață undeva spre larg la vreo zece metri distanță. Se tot îndepărta numai el știind încotro. - Cristina, ce a fost cu toată această poveste? întrebă nedumerită Ana. De unde îl știi pe tip de te pupai așa pasional cu el în apă ? - De unde să-l cunosc? Acum l-am văzut pentru prima dată ca și tine. - Cum așa? Atunci de unde atâta tandrețe și exuberanță între voi? - M-
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
sunt... să te găsesc. Și dor am pus să vină către tine, Am pus și vis să spună cât iubesc, Dar s-au pierdut în clipele puține. S-au rătăcit și nu te mai găsesc. Și rând pe rând, tristeți nedumerite S-au rătăcit în lumea de coșmar. Mor visele... de tine neprimite Și doruri mor... și totu-i în zadar. În mine, totul a-nceput să moară. Mă simt umil... și trist. Nefericit... Îi las iubirii dreptul să mă doară
ÎI LAS IUBIRII DREPTUL SĂ MĂ DOARĂ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373118_a_374447]
-
de căprioară. Copilul mâncă repede, cu poftă, apoi, după ce se sătură, căscă o dată și adormi liniștit. Unchiul Stump își luă sticla de whisky și pachetul de țigări de foi și se așeză pe balansoarul său, în fața copilului. Bobby se uita nedumerit când la copil, când la bătrânul Stump care, într-un balans, bea și fuma liniștit. În încăpere liniștea domnea. Privind copilul, liniștea interioară a bătrânului Stump fu tulburată de o veche amintire. Gândindu-se la copil, își aduse aminte că
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373256_a_374585]
-
ta să-l vezi! - Eu nu pot urca muntele. Nu c-aș fi bătrân, dar sunt născut tare de mult! - zâmbi șugubăț preotul. - Îl coborâm cu niște frânghii... - Și dacă nu vrea să coboare? - Ce vorbă-i asta, părinte? - întrebă nedumerit Pătru. - Adică dintr-o dată devine foarte greu că nici cu macaraua nu-l poți lua! Poate că sfântul dorește să rămână în continuare acolo. Ca să te binecuvânteze Dumnezeu și să-i aduci mulțumire pentru șansa vieții pe care ți-a
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
pentru că îi plăcea să o audă cum o rostește pe una în locul celeilalte. Până într-o zi, cănd Mitică întorcându-se de la muncă, și-a găsit soția supărată foc pe el. “Ce ai de ești așa supărată?” a întrebat Mitică nedumerit. “Lasă-mă în pace! Săptămâni întregi să nu-mi spui ce înseamna drum bun și să mă lași să le inversez?”, i-a replicat Nicole. Atunci și-a dat și ea seama că nu e ușor să înveți o limbă
O LECTIE DE VIATA DESPRE CE INSEAMNA SA LUPTI PENTRU IUBIREA TA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372096_a_373425]
-
să cunoști cuvintele ca să poți citi corect, așa că profesoară mamei, Rivka, o strigă tot timpul: " -Slomia,Slomia!", până ce într-o zi mama, exasperata,i-a explicat gresala din buletin și i-a spus cum se pronunță numele ei .Atunci profesoară,nedumerita, s-a informat: Ce fel de nume mai e și asta? - " Echivalentul în ebraică al numelui Salomeea este Șlomit ", a răspuns mama. -" Atunci schimba-ti-l în Șlomit!" ,la care mama a tăiat-o imediat,ripostând: -" Slomia nu mă cheamă
NUMELE DIN FAMILIA NOASTRĂ- ISTORIE ȘI ANECDOTE( VERSIUNE CORECTATĂ ȘI REEDITATĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372170_a_373499]
-
comandă bătrâna se opri brusc din râs și privind-o aprig rosti aspru: - Eu voglio andare al bagno! (Vreau să merg la baie!) Floricăi îi îngheță zâmbetul pe față. Nu se dezmeticise din puținele minute de somn și privind-o nedumerită șopti: - Scuza signora, io non ho capito... (Scuzați doamnă, eu n-am înțeles) - Cosa non hai capito? Zingara roumena! (Ce n-ai înțeles? Țigancă româncă!) .- Signora, io non sono zingara.. (Doamnă, eu nu sunt țigancă...) În cele din urmă înțelese
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]