1,112 matches
-
lăsa noile terenuri năpădite de buruieni sau recolta nestrânsă de pe câmp, au trebuit să muncească până la istovire. Așa că chiar dacă unii dintre coloniști, în condițiile normale de viață, ar fi putut să biruie neprielnicia climei și a apei potabile, din cauza muncii nemăsurate, ei au fost fizicește slăbiți, predispuși tuberculozei și apoi cu ușurință măcinați de malarie. Aceste neajunsuri, ca și altele neevidențiate, ar fi putut fi în bună parte evitate sau corijate, dacă Statul s-ar fi ocupat și intervenit la timp
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
foarte sănătos, apele de asemenea foarte sănătoase și ușoare, un izvor mare curgând în apropiere, iar alte câteva izvoare mai mici cu apă asemănătoare din belșug. Era și o livadă cu meri, până la cincisprezece soiuri mari și diferite, o mulțime nemăsurată de pruni cu prune foarte mari și foarte dulci, iar nucii, care se aflau în fiecare grădină, rodeau din belșug multe nuci mari.”<footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
adevărate grădini edenice ascunse între munții Buzăului: aerul de la schit este nu doar sănătos, ci foarte sănătos, apele foarte sănătoase și ele, izvorul din apropiere este mare, iar izvoarele mici au apă din belșug, merele sunt mari, mulțimea de pruni nemăsurată, prunele, mari și dulci, nucile, și ele mari, iar nucii se află în fiecare grădină și rodesc din belșug. Pe parcursul unui fragment de text de opt rânduri, autorul folosește de patru ori adjectivul „mare”, la singular sau plural, de două
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și rodesc din belșug. Pe parcursul unui fragment de text de opt rânduri, autorul folosește de patru ori adjectivul „mare”, la singular sau plural, de două ori adjectivul „sănătos”, de două ori substantivul „belșug”, și în plus, apare o dată și adjectivul „nemăsurată”. Adjectivele sunt aproape fără excepție la forma lor de superlativ absolut, iar repetiția expresiilor „foarte mare”, „foarte mari”, „foarte sănătos” și „din belșug”, amplifică valențele și așa augmentative ale seriei calitative folosite. Structura nu ne trimite nicidecum cu gândul la
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
-o noi înșine pe un cal în galop, în vârtejul unui vals, într-o barcă cu pânze mânată de vânt pe suprafața apei sau în fața unui buchet de flori. Întocmai, completează cu voce domoală cunoscutul pictor. Ne cuprinde o aspirație nemăsurată către o altfel de viață, către una hiperbolică. În Adormirea Maicii Domnului de Tiziano simpla răsturnare a capului și ochii măriți exprimă atracția nețărmurită către cerul deschis. Michelangelo în al său Adam vede în brațul întins elanul către înainte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
economie politică, științe financiare și administrative și chiar prelegeri de medicină, Însemnările de fizică, mecanică și ecuații matematice regăsite în multe din manuscrisele sale dovedesc că lecturile de cultură științifică l-au urmărit mult timp, argumentează vastitatea studiilor lui. Dar nemăsurata sa cultură și-a dobândit-o direct din cărțile pe care le citea în biblioteci sau acasă, preponderentă fiind lectura făcută în chip temeinic. Poetul-student și bibliotecar al uneia dintre societățile studențești beneficia din plin de cărțile luate în împrumut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
concepută, și-a dăruit tot sufletul reperelor istorice și stilistice esențiale pentru înțelegerea drumurilor muzicii (cine își mai amintește de audițiile muzicale de la Biblioteca "Gh. Asachi" patronate timp de peste patru decenii de ilustrul profesor?), elementelor fundamentale de axiologie culturală, dragostei nemăsurate pentru muzică și muzicieni, iubirii fără hotar pentru tradițiile și locurile muzicale ale Iașilor. "Sunetul era lumina/ Pecetea universului o ține/ Așa cum sufletul în lipsa-i/ N-ar fi decât pustiu și umbră". Un gând de poetesă pe coperta cărții în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
țară. În fruntea lor se află, printre alții, Nae Ionescu. El statornicește o legătură cu principele și pune la dispoziția acestuia ziarul Cuvîntul, desfășurînd o intensă acțiune propagandistică în favoarea lui Carol, deoarece o considera ca un bun prilej pentru realizarea nemăsuratei lui ambiții de mărire și îmbogățire. Zeci de emisari și de trepăduși aleargă de colo pînă colo, din cafenea în bodegă, ca să lase cu îndemînare cuvîntul prielnic pentru marele nedreptățit. Mihail Manoilescu, mereu în căutarea aventurii menite să-i satisfacă
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
lui ambiții de mărire și îmbogățire. Zeci de emisari și de trepăduși aleargă de colo pînă colo, din cafenea în bodegă, ca să lase cu îndemînare cuvîntul prielnic pentru marele nedreptățit. Mihail Manoilescu, mereu în căutarea aventurii menite să-i satisfacă nemăsurata vanitate, devine și el "carlist". Proaspătul conspirativ cade ușor în mîinile poliției. Se găsește asupra lui un cifru. Este trimis în judecata Consiliului de război. Averescu, care acum era în opoziție, apare în fața Consiliului ca apărător al lui Manoilescu. Ceilalți
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
a dat legea refugiului 189/2000, dar abia după 2 ani timp în care am umblat plângând peste tot, am reușit să strâng toate actele. Mai sunt foarte multe lucruri de spus despre viața foarte grea de refugiat, despre lipsurile nemăsurate, despre suferințe și boli, dar sunt foarte mulți cei care au trăit aceste chinuri așa că închei aici “memoriul vieții mele.”
MEMORIU DESPRE REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ortansa I. Bălan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1673]
-
veni și ea la mine? știu că cer prea mult, dar când ești În pragul morții... Istovit, tânărul se opri, Închizând iar ochii. — Ai nădejde În Dumnezeu, fiule, răspunse iar ciudatul călugăr. Căile Lui sunt de nepătruns și mila Sa nemăsurată... Dar Bodo nu-l auzi. Căzu din nou În somnul lui adânc, care aducea mai curând a leșin. Călugărul Îi umezi fruntea, obrajii și buzele cu o nă fra mă curată muiată În apă și-i ceru fratelui Heribert, care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să se unească. Doamne, Tu l-ai trimis tocmai la mine pe acest om de bine, ca să se facă lumină și să se descopere ceea ce nu trebuia acoperit. Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale. și bunătatea Ta este nemăsurată. Nu suntem vrednici să-Ți mulțumim! Apoi Îl Îmbrățișă pe negustor, care nu-și putea reveni din uimire: — Jupâne Urs, am să-ți spun lucruri de care ai să te minunezi. Deocamdată să ne rugăm Domnului să-i scape pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
știu niciodată nimic. Nu mi-a spus nimic, știi doar cum ia el hotărâri În pripă... Numai o emoție foarte puternică o putea face să vorbească atât de puțin ceremonios despre soțul ei. Conrad o privi cu Înțelegere. Simțea o nemăsurată milă pentru ea. Ducesa nu avusese niciodată prea mult farmec, cu fața ei prelungă și osoasă, și numai amărăciunea ce i se citea În ochi Îmblânzea Întru câtva expresia de trufie care Îi Înde părta pe toți din jurul ei. Bertold
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ar fi găsit imediat penițele dramaturgice subalterne care să cânte binefacerile Teroarei. Trebuie să subliniez faptul că, în franceză, cuvântul "teroare", atunci când este raportat perioadei Robespierre, se caligrafiază cu literă mare, ca termenii Evul Mediu sau Renașterea. Eu am avut nemăsurata șansă de a găsi în Biblioteca Națională două pagini olografe, scrise sub semnul efectului imediat, de deputatul Barras din Convenție, după ce l-a cunoscut pe Robespierre. A.B.-Pentru că ne aflăm în incinta Teatrului de Nord din Satu Mare, spuneți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
bunuri materiale, oricât de scumpe i s-au părut la un moment dat. Înțelegând toate acestea, un astfel de bătrân a devenit un înțelept. Un înțelept neînțeles de cei din jur, stăpâniți în continuare de demonii posesiunilor și ai puterii nemăsurate. Cât despre bătrânul înțelept... el, cel care a uitat să prețuiască bogățiile... a dat în mintea copiilor! Lăsați copiii să vină la Mine! - a spus Domnul Iisus. DIN ÎNTREBĂRILE UNUI SCEPTIC ADRESATE UNUI SAHAJA YOGHIN (Dialoguri cu mine însumi) Al
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ziare, în cărțile de interviuri cu Eugen Simion, cu George Pruteanu, Petru Dumitriu își pune cenușă în cap, conștient de faptul că a semnat pactul cu diavolul roșu și, ce-i mai grav, l-a respectat și slujit cu un nemăsurat talent. Drum fără pulbere narează construirea cu entuziasm și eroism socialist, de brigadieri, utemiști etc., îndrumați de partid și oamenii lui, a Canalului Dunăre-Marea Neagră și este o uriașă minciună, scrisă atît de bine încît devenea credibilă pentru cititori. Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1950, conducerea U.S., printr-o adresă, comunică Filialei ieșene regretabilul plagiat al unui membru al Filialei din Constanța, "fapt care demonstrează că vechile și putredele năravuri ale literaturii burgheze încă mai persistă printre unii mînuitori ai condeiului. Roși de ambiții nemăsurate și setoși de glorii nemeritate, elemente necinstite își însușesc munca altora, dînd-o drept a lor. / În felul acesta, speră că se vor putea strecura printre creatorii de artă cinstiți care cu generozitate și dragoste față de clasa muncitoare s-au angajat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o Împărtășește apoi cu grupuri tot mai largi - nașterea unui dictator, instalarea sa În puterea absolută, care În final ajunge un spectacol grotesc și tragic, apropiindu-se, cum o spuneam, de medievalitatea românească târzie, când „Domnul” posedat de o ambiție nemăsurată este tot mai mult izolat de realitate, de propria sa camarilă, care, apoi, cu ezitări penibile și așteptând Încă o dată un semnal din afară, Îl ucide! Iliescu iese victorios din „subteranele puterii”, obosit, aproape uzat de jocul cinic pe care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
legat-o nu de succes, de nici o formă a eficienței sociale, ci de existență. „Cât pot crea - atât exist!”, Îmi spuneam, parcă, În acea pură și „discutabilă” instinctivitate post-puberală din care s-au născut, pe rând, eul meu „primitiv”, Încrederea nemăsurată În posibil, neîncrederea În probabil - În arma tuturor și a bunului-simț tiranic! - și apoi renașterea „celuilalt eu”, mult mai bogat, mai Îndrăzneț, care, prefăcându-se a acepta regulile probabilului, și-a afirmat, și a „confirmat” existența prin creație. O creație
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ajutat și lămurit” de partid. Numai că țăranul meu, Cupșa, s-a arătat a fi un element rebarbativ și răzbunător... Dar nu numai romanul, ca specie literară, voia tânărul Breban să-l reafirme și a făcut-o cu o ambiție nemăsurată - trei romane În decurs de trei ani, dintre care ultimul, Animale bolnave, l-a făcut cunoscut opiniei largi românești, dincolo de hotarele lumii literare, și nu puțini au văzut În această carte un semn al speranței! -, dar ambiția „sa” a fost
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
când acesta, cu aerul său candid și blând Înfăcărat, ne citea ultimele sale producții, declarații care Îl Încurajau pe poet, expus de la Început, el și poezia sa, nu puținor atacuri perfide, cel mai adesea, și care, ca și mine, avea nemăsurata ambiție - paranoica ambiție, vor zice unii! - nu numai de a se afirma ca poet, de a-și publica tot mai temerarele, uluitor de originale versuri - prin stil și tematică! -, dar și de a revoluționa poezia română, după un Ion Barbu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
luptă, și nu au luptat doar cei care nu au publicat - ratându-se cu scuza barierelor regimului, În fapt și adesea ascunzându-și sterilitatea! - sau cei care nu se bucurau de un talent real sau erau prinși de o ambiție nemăsurată și vorace. Cum a fost de altfel cazul, din nou, al lui Petru Dumitriu, care În „perioada dogmatică” a publicat texte penibile și ticăloase, În care Îi atacă pe cei Închiși la canal sau pe cei care luptau În munți
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dintre titlurile sale romanești, publicate la Paris Într-o prestigioasă editură, nu au avut ecoul textelor unor Kadare sau Kundera i-a convins Încă o dată pe criticii sceptici din țară, probabil, că „drumul e fals!”. Autorul, Însă, În binecunoscutul și „nemăsuratul” său orgoliu, a conchis - și conchide și azi! - că Însăși exegeza franceză, pariziană trece printr-o criză a receptării, nu numai a unui autor venit dintr-o zonă culturală europeană marginală și care nu-și pune cu orice preț arta
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
era extrem, „revoltător” de ambițios, de „lipsit de simțul realității”: a vrut, „deodată”, o carieră care să împletească, să confunde chiar cariera cu munca, iar acestea „două” să-i justifice, poate chiar să-i „lumineze”!, vocația, iar ea - o, orgoliu nemăsurat al tinerilor, al unora! - să-i poată „sluji” drept destin. Având pentru destin o înaltă, nemăsurat de înaltă părere, o „credință” aproape, rânduindu-se astfel fără ezitare și fără a simți în nici un fel „ridicolul”, în seria nesfârșită a acelor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lut numai... Într-un loc sunt adevărate sate de troglodiți, găuri mizerabile scurmate în pământ. Și cernoziomul se întinde cât vezi cu ochii. Pământ negru, mănos, de o bogăție fără păreche, pământ pe care se face pânea albă în cantități nemăsurate. E vreme de secetă. Stoluri de cioară și de grauri se învălue în zare. Iazurile sticlesc în bătaea amurgului. Înserează. O seară cenușie coboară. Departe se vede un foc, undeva, în depărtate singurătăți. Și vântul trece șuerând ușor. care păzește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]