1,031 matches
-
revenea acum. Acolo am hotărât să-mi înjgheb un fel de ermitaj, un refugiu de muncă și de meditație, pe care l-am botezat „Cabinetul rece“, pentru că nu avea nici sobă și nici ferestre... L-am mobilat cu o dragoste nespusă, pentru că era de fapt prima încăpere cu adevărat a mea după aproape treizeci de ani de viață. 30 august 1955 Zilele mi le petrec în alergături după tot felul de acte și hâr tiuțe, fără de care viața, așa se zice
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe Alice... Faptul de a avea la dispoziția durerii sale un mormânt, fie și la șapte kilometri de bariera Bucureștilor, loc unde se ajungea anevoie, cu două tramvaie până la stația terminus, iar apoi și cu un autobuz, era totuși o nespusă mângâiere și liniștire, care dădea suferinței sale o preocu pare practică, o consolare a gândului și a trupului, veșnic îndemnate să ajungă acolo, la căpătâiul fiului iubit, fie să-i aprindă o lumânare, fie să-i pună o floare, fie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de Ajun a Crăciunului. În camera de zi, care ținea loc și de sufragerie, se lăsase întunericul. și Alice aprinse lampa. Deodată însă răsună o pocnitură și lumina se stinse. Un scurtcircuit - semn rău, gândi... Aprinse lumina mare și cu nespusă tristețe dădu să vadă ce se întâmplase, căci era chiar becul lui Mihai și acum se stricase și acesta! Deșurubând însă becul și luându-l în mână, rămase mută de uimire, pentru că avea în față un adevărat glob de împodobit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
înfometat ca și el, scena cu bunica de o implacabilă cruzime care-l scapă pe câinele credincios al familiei de agonia inaniției prelungite, prezența discretă a lui Moș Butu, a fraților Răzmeriță, pictori iconari, sau a domnului Muca, de o nespusă omenie (în partea întâi), a doctorului Gomoiu (în partea a doua) și (surprinzător!) a primarului, deci un om al sistemului (asta, deși, eu sunt convins, nu e, chiar pare ficțiune), din comuna de care aparțineau deportații, portretele mamei, ale fraților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și pe demnitate! Trebuie să aducem în viața scriitorului o primăvară asemenea primăverii din viața colectiviștilor, ca această primăvară a firii, care întinde lumină nouă peste țărmurile Pontului Euxin. Mereu avem a învăța de la mulțimile care ne oferă totul cu nespusă generozitate. Consfătuirea aceasta e o academie vie a realității și a adevărului.“ (România liberă, 6 aprilie 1958) Eusebiu Camilar pe culmi (nota V. I.) „Literatura noastră a atins culmi frumoase și pentru că scriitorii nu mai stau cu frunțile încruntate de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în mod normal, servi scopului pentru care erau teoretic făcute, adică de a ocroti corespondența cetățeanului, care oricum era limitată la mărțișoarele de 1 Martie și pozele hâde cu Moș Gerilă. Erau prea scălâmbe cutiile noastre. Serveau în schimb scopului nespus, care era, bănuiesc, acela de a amesteca grupurile sociale și... sexuale. În primul rând muncitorii și eventualii viitori intelectuali: tinerii din liceele „bune“ - era cazul liceului meu - să nu se creadă cumva mai presus de clasa muncitoare, pe care o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
am trecut pe aici și nu vreau să o mai uit, păstrând la fel momentul fericirii sau necazul de lângă noi, în albumul familiei lăsat pe un raft prăfuit de timp și uitat de noi. Cu ajutorul cuvintelor îndrăznețe îmi aștern gândurile nespuse și neștiute, de cei ce mă vor, tresărindu-le inima de dor. Las totul moștenire la cei ce vor veni după ce voi pleca în zbor în lunga mea călătorie cu gândul să expun lucrările pe simezele de la Sfântul Petru, din
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
deci, să solicit umbrelor Eladei gîndurile care mă pot ajuta să ader cu o energie sporită la ceea ce iubesc. Să stai de vorbă cu Ulise, cu Sisif, ori cu alții, mii și mii, spune Socrate, să-i iscodești, iată o nespusă fericire. Căci, fără Îndoială, ei nu te osîndesc la moarte pentru asemenea fapte, adaugă el... Auzind nisipul scîrțîind sub tălpile lui Belerofon, ar trebui totuși să ne aducem aminte că pentru omorîtorul Himerei melancolia este mai degrabă un viciu labirintic
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care spurcă țara”, „cârciumi murdare” pline de „multe lighioane”, „spurcate hanuri evreiești” și „scârboase cafenele”, În care specifice sunt „caftanele murdare, Îngrămădeala, harhătul germano-semitic, duhoarea și necurățenia, urâciunea răpareță”, „o putoare ieșind din dărâmături, ca niște peșteri de fiare”, „o nespusă murdărie de latrină publică pentru jidani”, „o mahala evreiască, cu crâșme eftene, cu prăvălii de nimica toată, cu sărăcie, murdărie și sălbăticie” <endnote id="(428, 429)"/>. Nicolae Iorga (România cum era până În 1918) a admis extrem de rar că unii evrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cămătar din Bucureștiul lui Caragea Vodă (1812-1818) imaginat de Nicolae Filimon În Ciocoii vechi și noi, și anume chir Costea Chiorul, „evreu de origină, dar trăit și naturalizat printre fanarioți”, care-i „Împrumuta pe toți junii [boieri], luându-le dobânzi nespuse” <endnote id="(657, p. 57)"/>. Pe la 1700, de pildă, din condica de venituri și cheltuieli a lui Brâncoveanu Vodă rezultă că mulți dintre creditorii săi istanbulioți (vreo 12 din 17, deci 70%) erau „jidovi” : David jidovul Cavitul, Iuda Musaban, Tabia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-l apăra pe rege. În aceste condiții, la 6 septembrie 1940, regele Carol al II-lea a decis să semneze actul de abdicare, dar în manifestul pe care l-a adresat poporului român, sublinia doar că datorită zilelor de vitregie nespusă care îndurerează țara, trece asupra fiului său, Mihai, grelele sarcini ale domniei. Despre investirea fiului său Mihai în calitate de rege. Ca urmare, în opinia sa, Mihai I nu a fost investit oficial în calitate de rege, deoarece a depus jurământul în fața câtorva persoane
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
apus de soare Pe-acel Buzoian Că prea n-are frică Și îi tot oftică, Că e mai bogat Și mai învățat Și-oile ascultă Atunci când cuvântă. Căpitan săracul, Aflase băiatul Care-i planul lor, Al notarilor ... Și-așa pe nespuse, El se hotărâse Să cheme în ajutor Pe Bucureștean în zbor Că-i mai bun păstor. Auzind Bucureșteanul Despre Buzoianul Că-i la ananghie, Vru iute să vie, Și-l luă cu el Și pe Voinicel, Să meargă-împreună Că nu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
vorbă, mi-a aranjat gulerul cămășii, pe care îl purtam, după moda vremii, peste haină... * Descoperire tardivă. În vizită la D.D: o întâlnesc pe C.C., fosta colegă de facultate, de an și de grupă între 1956-1959. De la care, cu nespusă mirare, îmi este dat să aflu, după 20 de ani, că în vremea studenției noastre ea se temuse un pic de mine, găsindu-mă tăios și sarcastic. Dumnezeule! Va să zică, și eu, timidul de altădată, puteam să intimidez pe alții! La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
privire, amestec de sfidare, dreaptă mânie și încredere nelimitată în caracterul legic al dezvoltării sociale tipică atâtor eroi convenționali care cad răpuși de reprezentanții forțelor retrograde ale istoriei, și nici una plină de spaimă, sau numai de spaimă: ci cu o nespusă mirare, cu stupoare, cu o foarte ațâțată și aproape veselă, în adânc, curiozitate: „Oare chiar va trage?” „Ce te holbezi așa la mine, crezi c-o să-mi tremure mâna?” - strigă călărețul și în clipa următoare apăsă pe trăgaci. Cadavrul alunecă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în vântul ciorilor că alt animal n-a reușit să ochească sau aranja aventura mișcării unei bote de vin mănăstiresc, circa 20 de litri, pentru a deschide seria șezătorilor de iarnă, o minunată defilare de obiceiuri, povești, voroave și spuse nespuse. Jucam teatru alături de elevi, unii dintre ei fiind cu trei-patru ani mai în vârstă decât domnul învățător Brumă. Viață, viață fir de ață. și să nu uit: sub presiunea de cumpănă a Siretului, aproape fiecare uliță se bucura de izbucul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
lungimea Vocii Americii sau Europa liberă și urechile tatei. De ce nu-l dai mai tare? Ceeee? Ia-i, ia-i de aici că ăștia mă bagă la pușcărie! Secretele se așezau cărămidă de cărămidă în jurul nostru, o conspirație a nespusului cu cea a neaflatului. Au trecut anii. Tata se așezase cu tot cu veșnicile sale suferinți trupești într-un disconfort septuagenar. Pedala, picta, așeza pe polița bibliotecii cărțile interzise altă dată, cânta popește, prepara copii la vioară și citire pe știme, cupletea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
știe să priceapă, frânturi de existență. Prea puțin pentru discursul politic, prea puțin pentru teoretizări istorice. Abur de bucurie și tristeți, viața părinților mei, viața părinților tăi, Cititorule, dincolo de caietele scrise, dincolo de cuvintele spuse, se apleacă sub greutatea tăcerilor, a nespusului. și abia de aici pot începe celelalte cărți, ale noastre. A.Brumă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
costat mult, văzând că i s-a dat lui Carp un loc În cabinet; dar la urma urmelor, e poate foarte bine că partidul de la „Pays Roumain” (un ziar antidinastic), a fost dezarmat și s-a paralizat cel puțin perfidia nespusă a acestei foi foarte mult criticată În străinătate”. Faptul că i s-a dat portofoliul Ministerului de Externe se datora incontestabilei lui inclinații pentru politica externă a României, pe care căuta să o apere Împotriva oricărei influențe rusești. Tensiunea dintre
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
noastre s-au despărțit, a continuat frăția noastră. Cred că dacă am fi fost maturi sau mai mari cu abia câțiva ani, ne-am fi apucat de analizat trăirile noastre. * Sigur că prietenia noastră nu a trecut neobservată. O taina nespusă este o împărtășire mai trainică decât mărturisirea. Când am întâlnit, în viață, mult mai târziu, împrejurări asemănătoare, am greșit punând vorbe și mărturisiri în locul tăcerii. Am învățat dar prea târziu că tăcerea este un cuvânt un cuvânt invers care, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
înfățișării nude a incompetenței individuale, cu alte cuvinte, practică o grotescă mineriadă de castă politică. Pe fețele lor se citește, la fel ca pe cele ale minerilor de pe vremuri, care între timp au evoluat incomparabil mai mult decât politicienii, o nespusă frică, negru-agresivă că nu vor mai fi „clasă conducătoare”. Text publicat în România Liberă, 22 februarie 2007 Partea a V-a Armonia discriminării și „stridența corectitudinii politice” Despre dreptate, noroc și merit Dreptatea are multe fațete: a) cea procedurală: este
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
smerire în fața femeii, chiar după înfrîngere, care e de esența misticismului: Nu ți-am vorbit vrodată, și pe ferești deschise Nu ți-am trimis buchete, stăpâna mea din vise, Ci numai de departe te-am urmărit adese, Iluminat de gânduri nespuse, nențelese... Setea euforică de a trăi e în continuarea liricii lui Macedonski, însă cu ondulații mai diafane, potrivite anemiei blânde a ftizicului: Privește!!... Cerul semănat cu stele - Chip purtător de zâmbet și de vise - Înseninează pământești abise, De mult ce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
umerii voștri, să-l duceți la mormânt. Iar în fața mormântului deschis, abia putu rosti, înecat în lacrămi, o scurtă cuvântare Dr. Neagoe, admirator și intim prieten al defunctului. N-a putut să-și termine cuvântarea, copleșit fiind de-o durere nespusă: - Adio, Eminescule, o să ne revedem în curând, te voiu urma! Doctorul Neagoe și-a ținut promisiunea, mai curând de cum a crezut el însuși și prietenii săi. Peste scurt timp l-a urmat pe calea veciniciei. C.A.N. (în „Adevărul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
acceptarea fără înțelegere a suferinței. Unii oameni sunt pregătiți să accepte suferința, dar îi doare că n-o pot înțelege. Kierkegaard descoperă însă tocmai neînțelegerea ca parte integrantă, indispensabilă, a unei suferințe adevărate. „Dacă există cumva o bucurie, și o nespusă bucurie a creștinismului, ea nu poate consta decât în a accepta (iar nu a înțelege, pentru că înțelegerea ar desființa într-un anume fel suferința) să fie așa”. Îngrijirea bolnavilor și a săracilor este o datorie morală atât în buddhism cât
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
explica (asta ca să fim flatați și noi, genitorii) prin faptul că provin din „familii de intelectuali”. În schimb, Jean Ciută îi privește realist și nu cruță pe nimeni. Ca să fie convingător, a arătat (scenă de efect, excelent mimată) cu cîtă nespusă silă pun odraslele noastre mîna pe cîrpa de șters tabla. M-am uitat în sală: tăticii și mamițele se amuzau. Neexistînd individualități puternice, clasa lui Ducu e mai omogenă, mai solidară, cu un climat de toleranță reciprocă. În cea a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pentru felicitări și să vă comunic cele mai frumoase și călduroase salutări de la fam. Ciuntu. Cu deosebită stimă și admirație, Marie Kalmicov 16 Brașov, 28 sept. 1971 Mult stimate Domnule Dimitriu, Cred că scrisorile noastre s-au Încrucișat, totuși o nespusă plăcere Îmi face scrisul Dvs. care mai totdeauna aduce o veste plăcută. Bunăoară, comemorarea a 50 ani a liceului de fete Fălticeni, din martie viitor (Înființat În 1921, n.n.) o aștept cu duioșie. De pe acum am emoțiile provocate de un
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]