3,831 matches
-
ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Când dorul... doare Noaptea înfrigurată se furișează sub vălul de cristal al stelelor. Ora obosită se așează pe cadranul ceasului, să-și respire clipa trecătoare... Invăluită în tăcerea nopții, privesc de la fereastra camerei adormite, albastrul nemișcat, înghețat pe coama orizontului... Privirea-mi sculptează visul gândului în perdeaua albă, care se lasă încet pe fața pământului... El, gândul, îmi este neobosit și câteodată când tristețea îl întunecă, aș dori să-l luminez cu sclipirea împrumutată de la stele
CÂND DORUL... DOARE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347520_a_348849]
-
Ediția nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului După orânduiala ce-i intrase în reflex în atât de mulți ani, se întinse pe marginea patului pipăind ușor cu degetele răsfirate scândura, așa cum făcea de atâția ani și rămase nemișcat, adâncit în gânduri. Într-un târziu, simțind lumina soarelui dincolo de ferestrele acoperite de draperii, se ridică încet și, fără să caute sprijin, se deplasă încet până la ușă. Întinzând mâna până simți lemnul lucios, prinse bastonul atârnat de cuiul pe care
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]
-
esență tragică. Moartea e o „afacere-nsemnată” pusă la cale într-un decor intim: Iată-ntrebarea care-mi rupe tăcerile: Dacă mor, scap de toate durerile? Dacă trec Styxul, apa nopților, sumbrelor, Capăt iertarea ta, demon al umbrelor? ................................................ Stau întins, nemișcat, ca-ntr-o pivniță rece? Sau un sol misterios pe-alt pământ mă petrece? (Poemul Fluviilor) Sau: „M-aplec cu toate frunzele-n vânt De pe-un mormânt pe celălalt mormânt Și mă îndoi, gemând, cu trunchiul greu Când într-
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347600_a_348929]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > PICIORUL MEU Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1153 din 26 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Piciorul meu Piciorul meu nemișcat ca un obiect, gândește, Nu vă mirați, la atâta gol - atâta minte, Nu există generație care să nu aibă patru oameni drepți, Unii nu sunt nici drepți, nici strâmbi, drâmbe adică, Îngăduiți unui corp străin să ia locul Pământului, Personal
PICIORUL MEU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347656_a_348985]
-
un om din sat, care urca ducând de căpăstru un cal trăgând o sanie goală, venind dintr-un cătun vecin, unde a fost să care niște fân la cumnatul său. Nu-i veni a crede când văzu un om căzut nemișcat de-a lungul plaiului. Se apropie de el, îl întoarse într-o parte. Da, acum îl recunoscu, era Mihai al lui Macovei. Doară erau vecini de cătun. Văzu că trupul celui căzut încă mai era cald. Nu stătu mult pe
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
încercare de agățare cu bahorul eșuase, din cauză că somnul se zbătea puternic. Tot forțând să țină monstrul cât mai aproape de mal, la un moment dat, s-a rupt, atât lanseta la vârf, cât și nailonul. Peștele a rămas pentru câteva secunde nemișcat, la fel de nemișcat cum am rămas și noi toți, care eram convinși că l-am scăpat! Un flăcau cu mult alcool în cap, consecință a petrecerii din ajun, s-a repezit în apă peste somn și l-a prins în brațe
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
agățare cu bahorul eșuase, din cauză că somnul se zbătea puternic. Tot forțând să țină monstrul cât mai aproape de mal, la un moment dat, s-a rupt, atât lanseta la vârf, cât și nailonul. Peștele a rămas pentru câteva secunde nemișcat, la fel de nemișcat cum am rămas și noi toți, care eram convinși că l-am scăpat! Un flăcau cu mult alcool în cap, consecință a petrecerii din ajun, s-a repezit în apă peste somn și l-a prins în brațe, iar cetățeanul
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
îndoliat Am simțit pământul în lacrima din mine. Mâna am întins, să-l ascund în palmă... Plină de durere îngenunchez la groapă Cerul mă mângâie cu ninsoarea-i calmă. Lacrima și neaua îmi sărută geana In fața durerii și timpu-i nemișcat. Clipa-ndoliată respiră-n veșnicie Un suflet se înalță, spre cer, cu-n oftat... Ai devenit un Astru în largul Infinit. In fiecare clipă te simt așa aproape! Ființa ta iubită, simt, cum își dorește Viața noastr-aici s-o vezi
ODIHNEȘTE ÎN PACE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350084_a_351413]
-
șira spinării îi fusese afectată și rămăsese paralizat de la brâu în jos. Medicii fuseseră fermi: nu se mai putea face nimic. Nu va mai putea merge niciodată. Și astfel a fost nevoit să-și ducă zilele în ultimii ani. Aproape nemișcat, deplasându-se cu scaunul, fiind nevoit să se îmbrace și să facă majoritatea lucrurilor cu greutate, să audă tumultul vieții de afară ca pe ceva venind de foarte departe, intangibil. Să fii aproape mort pentru tine însuți și pentru cei
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
coana Liliana și s-a concentrat pe treabă. Nu a observat, când freca parchetul din sufragerie ca să scoată resturile de var, vopsea, nisip și alte materiale folosite la realizarea, șlefuirea și finisarea plafonul fals și la pereți, că băiatul stă nemișcat în pragul ușii și o privește cu atenție, fixându-i formele descoperite în timpul lucrului. Ea era aplecată și sânii se lăsau pe bluză împingând-o către în jos, părând a fi mai mari decât în realitate. Fusta era săltată și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
să mă ridic și ceva mă țintuia de locul unde șezusem speriat că nu voi mai avea părinți. M-am ridicat și abia atunci am observat că sunt gol, că eu, de fapt, ieșisem din baie. Am rămas în picioare, nemișcat. Soneria suna cu mici intermitențe. Nu știam ce să fac, până la urmă m-am apropiat de ușă și am privit prin vizor, era prietenul meu, unul dintre cei mai apropiați, ne cunoșteam de când aveam vreo cinci ani, care trecuseră, dar
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
să doarmă iepurește cu alarmele de peste noapte și echiparea rapidă astfel că nimeni nu va avea vreodată șansa să îl prindă dormind. Cât despre primejdia de a avea de-a face cu porcii mistreți, în caz că se va întâmpla, va sta nemișcat în front, ca la instrucție, până ce aceștia se vor îndepărta. Cel mai numeros grup format în timpul pauzelor îl are în centru pe Covaci, un lider recunoscut. Covaci este legătura dintre fiecare membru al grupului cu gradații. Fiecare încearcă să îi
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
au întâlnit niște evrei și au dorit să-l omoare. Și-au scos săbiile și au alergat la bătrân. Dar când s-au apropiat și și-au întins întins mâinile ca să-l lovească au rămas cu mâinile spânzurate în aer, nemișcate. Și s-a rugat călugărul pentru ei și numai așa au putut pleca, bucurându-se și slăvind pe Dumnezeu. Link: http://saraca.orthodoxphotos.com/bibliotecă/limonariu.htm Referință Bibliografica: Ioan Evcrata - Livadă duhovniceasca (5) / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
LIVADA DUHOVNICEASCA (5) de ION UNTARU în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365015_a_366344]
-
de la trăsură au refuzat să urce pe podul plutitor și nimeni nu știa ce trebuie făcut. Atunci s-a coborât ierarhul din trăsură, a vorbit puțin cailor și aceștia s-au liniștit complet, au urcat pe pod și au rămas nemișcați până când au ajuns la malul celălalt, ceea ce i-a uimit pe toți din suita sa. Mai departe a fost rugat de aga Ismail care îl însoțea cu soldații lui, să se întoarcă nu departe de Vârșeț, unde soția lui care
SF. IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOŞ de ION UNTARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365040_a_366369]
-
că și luminează (!?) Cred c-o lampă îți filează! Și-unde auzi tu câini lătrând, Când e liniște, mormânt!?... -Da' te uită-n sus, găină, Că nu-i nor, e Luna plină, Ca o mămăligă coaptă Sus pe cer stă nemișcată, Și zâmbește către mine S-o iau de pe cer că-mi vine!... -Nemișcată zici, bădie? Mișcă parc-ar fi piftie, Poate tu ai, cine știe ... Mămăligă sub chelie(?!) Fugi de-aci cu-așa prostie Și de-o vrei, a ta
CONTRAZICERE (FABULǍ) de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365126_a_366455]
-
zile de 1 septembrie 2013 când le-am și postat pe siteul; http://confluente.ro/Ai devenit un nume scris pe o mihai leonte 1377996746.html - 1 septembrie 2013 ziua fatidică în care îmi vedeam pe cea care mi-a fost alături peste 46 ani pentru ultima dată. Era nemișcată în sicriul îmbrăcat în acel material alb, semn al inocenței. Lume multă, coroane multe pe care ea Ana LEONTE nu le mai putea vedea. Am urmat convoiul funerar în autoturismul fiului nostru, fiindcă nu puteam merge pe jos cu bastoanele
SINGUR, DAR CU VOI PRIETENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365122_a_366451]
-
despărțit supărați că nu iubesc aceeași fată. Ajuns la marginea pădurii, Albert s-a cățărat în copacul din care se vedea casa Iuriei. A coborât , afundându-se apoi în pădure, înaintând cu grijă pentru a nu călca vreun șarpe încolăcit, nemișcat, încălzindu-se la soare. Desișul pădurii se termina la marginea unui amfiteatru natural. Totul se deschidea larg, dintr-o dată. Lacul de la baza amfiteatrului îți dădea senzația că te afli undeva, între două părți de cer. Albert s-a grăbit să
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
pe aceea a întregii creații, depășind-o însă prin faptul că este o mișcare conștientă, dorită, liberă. Pentru filozofia antică necreștină mișcarea era o însușire a ființelor nedesăvârșite, ținea de cădere, de imperfecțiune. Ființa absolută era gândită ca ceva imobil, nemișcat, care, grație desăvârșirii sale, atrăgea la sine ființele din lumea schimbării și a devenirii. Dar ce înseamnă o perfecțiune imobilă, nemișcată? Este, în cele din urmă, o perfecțiune rece, distantă, moartă. Așadar tot ceea ce a imaginat mintea omului antic drept
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
mișcarea era o însușire a ființelor nedesăvârșite, ținea de cădere, de imperfecțiune. Ființa absolută era gândită ca ceva imobil, nemișcat, care, grație desăvârșirii sale, atrăgea la sine ființele din lumea schimbării și a devenirii. Dar ce înseamnă o perfecțiune imobilă, nemișcată? Este, în cele din urmă, o perfecțiune rece, distantă, moartă. Așadar tot ceea ce a imaginat mintea omului antic drept cea mai înaltă formă de existență este, în ultimă instanță, lipsit de viață. Or, omul însetează după viață și iubire; conștient
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
De ce oare pășim greșit în lume și nu acceptăm propriile greșeli? Pentru că mândria noastră ne întrece pe noi? Pentru că totul e risipă-nchipuire? Pentru că suntem adulți. Iar viața este fantastică. AMNEZĂ Aici sunt. Și nu-mi pot mișca simțurile. Rămân nemișcată și rotundă... Îmi e greu să-ți spun cu adevarat ce simt. Te rog trimite-mă acolo unde simți . Chiar dacă sunt neputincioasă... A noastră piele este sumară, se unește precum soarele în cer neîmplinit. Avem nevoie de lumina noastră tulbure
UNIVERS INVERS (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364874_a_366203]
-
din poveștile lui Ion Creangă ori din opera lui Caragiale. Așa reușise Domnia Sa, să se facă iubit și respectat chiar și de cei care repetau clasa. Era într-o zi de iarnă când de dimineață ceața deasă părea să stea nemișcată până-n seară. Pe jos gheața care era așternută de câteva zile, făcea și mai mohorâtă frumusețea străzilor acoperite cu zăpadă, parcă privindu-te într-o oglindă mată. În confuzia ceței întunecate din mijlocul zilei, fără de voia ta de vedeai de
SCHIȚE DE PORTRET de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366374_a_367703]
-
fratelui mai mic, Ion, i se trăgea de la faptul că acestuia îi plăcea tare mult să pună de gâtul oilor și al măgarilor clopote care să nu sune două la fel. Așa se face că, atunci când turma păștea, el sta nemișcat în mijlocul ei, sprijinit cu bărbia în bâta groasă de corn sau lungit în iarbă cu aceeași bâtă sub ceafă, și asculta fascinat concertul de clinchete oferit de oițele lui dragi... Din când în când, dintr-o parte sau alta a
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
arate colții mârâind. Totodată, privirea i s-a schimbat rapid, nu mai emana deloc plictiseală ca până atunci, ci de-a dreptul agresivitate. M-am retras ușurel către mijlocul drumului, fără a-l mai privi în ochi. De acolo, stând nemișcat, am fost nevoit să strig la ai mei ca să-mi dea drumul în casă, prilej pentru câine de a se ridica în picioare și a începe să mă latre cu putere, fără însă a și veni înspre mine, avea un
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
prăda nici pe cine ucide sau robi își cătară de drumul lor, buciumând din corn și săgetând spre nori. Timpul a trecut, oamenii s-au întors la sălașele lor, viețuitoarelor s-au hălăduit prin pădurile din jur. Muntele a rămas nemișcat, la poalele lui curgând râul pe care oamenii la numit mai întâi Tatarroș în amintirea tătarilor năvălitori și cu timpul a ajuns să se cheme Trotuș așa cum îl știm noi astăzi. Goanța este și acum muntele plin de păduri verzi
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
neștiutori - patas sau descerebrados, cum îi supranumesc pamplonezii pe candidații involuntari la sinucidere - sunt surprinși adesea pe picior greșit. Poate și pentru că tind să se ridice imediat după ce sunt aruncați la pământ, încercând să fugă mai departe, în loc să rămână culcați, nemișcați. Îndeosebi americanii și australienii dețin recordul la accidentări. Cu toate acestea, e un adevărat miracol că se înregistrează relativ puține incidente grave și extrem de rare cazuri mortale. Taurii sunt programați genetic să evite îmbulzeala, fiind mereu în căutarea unui „tunel
FIESTA TOTAL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366524_a_367853]