KorAP: Find »[drukola/base=nemijlocit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...202 >

5,047 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

172} că nu i se părea lucru prudent de-a atrage asupra sa și a țării sale pornirea cu mânie și supărul regelui Sigismund al Ungariei, declarîndu-se pe față în partea cuiva. În anul 1390 voievodul moldovenesc Ștefan I, urmașul nemijlocit al lui Petru Vodă, se-nchină și se supuse Poloniei, atrase astfel asupra sa mânia lui Sigismund și năvălire cu arma și, biruit fiind, a trebuit să se-nchine Țării Ungurești. Atunci Mircea văzu că teama sa firească de-o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Mihail, care stătea sub patronatul lor îndeosebi și era pe moșiile lor. Spre acest scop Dragoș Voievod merse însuși la Constantinopol și-i espuse patriarhului în persoană și cu multă stăruință cererea sa. Patriarhul luă deci mănăstirea în a sa nemijlocita apă {EminescuOpXIV 197} scutire și conducere patriarhicească o sustrase de la jurisdicțiunea arhiepiscopului respectiv, orândui pe Pachomie, egumenul acestei mănăstiri, exarh cu toate drepturile și datoriile, având a se subordina numai patriarhatului și mai dispuse, pe lângă acestea toate, ca conducerea mănăstirii

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
specii de poezie, are întreagă personalitatea omului de material al ei. Prin mijlocul aceleia ea (rezolvă) dezleagă în același (sens) înțeles tema ei (Aufgabe), precum și le rezolvă și pictura prin lumină e coloare, sculptura prin metal or marmură, poezia prin nemijlocitul product al spiritului: cuvântul. În ea dar apare personalitatea individuală a omului ca materialul (cel mai) necesar, pe care nu are de-a-l forma și spiritualiza (begeistigen) mai puțin, de-a-l întrebuința adică la (înfățișarea) reprezintarea ideei, decât sculptorul greutatea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
actor]ul ar face aci din întreg coprinsul individualităței sale un organ pentru re[prezen]tarea unei personalități poetice. Însă poate aceasta într-adevăr numai (cu) sub condiția că să n-o lase cum i-e dată numai de natură nemijlocit, ci să-i dea tip și formă și s-o ia, cum am zice, d-a doua oară în posesiunea sa. Actorul așadar e numai într-atîta artist pre cât a putut să se facă el prin (Bewaeltigung) a individualităței sale

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
dramatică. Nicăiri nu lipsește mai mult o schele de legi neatîrnătoare de agitațiuuea (Erregtheit) subiectivă o măsură anumită de cultură tecnică și generală spre a se arăta în genere de un esersător al acestei arte. În neci o arte influința nemijlocită nu e mai mare și mai puternică decât într-aceasta, pentru că ea aduce la prezință sensibilă simțirile și pasiunile cele mai iritate în cea mai vie a lor espresiune. De aceea la neci o arte nu e mai des fenomenul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
schimbate într-o esistință sensibilă, ele lucrează asupra-ne cu puterea a chiar realităței, fără de-a ne vătăma însă prin asprimea lor, prin ne-ndurarea lor, ca în viață, ci împărtășind numai mărimea impresiunei cu puterea realităței. În privința impresiunilor nemijlocite nu poate nimeni să se-ntreacă cu artistul dramatic; întru a (dota) înarma atât de precis pe cel mai adânc fond de viață (Lebensinhalt), pe care numai o poate naște cea mai spiritualistă din arți, cu puterea unei (întîmplări) esperienți

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nu poate nimeni să se-ntreacă cu artistul dramatic; întru a (dota) înarma atât de precis pe cel mai adânc fond de viață (Lebensinhalt), pe care numai o poate naște cea mai spiritualistă din arți, cu puterea unei (întîmplări) esperienți nemijlocite, de-a-i împrumuta aparința unei întîmplări ce irumpe cu putere victorioasă, irezistibilă care, deși ne-nlănțuie de realitate ne discatenează totuși cu desăvârșire de ea. Această plinătate de viață nemijlocită ce-o dezvoltă artistul dramatic înaintea spectatorului îi asigură de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cea mai spiritualistă din arți, cu puterea unei (întîmplări) esperienți nemijlocite, de-a-i împrumuta aparința unei întîmplări ce irumpe cu putere victorioasă, irezistibilă care, deși ne-nlănțuie de realitate ne discatenează totuși cu desăvârșire de ea. Această plinătate de viață nemijlocită ce-o dezvoltă artistul dramatic înaintea spectatorului îi asigură de aceea artistului, legat de îngustimea prezintelui, de momentul fugace al creării, îi asigură admirațiunea plină de esaltare a mulțimelor impresionate de el. Avizat la victoria momentană asupra maselor, trebuie el

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
aristocrată în privința acestei posesiuni. Pyrrhus zicea epiroților săi: "Voi sunteți aripele mele", și neci un artist afară de cel dramatic nu are mai mare drept s-o mărturisească asta de auditorii săi, pentru că neci unul nu stă într-o reciprocă impresiune nemijlocită cu cei ce primesc de la el, neci unul nu produce activitatea sa așa cu totul numai prin mijlocul acestei impresiuni reciproce (Wechselwirkung). Ea se manifestă într-acele mișcări involuntarii și accente elocinte cu cari acompaniază privitorii creațiunea artistului reprezintator prin

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
o esploziune neașteptată de aplauz efectele rude a unor tonuri de coloare grelă, în fine în mijlocul unei aspirațiuni meschine la Astfel a fost în toți timpii și va fi în toți timpii, pentru că stă în natura acestei arte avizate la nemijlocita participare a publicului. Poporul cel mai spiritual al pământului, grecii, acompania reprezintațiunile sale dramatice cu cele mai vii semne de aprobare sau dezaprobare. Compară Becker în Charikles, tablouri de moravuri grece vechi, III, p. 275. " Se urmărea reprezintațiunea cu atențiunea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
se retrage; ea se ridică abia atuncea când viața artei, ce se dezvoltă organice ca o operă a naturei, și-a pierdut cea mai naltă putere productivă a sa. Critica învia în Grecia pe când disflorise deja frumoasa viață greacă în nemijlocita sa productivitate. Cele ce se produsese în regiunea poeziei, mai mult dintr-un instinct creator și dintr-o intuițiune poetică înrădăcinată în spiritul poporului, le supuse abia Aristotele criticei de arte și contrase în simplitatea cugetărei legea ce se manifestase

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
preda apoi activităței spirituale. Al doilea moment a laturei nature din artea reprezintativă este tonul (vocea). Și aci întîlnim două mari piedece prin cari natura pronunță oarecum veto al ei asupra misiunei de actor. Pentru că tonul, deși element natural, e nemijlocitul purtător a ținoarei spirituale, de aceea bara pare și mai imperioasă decât la forma naturală a corpului. Și aci se manifestă obstacolul natural pentru artistul reprezintator în două laturi. Alexandrescu Gh.; Gestianca. Tonul poate să fie necapabil spre-a esprima

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
dezvoltare a artistului reprezintator, trepte ce par puse prin necesitate de idee însusi, cari ne rămâne de-a le pricepe ca legea secretă care se repetă necontenit, fie cât [de] divers, cât de variu modul aparinței ei. 1. STADIUL SIMȚIREI NEMIJLOCITE Tema artistului dramatic e reprezintarea omului, o reprezintare însă în care se pătrund (confundă) reciproc adevărul vieței reale cu importanța (semnificativitatea) idealului. Terenul pe care crește o asemenea operă e intuițiunea artistică. Pentru intuițiunea artistică tipurile create de poet sunt

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și cu acel foc pe care ni-l inspiră cele wahlverwandt. Din mijlocul acestei dispozițiuni lirice reprezintatorul, pe treapta întîia a dezvoltărei sale, caută să realize figura poetică. Însemnăm așadar acest stadiu primariu al reprezintațiunei dramatice de stadiu al simțirei nemijlocite. Abandonat (tipului) fantaziei cu întreaga-i putere nefrântă și dotat cu acele daruri naturale cari pot să dea căldură simțământului și bătaia {EminescuOpXIV 260} vie a pulsului, reprezintatorul revarsă, cum s-ar zice, viața sa cea mai internă în simțământul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
însă lămurită de focul idealităței. În arte însă, care trebuie să ne ridice întotdeuna deasupra nemijlocirei naturei, nu vom fi pătrunși curat și pe deplin de o aparițiune care ne reprezintă numai o viață naturală în afectele și dispozițiunile sale nemijlocite. Reprezintatorul ce-și are steaua lui conducătoare numai în simțirea sa (proprie) singură nu ne va putea așadar să ne ridice asupra convicțiunei turmentătoare că și aci se poate ca natura să se dezlănțuiască cu deplinătate și să întîmpine cu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
să ne ridice asupra convicțiunei turmentătoare că și aci se poate ca natura să se dezlănțuiască cu deplinătate și să întîmpine cu dispreț legile lumei ideale. În acest atent, consecință necesară a unui afect ce se revarsă dintr-o simțire nemijlocită, suntem incapabili de-a gusta curat; atentul acesta e cu totul ne-mpîcat cu acea dispozițiune artistică în care totdeuna adevărul naturei e în consonanță cu conștiința libertăței și securităței spiritului. Actorul dezvolat simte ceea 349v ce-ar simți omul poetului

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
renaște în forma sa ideală. Numai atunci când espresiunea afectului se-ntrece în tărie și originalitate cu natura însăși dar [î]și esersă totodată asupră-ne și puterea unei aparițiuni ideale, numai atuncea suntem noi înșii (transportați) ridicați din sfera unei nemijlocite puteri a naturei. Pentru că reprezintatorul nu se simte îndemînă față cu rolul decât prin mijlocul simțirei sale subiective, de-aceea va putea descrie numai acel cerc strâmt de caractere în care el își (privește, regăsește) recunoaște cu totul obiectiv dispozițiunea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
simțirei sale subiective, de-aceea va putea descrie numai acel cerc strâmt de caractere în care el își (privește, regăsește) recunoaște cu totul obiectiv dispozițiunea sa cea lirică. Orce suget în care o natură nobil organizată își regăsește cea mai nemijlocită și cea [mai] vie espresiune a ei însăși, revărsările (Ergusse) amorului, a unei amiciții ideale, a unui entuziasm republican, în fine tot ce împopulează fantazia unui june, aceea va putea să redea reprezintatorul (cel dotat) fecund cu succes mare. Ba

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-ne pe omul afectat numai priu natură (și nu și prin arte). O asemenea disonanță însă nu e așa de lesne-nvins[î] și nu ne lasă să revenim îndată la dispozițiunea noastră curată. Daca însă această treaptă a simțirei nemijlocite nu-l apără pe reprezintator de apărarea precipitată a omului numai natural neci chiar în momentele în cari el predă Eul său potențat (gesteigert) și entuziasmat, atunci (e) stăm și mai rău în privința desfășurărei unui întreg și a reprezintărei caracterului

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Declamatorul sec ne face în arte acel efect dezgustător care ni-l face în viața ordinară o natură stoarsă prin plăceri simțuale, care cearcă a produce încă prin iritațiuni sensuale simțământul cel natural, de viață. Din stadiul acesta de simțire nemijlocită actorul nu ne poate da un întreg, pentru că nu și l-a făcut încă obiectiv. Fizionomia precisă a caracterului nu va putea dar să iasă aicea în față. Auzim într-adevăr afectul amorului și a amiciției dezinteresate, a sacrificiului mărinimos

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
naturei noastre ideale cu atât mai curând va putea să producă acest stadiu primitiv o impresiune poetică reprezentîndu-l; cu cât însă caracterul dramatic va fi mai (bogat) propriu și mai individual, cu cât e mai depărtat patosul său de simțirea nemijlocită a reprezintatorului, cu cât găsește acesta mai puțin în caracter eul său special în obiectiv cu-atît mai nedeajunsă și mai neputincioasă este această treaptă pentru reprezentarea dramatică. Caractere reale, chiar din viața burgeză fie, fără-a fi vorbă de figuri

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
e nemijlocit mai înrudită cu artea decât bărbatul, pentru că în genere nu are a merge până la astă ruptură cu sine însăși, până la această pierdere de sine însăși, pentru de-a se împăca și a se restitui curățită. Așadar pentru că unitatea nemijlocită a femeiei nu are neci trebuința, neci posibilitatea unei asemenea rupturi, pentru că nu are a pătrunde până la o așa adâncime a contradicțiunei ca natura bărbătească (de bărbat), de aceea e de-acasă încă și mai intensivă întru-a simți, și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
O actriță în care trăiește întreaga conținoare a simțirei femeiești și pe care natura a predispus-o la espresiunea aceleia e așadar neapărat mai apropiată de tema artei decât un bărbat pe care-l zărim pe această treaptă a simțirei nemijlocite. Mai adaogă pe lângă asta că o femeie de organizațiune nobilă e ținută cu mult mai mult în mărginele măsurei prin un tact al ei natural și e mai asigurată contra esagerărei în simțire decât bărbatul, a cărui viață instinctuală e

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ținută cu mult mai mult în mărginele măsurei prin un tact al ei natural și e mai asigurată contra esagerărei în simțire decât bărbatul, a cărui viață instinctuală e mai puțin dezvoltată (tact, bun gust). Femeia avizată la simțirea ei nemijlocită face ca espresiunea afectului în originalitatea sa în ea să fie mai curată și mai înrudită cu artea decât în bărbatul care-i avizat la simțirea sa nemijlocită. Cumcă acest asert nu are valoare decât pentru naturi favorizate se-nțelege

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
e mai puțin dezvoltată (tact, bun gust). Femeia avizată la simțirea ei nemijlocită face ca espresiunea afectului în originalitatea sa în ea să fie mai curată și mai înrudită cu artea decât în bărbatul care-i avizat la simțirea sa nemijlocită. Cumcă acest asert nu are valoare decât pentru naturi favorizate se-nțelege de sine, pentru că numai de acestea poate fi în genere vorba când tratăm despre (esersarea) profesarea artei. Cumcă-n cele din urmă nu e de-ajuns neci la femeie

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]