1,089 matches
-
medicale îndelungate, în care doctori cu ochelari reci, de sticlă, îi pipăiau căputa lipsă a piciorului ferfeniță și îi băgau în anus degetul unei mănuși de cauciuc, printre bombardamente anglo-americane și alte apocaliptice năpaste ale războiului, care zdrobeau metodic tărâmurile nemțești, dărâmând orașe întocmite din palate și gări uriașe, construite de împărați gospodari, măcelărind, fără alegere, pruncii și muierile înmărmurite de spaimă, Iuga începu să rupă pe nemțește. Mai mult de atât, auzind mereu, pe grăsunele în halat, de la bucătărie, pomenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pricepe și unele întorsături ascunse, ale limbii vorbite de mâncătorii de mazăre soldățească și de varză, fiartă tot cu slănină. Așa, ajunse să întrebe, de un Kameraden mai vorbăreț, dacă nu cumva Gulaschkanone ascunde, printr-un giumbușluc soldățesc, numele bucătăriei nemțești de campanie. Vorbărețul, având un picior lipsă, până aproape de coapsă, i-a confirmat, surâzând melancolic, că așa este și i-a intonat un cântec pe limba lor, în care era vorba de mazărea cu slănina cotidiană și de "tunul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se știe ce afinități neverosimile, era în stare să suspine și să lăcrimeze, atunci când fredona, improvizând în limba aceea anevoioasă a invalizilor de război din Klosterholtzen. Despre năravul lui Iuga, deja supranumit Friț de către goldăneșteni, care îndruga, la beție, cântece nemțești, severe și serioase, ca o mască de gaze și lăcrima prostește, precum mesteacănul, primăvara, se auzi și la Securitate. Fu chemat din nou să dea declarații, despre: unde a stat la nemți în prizonierat? Și pentru ce lălăie... ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de țarcul cu miros înțepător, unde se foiau porcii rotunzi și albicioși, ca niște bulgări vii și mișcători de parafină, străinul, cu straiele tărcate, a dat înapoi. Trandafira l-a auzit cum a mârâit un fel de ocară, o vorbă nemțească, ori cel puțin ungurească sau să nu fie cu supărare! poate că rusească: Koșon!? zise el, mormăind nemulțumit. Vorba aceea, Trandafira a mai auzit-o iar, când s-au întors cu toții la masa întinsă. Ea tocmai venea de la cuhnie, aducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
amintesc în ce an... Măi să fie! se minunase Vladimir, dar atunci tu știi unde e situat burgul Königsberg?! Ei și tu,Vlady! Sigur că știu: în Germania. Ce? Poate nu e așa? Uite, că nu e așa! A fost nemțesc, până l-a luat Uniunea Sovietică, botezându-l Kaliningrad... După un moment de tăcere, pe sub teii și în umbra înserării tot mai adânci, Zoe lansase întrebarea: Păi de la ce te-ai certat cu Bozdorog? El ce spune despre podurile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din ce în ce mai total. Fapt este că, într-o seară romantică, Vladimir și-a amintit cât de suav rostea Zoe diminutivul său de societate, Vlady, și din momentul acela îi remarcă logica și felul fermecător de a cugeta ("Königsberg e un nume nemțesc, deci problema podurilor s-a consumat la nemți!"; "Vai, cartea aia, pe cât e de groasă, pe atâta-i de stupidă!"). Vlady, în cele din urmă, s-a decis să o ceară de nevastă și așa a venit pe lume Yasmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ea unei femei-comisar, fata unui comandant de submarin al flotei marine sovietice din Baltica. Era fiica acelui nemilos Serghei Marinescov, nume ce escamota pe Marinescu, cetățeanul de obârșie română din Odesa, comandantul submarinului care a lovit cu trei torpile nava nemțească Wilhelm Gustlof, scufundând-o cu tot cu miile de nenorociți refugiați, ce încercau să scape din punga de la Konigsberg, unde-i înconjuraseră tancurile T 34. Victimele copii, femei, bătrâni care au murit, fie în incandescența exploziilor de torpilă, fie înecându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
burta. De mititei mergeau la harbuzării sau mai veneau la oraș, să păzească în piață. Numai câtă mămăligă trebuia să le facă la ăștia... Și pe urmă voia să ne ia ochii cu accentul lui, cu tot felul de citate nemțești, ha-ha-ha... Mă-sa era aproape analfabetă, ca toate neamurile lui, n-a ajuns să calce în casa Pârvuleștilor. A fost și-o condiție la însurătoare, să nu aducă vreunul de-ai lui, să nu meargă să-i vadă. Le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
plângi, femeie, ne-om întâlni noi...”. Te-ai uitat vreodată în ochii unuia care moare? - Cine mai știe... Maică-mea spune că, atunci când s-a dus taică-meu, i-a zis că-l așteaptă tată-său, dar tânăr, cu pălărie nemțească și haină închisă până-n gât, și băieții din armată, că-i fac așa cu mâna, închină cu sticla de ambrozie, că-i o scară coborâtă din tavan și pe-aia o să urce, „iaca, îs gras, poate mă ține...”. Dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
întărește Mănăstirii Cetățuia stăpânirea asupra Văii Rușilor potrivit actului dat mănăstirii de Gheorghe Duca Vodă<footnote Ibidem, documentul 393, p. 361 footnote>. La 4 martie 1673, Ștefan Petriceicu a acordat mănăstirii privilegiul de a aduce ,,oameni din Țara Turcească, Țara Nemțească sau din alte țări din ce limbă ar fi, care urmau să fie scutiți pe zece ani de toate obligațiile fiscale<footnote Ibidem, documentul 394, p. 361 footnote>. Cinci ani mai târziu, Macarie, egumenul Cetățuiei primea de la Gheorghe Duca împuternicirea
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
tocmai cei care sunt cel mai mult împinși de pasiuni, și încă de pasiuni josnice, adică proștii puri sau proștii pozitivi și agresivi... Și ce-i cu asta? - l-am întrebat. — Tu, care te-ai consacrat o vreme studierii filozofiei nemțești, trebuie să știi ce-i cu puritatea - Reinheit, nu așa se spune? - pe care au luat-o de la Platon. Există ideile pure, știința pură, rațiunea pură, cunoașterea pură... Și există de asemenea proștii puri, adevărații proști sau simplii proști, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
experiență năucitoare. La Călan-Băi s-a făcut un motel excelent și o discotecă tip Ring în aer liber, pe lângă bazinele romane renovate. Și-a reluat și numele de pe când se scăldau legiunile pe acolo: Aque. Cum am spus, whisky, beri nemțești, mâncare pe toate gusturile, stroboscop, muzică de ultimă oră, ce mai, puteai să fii oriunde în lumea asta și să nu te rușinezi acolo. Acum însă intervine specificul național de tranziție. Lângă gardul stabilimentului crește porumb, vacile pasc pe tăpșan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu mulțimi de hippies. Avea filosofie marcusiană, leagăn american și baricade franțuzești. Era o adiere de generație. Un ritm ce răspundea celui interior și ne ademenea spre alte tărâmuri. Plecările în Occident erau posibile. La chioșcuri se vindeau reviste franțuzești, nemțești și englezești. Am prins din plin generația în bluejeans și adidași. Generația care ciulea urechile la Europa Liberă să asculte știri și topuri. Ne păsa infinit mai mult de manifestațiile studențești de la Sorbona decât de ce se întâmpla foarte aproape de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
gură de apă, încercând să‑mi recapăt suflarea. Cred că problema e că nu sunt obișnuită cu aparatele americane. — Se poate, zice bărbatul, dând din cap. Te pot induce în eroare. Firește, ăsta - adaugă, lovind vesel cu palma aparatul - e nemțesc. — Aha, zic după o pauză. Da. Păi, oricum. Vă mulțumesc pentru ajutor. — Cu mare plăcere, zice bărbatul și, în clipa în care se urcă din nou pe banda lui, îl văd zâmbind. O Doamne, a fost super penibil. Fac duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Întâi la dom’ Teodosiu. Dom’ Gică Teodosiu, Șeful. Alături, pe aceeași măsuță, cafeaua pentru tov Titi, cum făcea zilnic. Apoi, la duduia Gina, la recepție. Apoi la dom’ profesor, pe taburetul din fața fotoliului. Nici măcar nu ridicase scăfârlia din ziarele alea nemțești franțuzești, ce-or fi fost, nici măcar nu clintise picioarele alea lungi, rășchirate, dom’ profesor. Așa că aranjase totul ușurel, ca totdeauna. Dom’ profesor nu ridicase capul din revista aia colorată, dar băgase frumușel mâna în buzunarul pantalonilor, scoase bancnota, se întinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dej și a lui Tudorache S. Teodorescu. Pe Tudorache îl ura personal, de dinainte de război, când acela stătuse ascuns două săptămâni în Șoptireanca, la Soporani, și răspândise peste tot vorba că el, Calinic, era omul Siguranței, încă de pe vremea ocupației nemțești din Primul Război. S-a întâmplat că jandarmii l-au și ridicat atunci pe Tudorache, când tocmai se pregătea să plece din Șoptireanca. Toți au crezut că îl turnase Calinic. Nu pentru că ar fi simpatizat careva cu comuniștii, dar Tudorache
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o jumătate de metru până când a descoperit capacul Încuiat al unei lăzi foarte mari. S-a gândit preț de câteva secunde, a analizat riscurile și un gând trimis de undeva a Încolțit În mintea sa. După mai multe Încercări, toporașul nemțesc și-a făcut datoria, Încuietoarea a cedat iar Victor a luminat Înăuntru, a ridicat capacul, a privit și imediat l-a lăsat să cadă la loc fără să-i mai pese de zgomot. Trecuse prin multe situații de genul acesta
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mai slab...randament! Nu știu dacă s-a supărat Plugul modern dar a... tăcut La-nceput ! Nu părea...afectat, Și-a virat, ca în joacă, Începând Și arând, Odată la deal și-odată la vale, Douăzeci de brazde să-ntoarcă, Nemțești...de egale! Drepte, perechi-perechi, Rapid reușind să facă Treaba plugului...vechi!! Luându-l apoi în tărbacă : Nu te supăra că îți spun: Ești demodat și bătrân! Nu mai ești de arătură, Doar...arțăgos ! Și... rău de gură! Dă-i înainte
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
incorecte pe care chiar el însuși le furnizase, printre care și numele Charlot. În acest moment, în Franța, un asemenea document era mai valoros decât orice act oficial, căci nici un colaboraționist nu poseda un dosar de deținut într-un lagăr nemțesc, autentificat prin fotografii din față și din profil. Văzut din față, Charlot era puțin schimbat, căci își lăsase barbă, dar, privit cu atenție, era totuși același chip. Nemții erau la curent cu tot ceea ce era nou în arhivistică și știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nici un acoperământ, pleca în oraș fără nici un bagaj la vedere, cu o fixitate a tabieturilor curat de nebună. Trebuie să fie nepoata Anei Pauker, zic, stă în fundul aleii la numărul patru. Soțul ei, doctorul, mi-a dăruit odată niște cărți nemțești, câteva zeci, care la noi în casă nici nu se mai pot depozita cum trebuie, stau în vestibul într-o cutie de carton cât o cameră presurizată, de unde extrag, când mi-aduc aminte, o ediție bibliofilă cu legătură neagră sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Fa verde și cât mai multe pungi de plastic colorate. Abia după ce au început să apară și pungile românești, albe, albastre sau gri, cu modele simple, din câteva linii și cu un scris urât, s-a văzut clar că pungile nemțești nu mai puteau fi detronate: erau reginele absolute, de care aveam grijă ca de ochii din cap. După orice purtat, băbuța le ștergea cu grijă, le netezea și le împătura meticulos în sertar, obicei la care mama n-a renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
o iau prin parcul Crucii spre Turgheniev, la Anda, pe partea opusă casei lor, fără să înțeleg nici până azi de ce fac așa. Recapitulez: în mâna stângă abia duc cele două plase, una cu mere, alta cu borcanul și cadourile nemțești, iar ]n dreapta țin cofrajul de ouă. E noapte-noapte și, pentru cine a uitat, nici un bec aprins pe stradă. Merg tropotind prin beznă cu cizmulițele gri de la Modern refuzate de la export, dar calde și comode, fără nici o grijă, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
în picioare, pentru că nopțile erau deja geroase, dar căldură nu se furniza decât două ore pe noapte. Departe de a se lăsa descurajat, admiratorul (cred că-l chema Daniel) a continuat să-și manifeste pasiunea complet nonverbal, lipindu-mi abțibilduri nemțești cu formațiile lui preferate pe carnetul de bilete de voie lăsat la semnat pe caloriferul pedagogei și cadorisindu-mă cu ciocolată pe căi dintre cele mai complicate. Mie îmi plăcea însă un coleg de-al lui, cu care nu vorbisem decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Iliuță, la rândul lui, se apucă să cânte din frunza-i fermecată. Țăranii se mirau și căscau gura la bucureșteamul care se pricepea așa de bine să zică doina și alte cântece populare. Adevărul era că Iliuță, deși purta straie nemțești, neam de neamul lui nu fusese bucureștean, se trăgea tot din opincă. Nuntașii petreceau în lege, băutura îi antrenase la joc și veselie. Numai eu sufeream de o grijă apăsătoare, absurdă, care în răstimpuri lua forme de spaimă neînțeleasă. Încercam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
linoleumul cu pătrățele al prăvăliei, strângând de peste tot doze și sticle. Le punea pe tejghea - care fusese spălată și lustruită cu Flash, pentru a șterge urmele succesului ei violent și dulceag -, în ordine: întâi cutiile de Pilsner, apoi berile cehoslovace, nemțești, austriece și locale; urmau cele ezoterice: Elephant din Danemarca, Wildebeeste din Africa de Sud, Simpatico și Sol din Mexic, niște Gulder nigerian, cutii înalte și argintii de Sapporo japonez, ba chiar și un set de patru doze dintr-o bere obscură, Black
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]