1,827 matches
-
nu vezi; identifici realul drept ceea ce este: o pură și simplă conjuncție de simulacre căreia poți să i te sustragi; îți afirmi puterea asupra ființei prin intermediul percepțiilor; iată tot atâtea îndemnuri la voluntarismul filosofic hedonist care permite, evitând prilejurile de neplăcere sau de tulburare, să te construiești ca individualitate senină și radioasă. 6 Epifanie a corpului material. Pe teren filosofic, Democrit îl reia pur și simplu pe Leucip: realul este constituit din atomi înlănțuiți între ei în vid; cauzalitatea este imanentă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
consideră un instrument solid și o opune credințelor - în special celei referitoare la o lume nevăzută. Zeii nu există, iar de ceea ce nu există n-avem a ne teme. Dinspre această parte, oamenii se pot dispensa de o ocazie de neplăcere. Al treilea moment: aflat singur la originea a ceea ce este adevărat, independent de orice tutelă transcendentă, individul care dorește să ajungă la seninătate se va preocupa de buna folosință a dorințelor și a plăcerilor. Pentru că aceste puteri nu reprezintă un
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o indiferență absolută față de legi, să nu asculte decât de sine și să trăiască liber. 8 Strategii ale hedonismului. Hedonismul comportă o parte prea adesea uitată. Aspectul pozitiv de căutare a plăcerii își eclipsează de cele mai multe ori aspectul corelat: evitarea neplăcerii. Or, poate că există chiar mai multe satisfacții induse de evitarea unei ocazii de a suferi, de a fi mâhnit, de a te teme de ceva ori de a fi angoasat decât de căutarea pozitivă a unei jubilații identificate ca
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
-i îndepărta pe zei, mâniile lor, condamnarea de către ei la chinurile infernului și la alte pedepse presupune un efort în direcția laicizării gândirii: a vedea în înlănțuirile de cauze și efecte imanente rațiunea a ceea ce se întâmplă permite evitarea multor neplăceri. A nu te mai teme de trăsnete, de tunet, de furtuni, de fulgere, de cutremure de pământ, de valurile seismice, de erupțiile vulcanice, de trecerea cometelor și de alte fenomene presupune o diminuare științifică și pozitivă a acestor evenimente: cunoștințele
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
bun soț, un bun tată și un bun cetățean! Dimpotrivă: a te ocupa de treburile cetății, a te implica în politică, a te preocupa de problemele administrației, dar și a face copii constituie tot atâtea activități care conduc implacabil la neplăcere, la necazuri, la tulburări. Înțeleptul se va dispensa de toate aceste mofturi sociale și își va găsi în sine însuși rațiunea de a fi. Partizan al unei sincere și răspicate metafizici a sterilității, Democrit îndeamnă la abținerea de la a procrea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la abținerea de la a procrea: educarea copiilor este imposibilă. Este o sarcină peste puterile oricui. Nimeni nu se poate achita corect de ea. Or, o educație ratată, mai ales când e vorba de propriii copii, este o veritabilă sursă de neplăceri! Copiii le produc părinților necazuri, temeri, griji și angoase. Sănătatea lor, viitorul lor, viața lor, totul devine o povară pe umerii tatălui și ai mamei. Oare din perspectiva acestei profesiuni de credință de celibatar trebuie citit fragmentul în care Democrit
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
există o funcționare perversă a legilor civile sau morale care nu elimină suferința, ba uneori chiar o amplifică. Legalitatea și moralitatea ne obligă să suportăm necazuri de care ar trebui să fim scutiți, provoacă suferințe și nu ne feresc de neplăcere. Supunerea față de legi nu este răsplătită: în mod paradoxal, justiția dă rareori dreptate victimei, servindu-l mai adesea pe vinovat. Într-adevăr, procedurile judiciare garantate de drept și de lege lasă victima să fie acuzată o dată în plus de către vinovat
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de bună-credință e pierdut: dacă vinovăția nu a fost probată și nimic nu-l acuză temeinic pe vinovat, justiția nu dispune de mijloacele de a-i face dreptate. Apelarea la mărturii - o garanție teoretică a priori - antrenează la rândul ei neplăceri și generează practic dușmănii. Etalarea intimității, scotocirea în viața privată, care este întoarsă cu susul în jos, reproșurile vechi reactivate pentru necesitățile momentului sunt tot atâtea ocazii de a întoarce spatele adevărului și de a adăuga negativitate negativității. Jocul atestărilor
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
familiale. Grija pentru sine, singurul obiectiv al filosofului, devine imposibilă când suntem confiscați de grija pentru altul. Aceste plăceri întrezărite - a fi la braț cu o femeie frumoasă, a cunoaște bucuriile unei iubiri ce se înfiripă - dispar repede odată cu apariția neplăcerilor aferente bucuriilor vieții conjugale și ale procreării. Aceste false plăceri procură o satisfacție de suprafață, momentană și aparentă, dar sunt plătite curând cu neplăceri care le anulează și impun negativitatea ca stăpână a locurilor și a împrejurărilor. Bogat, recunoscut, căsătorit
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu o femeie frumoasă, a cunoaște bucuriile unei iubiri ce se înfiripă - dispar repede odată cu apariția neplăcerilor aferente bucuriilor vieții conjugale și ale procreării. Aceste false plăceri procură o satisfacție de suprafață, momentană și aparentă, dar sunt plătite curând cu neplăceri care le anulează și impun negativitatea ca stăpână a locurilor și a împrejurărilor. Bogat, recunoscut, căsătorit și tată de familie, individul renunță la libertatea lui și la edificarea sinelui urmărind virtuțile reale și căile care duc la înțelepciune. Practica filosofică
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o amenință. Înțelepciunea se obține prin refuzarea mofturilor sociale și prin concentrarea energiei proprii asupra unei modelări de sine utile pentru a genera jubilare adevărată și plăcere autentică. Pentru că viața merită să fie trăită; nu este decât una; ocaziile de neplăcere, de suferințe și necazuri sunt prea numeroase ca să mai sporim și noi tragismul existenței prin nepricepere, incompetență ori prin ignorarea a ceea ce trebuie făcut. Într-o lume fără măreție, fără noblețe, copleșită de meschinărie, marcată de fragilitate și de efemeritate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în veșmintele de brocart și de mătase. Dacă într-adevăr banii nu contează sau, oricum, nu contează cine știe ce (lucru pe care Aristip îl crede), măcar să servească la ceea ce sunt destinați: să te scutească de necazuri - o lecție hedonistă despre evitarea neplăcerilor... 6 Recuzarea tuturor legăturilor. Fondul etic al lui Aristip se vădește în raporturile sale cu banii: trebuie refuzat orice ne leagă, constrânge și îngrădește. Patima banilor, la fel ca afectarea sărăciei, ocupă mintea cu treburi inutile. Aceste preocupări vane consumă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
simțuri modalitățile cunoașterii și căile de acces la certitudine - ea însăși conjecturală și relativă față de subiectul care percepe și își redă percepția. Această plăcere corporală dă măsura idealului hedonist: el desemnează acel ceva către care trebuie să tindem, tot așa cum neplăcerea semnalează ceea ce trebuie evitat cu orice preț. Aceste mișcări naturale, uitate de copil după o educație prost făcută, trebuie reactivate. Negativitatea coincide cu durerea, suferința, necazul, răul. Este bun tot ceea ce-l duce pe filosof în direcția jubilării, dacă aceasta
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
educație prost făcută, trebuie reactivate. Negativitatea coincide cu durerea, suferința, necazul, răul. Este bun tot ceea ce-l duce pe filosof în direcția jubilării, dacă aceasta nu trebuie plătită cu o alienare. Nicio plăcere cirenaică nu trebuie obținută cu prețul unei neplăceri prezente sau viitoare, aceasta apărând de îndată ce libertatea individului este știrbită în vreun fel. Desfătarea lui Aristip coincide cu cea a unui anarhist care nu pune nimic mai presus de libertate, nici măcar (sau mai ales) plăcerea... 9 Plăcerea trăită în mod
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
plăcerii: nu o încercăm prin simpla absență a tulburărilor, așa cum va susține Epicur două veacuri mai târziu. Ea nu este negativă, ci pozitivă, activă. Aristip califică acest moment specific în care nu cunoaștem tulburarea drept stare intermediară: nici plăcere, nici neplăcere, ci ceva între, ceva ce nu poate fi numit plăcere. A nu fi nefericit nu înseamnă că ești fericit; a nu suferi nu înseamnă a te bucura; absența negativității nu echivalează cu o pozitivitate. Distrugerea dorințelor nu constituie un mod
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
al V-lea î.Hr. - figurează în mod obișnuit în nebuloasa filosofilor sofiști alături de Protagoras - căruia i-a fost elev -, Gorgias și alte nume mai puțin celebre. Cu terapia sa verbală, cu inventarea psihanalizei, cu talentul și metodele lui pentru evitarea neplăcerii, Antiphon din Atena aparține incontestabil arhipelagului hedonist. Dar Prodicos? Nimeni nu l-a situat vreodată în tabăra filosofilor plăcerii și ai jubilării. Lucrările consacrate sofiștilor îl prezintă ca pe un gânditor auster, ascet, iar cea mai mare parte a glosatorilor
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
desigur, dar și necesară. Uneori Epicur însuși, în una sau alta dintre vorbele lui, lasă să se înțeleagă că el unul nu-i departe de a considera sexualitatea ca ținând de dorințele care pot fi satisfăcute, numai să nu urmeze neplăceri. Naturale și aproape necesare, se va zice... În sfârșit, ultimele dorințe, cele necunoscute animalelor, create numai de oameni, și care sunt onorurile, bogăția, puterea, ambiția, gloria. Dorințe zadarnice, fără obiect, vide, ele nu cunosc limita și ne duc dincolo de rezonabil
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la Epicur: ea desemnează lipsa și cere plăcerea. Dispariția ei presupune mulțumire, restabilire și plăcerea de a-ți fi recuperat natura armonioasă. Nimeni nu se sustrage acestei evoluții firești - ea întruchipează legea. Epicur nu precupețește niciun efort pentru a evita neplăcerea și, cu aceeași ocazie, creează plăcere, tocmai în și prin această evitare. Zeii? Moartea? Frica? Boala? Suferința? Angoasa? Tot atâtea variațiuni pe tema unei negativități care trebuie nimicită. Locul acestor afecțiuni nefaste? Trupul. Prilejul de mântuire? Trupul. Măsura suferinței? Trupul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
imediat, desigur, dar și viitor. Un hedonist care-și merită numele își calculează plăcerile și nu se supune unei dorințe pentru că este dezirabilă așa cum e. El consimte la ea și o angajează pe calea satisfacerii dacă și numai dacă suma neplăcerilor nu o depășește pe cea a plăcerilor. Ceea ce bucură pe moment va fi recuzat dacă presupune un preț ce va trebui plătit ulterior. Orice plăcere care pune în pericol ataraxia este declarată indezirabilă și ca trebuind îndepărtată. Renunțarea, privarea se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Laertios și ale lui Cicero privitoare la această opoziție devenită clasică dintre plăcerile catastematice, în repaus, ale Grădinii și plăcerile cinetice ale școlii cirenaice, vom neglija partea de dinamism hedonist la Epicur și capacitatea de a te bucura de evitarea neplăcerii la Aristip, ceea ce, evident, presupune o autentică luare în considerare a viitorului la cel care este prezentat ca un descreierat copleșit doar de clipa de față. Cei doi par să ofere nu atât două concepții opuse, cât două variațiuni pe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sau oriunde în altă parte, dacă vrei să trăiești după legea lui, presupune niște condiții obligatorii: afișarea intențiilor, neascunderea proiectelor, formularea motivelor, elaborarea în comun a regulii jocului, iar apoi decizia de a o respecta; iată cum poate fi evitată neplăcerea și, în consecință, cum poate fi fabricată plăcerea: o tehnică simplă, clară, precisă, care nu suportă înflorituri. Este suficient să abordăm fie și numai această problemă a economiei contractului în geneza unui hedonism generalizat ca să realizăm cât de mult se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
În cadrul unei relații cu un individ incapabil să se angajeze prin contract - major fiind, deși minor din punct de vedere afectiv, intelectual, mental sau psihic -, mai înzestrat pentru pulsiunea de moarte decât pentru pulsiunea de viață, talentat în ceea ce privește crearea de neplăceri, necazuri și suferințe, genial în arta de a genera dureri și chinuri, dar visceral incapabil să producă bucurie, fericire și plăcere, înțeleptul îl va îndepărta, îl va da la o parte pe inoportun - sau pe inoportună... Asta pentru că nu poți
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
le poate produce. Philodem îi dă muzicii titlurile ei de noblețe: muzica servește la a procura bucurie, iată virtutea ei. Ne vom bucura așadar de ea ca auditori, nu ca practicieni, pentru că învățarea ei implică în mult mai mare măsură neplăceri decât plăcere... Istoria filosofiei, muzica, dar și poezia și retorica îi permit lui Philodem să se emancipeze față de critica epicuriană originară vizând artele, cultura, cunoașterea marginală sau exterioară în raport cu efortul de asceză filosofică. Nici poezia nu prezintă un interes esențial
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
secesiune față de lume. El propunea despărțirea de cetate, nu violent, brutal, ostentativ, ci lăsând pur și simplu în urmă viața trivială și agitată, pentru a intra în filosofia Grădinii, unde totul e numai calm și voluptate... Departe, la adăpost de neplăcerile lumii, evitând tulburările, se putea imagina o practică existențială eficace și incandescentă. Epicur inventează mănăstirea și tradiția cenobită. Mai târziu, Philodem pune la punct formele particulare ale unui cler secular epicurian și gândește politica nu atât în termeni de refuz
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
întotdeauna în spiritul unei depășiri a învățăturii lui Epicur, dar și al păstrării ei. Ne situăm dincolo de circumspecția lui față de chestiunile referitoare la interesele generale ale colectivității; dar păstrăm în minte lecția politicului văzut ca un domeniu în care suma neplăcerilor se arată a fi cel mai adesea superioară cantității de satisfacții obținute. Nu merită osteneala să te implici: idealul (grec) constă în a te ține la distanță, realul (roman) nu exclude posibilitatea unui anumit fel de tovărășie de drum între
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]