1,160 matches
-
antenă din antena de sticlă, până când imaginea cea fragilă avea să rămână ușoară și goală, zdrențuită de vânturi, încă agățată de crenguța ei, pe când eu aveam să-mi pompez, umflîndu-mi grotesc burta moale, cu chitina neuscată încă, lichidul vital în nervurile aripilor. Acea clipă era însă de neimaginat pe atunci pentru mine, iar imago-ul în care eram încă-nchis (manuscrisul meu, viața mea) mă strângea ca o cămașă de forță, dar mă și ocrotea ca o armură de nepătruns. Da
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
matematică mai întîi, convertită grafic în linii gingașe de vânt și cristal, până ce fluturele thomian, născut din bifurcații, atractori spațiali și catastrofe, prindea formă, devenea tot mai limpede, întindea tot mai mult aripe de celofan ud, ce se-ntăreau cu nervuri și se umpleau cu o culoare pură, un azuriu reflectorizant, mult mai intens decât al cerului din care se ivise. Era un mare fluture de azur, urmat curând de alții și alții, până când aerul începu să clocotească. Dar numai el
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
portocală neagră, ucigătoare. Sângele de pe căngi se spăla acum în șuvoaie de venin țâșnite din chelicere. Un fel de tors, un fel de murmur surd ieșea din ghemotocul de căngi îmblănite. Fluturele doar tremura ușor din tot corpul și din nervurile aripilor, iar arcușorul trompei, spiralat ca un arc fin de ceas, se-ntindea și se strângea la loc între ochii opaci și indiferenți. Abia acum văzu Herman cât de mare și de gros era corpul plușat al fluturelui, cât de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
jumătate, care urmează să treacă, ne rămâne mascată și inaccesibilă, deși revelată uneori prin forța ambiguă a profeției. Căci trecutul e totul, iar viitorul - nimic. Așa încît fluturele minții noastre încearcă să zboare cu o aripă reală, multicoloră, plină de nervuri și acționată de puternice motoare de căutare, pe când cealaltă rămâne virtuală, un contur punctat, modelat mimetic după forma celei dintâi. Lateralizarea gândirii noastre între emisfera dreaptă și cea stângă primește, astfel, suprapusă pe ea, o altă lateralizare, între perceperea trecutului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o margine zimțată. Blocuri de piatră tăiate din munte, imense cuburi de zahăr, fură încărcate în vagoane și prinse bine cu lanțuri încrucișate, iar muncitorii păreau mici ca niște pitici în fața muntelui ciopârțit. Stânca era străbătută de o ramificație de nervuri gri-gălbui, iar cuburile acelea zăceau acolo, niște bucăți care în ateliere deveneau corpuri. Și intrarăm în spațiul de penumbră în care se auzea o larmă mare de lovituri și de fiare, iar razele soarelui cădeau pieziș prin ușa deschisă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
despre părinții mei, despre însușirile și secretele lor. Tata făcea într-o oală o infuzie din foi uscate de siminichie, iar aceasta, împreună cu supozitorul care i se topea în rect, constituia vrăjitoria lui: infuzia făcută din frunzele alea verzi, cu nervuri pronunțate, lichidul rău mirositor amestecat cu lingura, turnarea atentă a acestuia prin strecurătoare și apoi în trupul lui ferecat, cu expresia aceea de extenuare și suferință întipărită pe față. După care, aplecat în tăcere deasupra paharului gol, parcă încordându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fisura este dureroasă și pe fundul ei apare țesutul viu însângerat și se tot adâncește. Am descoperit un tratament rapid, calmant și foarte eficient în fiertura de frunze de nuc. Am pus vreo 5 frunze de nuc, cu tot cu bețișorul central (nervura), în apă (cam jumătate de litru) și le-am fiert 30 de minute, la foc mic, supraveghind fierberea, să nu deverseze. Las fiertura să se răcorească și din când în când, introduc degetul cu fisura, în fiertură. Introducerea degetului cu
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
care se vedea plutirea norilor în flăcări de amurg. În rest, diverse grade de întunecime arămiu-sinilie umpleau spațiul în care te simțeai o insectă neînsemnată. Și brusc arn început să cresc, să mă dilat, să umplu spațiul geometric, brăzdat de nervuri și de raze. Pe măsură ce creșteam puteam privi frescele palide de pe pereții curbi, aerul din ce în ce mai întunecat de afară răzbătând prin ochiurile luminatoarelor în ovalul cărora, profilat pe purpură, se mai așeza cîte-un porumbel. Curând a trebuit să mă aplec, să mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
metal, cu o cupolă de sticlă viorie, în cupolă zvâcnea ceva, cum zvâcnește fetusul de pește în icra. Am urcat o scară monumentală, aspră ca de granit, și-am intrat pe o ușă rotativă. Construcția imensă era goală pe dinăuntru. Nervurile subțiri ale bolților păreau coastele unui torace gigant. Lumina venea în dungi violete prin cupola în care se zbătea leneș acel ceva hidos, translucid. Marmura mozaicară a pardoselei se curba după curbura Pământului. Ne-am oprit aproape de mijlocul sălii și-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Am dat un preț așa de bun! zise onctuos samsarul. - Ieși afară de aici! zbieră Aglae la ovrei, ce-i aici, halăde vechituri? Samsarul fugi, iar Costache se înfurie așa de tare, încît i se vedeau vinele strânse pe frunte, ca nervurile pe o mare foaie de varză. Țipă cu glas ascuțit, întrerupt de răgușeli, ridicol de groase: - N-am eu voie, în casa mea, să fac ce vreau? Ce pofteștidumneata? - Poftesc că nu vreau să arunci mobile vechi, de la părinți, la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de zile de răbdare. - Și ce vrei? o întrebă moș Costache, intrigat, după câteva insinuări de soiul acesta. - Vreau și eu o mulțumire cât de cât, acolo, cum să zic, dacă nu altceva, să mă treci la testament. Bătrânul recăpătă nervurile de foaie de varză pe frunte și răguși complet: - Ce testament? Eu nu fac nici un testament! N-am nimicde lăsat! Ce testament? N-am murit încă! - Nu trebuie să te superi, am zis și eu așa, știu eu cădumneata ești
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ceva în urma căruia ne aflăm, ca rezultat al ei. Ea este „datul“, lăsatul principal, ceea ce ne face să ne trezim, ca din somn, înăuntrul ei; ea este anterioară datelor; iar ele sunt divizibile, sunt urmări ale ei, posteritatea ei, desprinderi, nervuri care, dacă nu au nervul ei hrănitor, se transformă în conducte, țevi, orificii de tranzit. Iar cei care-și propun să joace regulamentar rolul vieții, fie ca actori, fie ca mistici, se vor găsi mereu în urma ei, lucrând, cu unelte
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
care are mai multe idei dovedește că este un om „cu idei“, că este vorba de o gândire care-și urmărește propriul ei curs și ajunge să-și descopere centrele care fac din ea un parcurs, o mișcare vie, cu nervuri care se întretaie și care se încrucișează în acele locuri nesensibile, imateriale, unde ideile se fac prezente și reușesc să transmită prezența gândului și energia care-l „pune pe gânduri“; și care-l ține concentrat în jurul acelor centri în jurul cărora
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
jumătate de obraz într-o strâmbătură. Mânerul neted al coupe-papier-ului în palma ușor umedă, prea caldă, țipătul hârtiei de mătase sub ascuțișul de fildeș. Irisul verde-spălăcit gonește de la un colț al ochiului spre celălalt pe sclerotica cu pete gălbui și nervuri însângerate de vinișoare sparte. Un neg albicios, ca o prună mănată, prins în colțul ochiului îl cam supără la vedere și, inutil și automat, Profesorul își potrivește rama de aur a ochelarilor pe șaua nasului. Mâna rămasă liberă pipăie orbește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
este călăul." Societatea, cu toate instituțiile ei, reprezintă un organism atât de rigid și atâta renunțare din partea individului, încît nu este de mirare de ce muritorii au conceput libertatea ca un atac împotriva oricărei instituții. Dar ele rezistă, căci doar sânt nervura societății. Tot Joseph de Maistre, în cartea lui de apologie a papei, pe care, citind-o, ai dori să fii papă măcar o secundă pentru siguranța teoretică în lume, spune că sânt trei încercări la care, dacă rezistă o instituție
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
descoperise În joacă, cu ajutorul Jocului, adevărul. Însă experiența Numinosului nu poate să țină mult timp fără să tulbure mintea. Am Încercat deci să-mi desprind privirea, urmărind curba care, de la capitelurile coloanelor dispuse În semicerc, se Îndrepta de-a lungul nervurilor bolții către cheia acesteia, repetând misterul ogivei, care se susține pe o absență, supremă ipocrizie statică, și face coloanele să creadă că ele Împing către Înalt nervurile puternice, iar pe acestea, respinse de cheia bolții, că fixează la bază coloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
curba care, de la capitelurile coloanelor dispuse În semicerc, se Îndrepta de-a lungul nervurilor bolții către cheia acesteia, repetând misterul ogivei, care se susține pe o absență, supremă ipocrizie statică, și face coloanele să creadă că ele Împing către Înalt nervurile puternice, iar pe acestea, respinse de cheia bolții, că fixează la bază coloanele, bolta fiind În schimb un tot și un nimic, efect și cauză În același timp. Însă Îmi dădui seama că a neglija Pendulul, spânzurat de boltă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-o angaja la soția mea... atunci membrana dintre degetele broaștei s-ar face și mai frumoasă - precum cauciucul purpuriu... Ce s-a stricat ? Ce-a rămas? Din nou chipul acela obișuit ce apărea pe tavanul din plăci de chiparos cu nervuri drepte... luna surîzătoare... De ce oare mă Înspăimînta atît de mult visul acela pe care-l aveam de două-trei ori pe an... În care mă urmărea luna plină surîzătoare? Oricît Îmi storceam creierii, tot nu descifram enigma... Ora 4.56 Ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
rupt o frunză de nalbă și involuntar a dus-o la nas s-o miroase, mama a spus că e bună de pus pe răni, el a încuviințat, da, e antiseptică, a rotit pețiolul între degete, a studiat cu atenție nervurile, s-a așezat pe scaun, s-a ridicat din nou, bătrânii nici nu îndrăzneau să clipească, ședeau stingheriți, parcă uitați de musafirul lor impacientat fără nici un motiv. Când a văzut-o pe Carmina, și-a îmbrăcat în grabă trenciul, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
păru să cedeze, astfel că am reușit să mă târăsc până la chiuvetă. M-am spălat cum am putut, având În vedere starea În care eram. Saliva amestecată cu sânge se scurse În vasul emailat, desenând niște modele ciudate, ca niște nervuri. La sfârșit am aruncat o privire În oglinda de deasupra ușii. Cu excepția buzei umflate și ochii umflați, arătam mai bine decât era de așteptat. E drept, nu eram o aparență fermecătoare de doamnă, dar păream epuizat Într-un fel fermecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de niciun țărm. Cerul se pierde în ceață și nu are nicio consistență. X se așază în genunchi și începe să sape cu mîinile goale în stratul de gheață. sapă, sapă, sapă. Degetele îi sîngerează, gheața se colorează cu mici nervuri roșii. în sfîrșit prin spărtură se vede ceva. X descoperă prin gaura făcută o mulțime de oameni privind în sus, spre el, ca și cum el ar fi fisurat bolta cerului. X se trezește furios. Pornește în căutarea lor. X începe să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
conclusivă sunt o excepție, fiindcă joacă un rol preponderent sintetic, exprimând opiniile noastre convergente). Astfel, deși volumul are doi autori, ni s-a părut mai elegant ca ei să fie lăsați să vorbească pe rând. Nu trebuie să căutați, în nervurile modestelor rânduri care urmează, nici structuri ferme, nici idei flamboaiante (ce să-i facem? nu toți am avut norocul să ne naștem din țeasta lui Zeus). Am scris, în pure accese de egoism livresc, numai despre fenomenele care ne interesează
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
În considerare și Înrudirea mai Îndepărtată, cea dintre noi trei și regnul vegetal. Pune palma, să zicem, peste o frunză de smochin sau o frunză de viță: doar un orb nu ar vedea asemănarea formei, deschiderii degetelor, ramificația vaselor și nervurilor a căror funcție este să distribuie hrana și să elimine impuritățile. Și cine poate ști dacă În spatele acestei Înrudiri nu există una, Încă și mai subtilă, Între noi toți și lumea minerală În particular sau lumea neanimată În general. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
linguriță de spumă de fragi. Deserturile mânjiseră felurile principale, băutura se eva porase în ingredientele mielului perpelit în ulei de struguri, cantitățile se revărsaseră, curcubeic, în recipiente ale căror contururi se topiseră de mult și alunecaseră în dâre luminoase pe nervurile de lemn ale pereților. Pic, făcuse tavanul, îngăduindu-și un strop de apă colorată în roz și mov și roșu și gri și toate nuanțele piperului. Pic pic pic pic, plânsese el, din nou, gălbui, drept peste genele care hibernau
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
el. Fulgii de zăpadă se topeau în părul ei alături de o mână străină ce o trăgea afară. Mult mai târziu și Alex fusese împins pe o banchetă și lăsat acolo, iar ochii lui nu puteau privi decât în jos, la nervurile din parchet și la urmele de sare de pe bocanci rămase de când strivise zăpada cu picioarele ca să se apere. Se gândea doar că lângă bocancii săi nu mai erau bocancii lui Moni ca să-i țină de urât. Și-o imagina așteptând
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]