1,052 matches
-
electroni (neutron → proton). Un proces lent ca acesta tinde să favorizeze izotopii cu numărul atomic de masă (A = protoni + neutroni) în jur de 90, 138 și 208, care au un nucleu atomic neobișnuit de stabil cu 50, 82 și 126 neutroni, respectiv. Y are un număr de masă apropiat de 90, având 50 de neutroni în nucleu său. Cel puțin 32 de izotopi sintetici ai ytriului au fost observați, numărul lor de masă variind între 76 și 108. Cel mai puțin
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
atomic de masă (A = protoni + neutroni) în jur de 90, 138 și 208, care au un nucleu atomic neobișnuit de stabil cu 50, 82 și 126 neutroni, respectiv. Y are un număr de masă apropiat de 90, având 50 de neutroni în nucleu său. Cel puțin 32 de izotopi sintetici ai ytriului au fost observați, numărul lor de masă variind între 76 și 108. Cel mai puțin stabil dintre aceștia e Y, cu un timp de înjumătățire de >150 ns (Y
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
restul izotopilor au timp de înjumătățiri de mai puțin de o zi, majoritatea chiar mai mici decât o oră. Izotopii ytriului cu numere de masă egale sau mai mici de 88 se dezintegrează în special prin emisia de pozitroni (proton → neutron) pentru a forma izotopi de stronțiu (Z = 38). Izotopii ytriului cu numere de masă egale sau mai mari de 90 se dezintegrează cu predilecție prin emisia de electroni (neutron → proton) pentru a forma izotopi de zirconiu (Z = 40). Izotopii cu
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
de 88 se dezintegrează în special prin emisia de pozitroni (proton → neutron) pentru a forma izotopi de stronțiu (Z = 38). Izotopii ytriului cu numere de masă egale sau mai mari de 90 se dezintegrează cu predilecție prin emisia de electroni (neutron → proton) pentru a forma izotopi de zirconiu (Z = 40). Izotopii cu numere de masă egale sau mai mari de 97 se dezintegrează și prin emisia de neutroni întârziată β. Ytriul are cel puțin 20 de izomeri metastabili sau excitați, numărul
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
sau mai mari de 90 se dezintegrează cu predilecție prin emisia de electroni (neutron → proton) pentru a forma izotopi de zirconiu (Z = 40). Izotopii cu numere de masă egale sau mai mari de 97 se dezintegrează și prin emisia de neutroni întârziată β. Ytriul are cel puțin 20 de izomeri metastabili sau excitați, numărul lor de masă variind de la 78 la 102. Mai multe nivele de energie au fost observate la Y și Y. Pe când majoritatea izomerilor ytriului sunt presupuși a
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
supraconductor la o temperatură mai mare decât cea de fierbere a azotului (important economic). Ytriul din sistemul solar a fost creat prin nucleosinteză stelară, majoritatea prin procesul-s (≈72%), dar și prin procesul-r (≈28%). Procesul-r constă în captura rapidă de neutroni ai elementelor mai ușoare în timpul exploziilor supernovelor. Procesul-s e o captură de neutroni înceată a elementelor mai ușoare în interiorul stelelor gigante roșii, pulsatoare. Mostre de pe Lună, având o greutate de 300 kg de praf și pietre, precum și probe din
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
Ytriul din sistemul solar a fost creat prin nucleosinteză stelară, majoritatea prin procesul-s (≈72%), dar și prin procesul-r (≈28%). Procesul-r constă în captura rapidă de neutroni ai elementelor mai ușoare în timpul exploziilor supernovelor. Procesul-s e o captură de neutroni înceată a elementelor mai ușoare în interiorul stelelor gigante roșii, pulsatoare. Mostre de pe Lună, având o greutate de 300 kg de praf și pietre, precum și probe din manta, conțin o cantitate relativ înaltă de ytriu, acestea fiind aduse în urma a 6
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
magnetice. Izotopul radioactiv samariu-153 este componentul major al medicamentului samariu (Sm) lexidronam (numit și "Quadramet"), care ucide celulele canceroase în cazul cancerului pulmonar, cancerului de prostată, cancerului mamar și în cazul osteosarcomului. Alt izotop, samariu-149, este un puternic absorbant de neutroni și de aceea este adăugat în barele de siguranță din reactoarele nucleare. De asemenea, el se formează ca produs de dezintegrare din timpul funcționării reactorului și este unul dintre factorii importanți luați în considerare în planul și în activitatea reactorului
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
000 de tone pe an, și India , cu 2 700 de tone pe an. Samariul-151 este produs prin fisiunea nucleară a uraniului, ceea ce reprezintă 0,4% din numărul total de fisiuni nucleare. De asemenea, el mai este sintetizat prin capturarea neutronilor de către izotopul samariu-149, care este adăugat barelor de protecție din reactoarele nucleare. În consecință, samariul-151 este prezent în combustibil nuclear uzat și în deșeurile radioactive. Una dintre cele mai importante utilizări ale samariului este magnetul din samariu-cobalt, care are compoziția
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
rezulta în iradierea excesivă a acestuia și în generarea unor noi celule canceroase. Medicamentul respectiv mai are câteva denumiri, printre care samariu (153Sm) lexidronam și numele de "Quadramet". Samariul-149 este utilizat în barele de protecție din reactoarele nucleare, pentru că absoarbe neutronii. Față de alte metale folosite în acest proces, ca borul și cadmiul, samariul-149 are un avantaj, anume stabilitatea absorbției. De asemenea, majoritatea produșilor de dezintegrare al acestui izotop sunt tot izotopi de samariu, care au aceleași proprietăți de absorbție a neutronilor
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
neutronii. Față de alte metale folosite în acest proces, ca borul și cadmiul, samariul-149 are un avantaj, anume stabilitatea absorbției. De asemenea, majoritatea produșilor de dezintegrare al acestui izotop sunt tot izotopi de samariu, care au aceleași proprietăți de absorbție a neutronilor. O utilizare a samariului mai modernă este în datarea samariu-neodim. Dintre cei izotopi radioactivi ai samariului, Sm și Sm au un timp de înjumătățire prea mare pentru această utilizare, așa că izotopul folosit este Sm. Timpul de înjumătățire al celui din
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
stelare. În anul 1942 a sugerat un model al învelișului unui gigant roșu, iar mai târziu a studiat rolul neutrinilor la exploziile novelor și supernovelor. În anii 1946-1948 a elaborat teoria formării elementelor chimice prin procesul de captare consecutivă de neutroni, iar mai târziu și modelul "Universului fierbinte", în care un loc îi revine radiației de fond, estimînd temperatura acesteia cu o eroare de 2 ori (1956) ( în loc de ). Acest model a fost confirmat în anul 1965 prin descoperirea radiației de fond
George Gamow () [Corola-website/Science/313626_a_314955]
-
baza navală Pearl Harbour și implicarea Americii în Al Doilea Război Mondial, Statele Unite ale Americii împreună cu aliații săi Regatul Unit și Canada au accelerat demersurile de creare a bombei. Era o bombă cu încărcătură de uraniu 235, prin bombardarea cu neutroni lenți avea loc o reacție nucleară în lanț, generator de căldură, cu un efect devastator. Dezvoltarea primelor prototipuri și experimente au fost făcute la începutul anului 1943, imediat după deschiderea Laboratorului Național Los Alamos, parte componentă a Proiectului Manhattan. Inițial
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
cu pereți de 2 mm grosime. Țintă, a fost un cilindru format din 2 inele de uraniu îmbogățit care cântăreau împreună 38,4 kg. Ambele cilindre au fost învelite cu o cămașă de bor, care avea rolul de a absorbi neutronii. În momentul ciocnirii, învelișul de bor s-a desprins lăsând să aibă loc reacția în camera din oțel și wolfram. Țeavă de oțel, prin care a trecut "proiectilul" avea diametrul de 10 cm, lungimea de 180 cm și cântarea 450
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
mediului la nivel global. În cazul "Băiețelului", detonarea a avut loc la 600 metri, fapt pentru care la sol nu s-a format crater și nu a existat o sursă pentru emisiile de radiații. Cele mai multe radiații gamă și radiații de neutroni au fost emise de sfera de foc care s-a ridicat deasupra orașului. S-au mai produs și radiații ultraviolete, infra-roșiu care s-au răspândit cu viteza luminii. Persoanele afectate de o cantitate mare de radiație au murit pe loc
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
niciun suspect în cazul Walker, dar implicarea lui Oswald a fost suspectată la câteva ore după încarcerarea lui în cazul Kennedy. Glonțul de la Walker era prea deteriorat pentru a se efectua teste balistice asupra lui, dar analiza prin activare cu neutroni a arătat ulterior că este „foarte probabil” ca acesta să fie de la același producător ca cele două gloanțe care l-au ucis pe Kennedy. George de Mohrenschildt a mărturisit că "știa că Oswald îl disprețuia pe Generalul Walker." Cu privire la acest
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
vecinătate. Acest fapt este sugerat de prezența în abundență în Sistemul nostru Solar a metalelor grele cum ar fi aurul și uraniul; cea mai plauzibilă explicație a provenienței acestora fiind reacțiile nucleare dintr-o supernova sau transmutațiile prin absobția de neutroni din interiorul unei stele masive de generația a doua. Masa Soarelui este insuficientă pentru a genera explozia într-o supernovă, în schimb, în 4-5 miliarde de ani, el va intra în faza de gigantă roșie, straturile exterioare urmând să se
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
al Premiului Nobel pentru Fizică pe anul 1938, descoperitorul fisiunii nucleare. A avut un rol important în conceperea proiectului Manhattan de punere la punct a bombei nucleare. "„Pentru demonstrațiile sale despre existența de noi elemente radioactive produse prin iradiere cu neutroni, și pentru descoperirea corelată a reacțiilor nucleare generate de neutronii lenți.”" s-a născut la Roma la 29 septembrie 1901 ca fiu al lui Alberto Fermi, inspector principal la ministerul comunicațiilor și Ida de Gattis. De mic, era foarte inventiv
Enrico Fermi () [Corola-website/Science/298241_a_299570]
-
nucleare. A avut un rol important în conceperea proiectului Manhattan de punere la punct a bombei nucleare. "„Pentru demonstrațiile sale despre existența de noi elemente radioactive produse prin iradiere cu neutroni, și pentru descoperirea corelată a reacțiilor nucleare generate de neutronii lenți.”" s-a născut la Roma la 29 septembrie 1901 ca fiu al lui Alberto Fermi, inspector principal la ministerul comunicațiilor și Ida de Gattis. De mic, era foarte inventiv, împreună cu Giulio, fratele mai mare, a construit un electromotor și
Enrico Fermi () [Corola-website/Science/298241_a_299570]
-
fost ales membru al "Academiei Regale a Italiei" ("Règia Accademia d'Italia"). Aici a activat timp de 10 ani și a pus bazele școlii italiene de fizică modernă. În 1934 a efectuat experiențe de bombardare a nucleelor elementelor grele cu neutroni - primele cercetări în domeniul fisiunii nucleare. Pentru cercetările în domeniu proprietăților neutronilor, Fermi a primit, în anul 1938, Premiul Nobel. După decernarea premiului, Fermi nu s-a mai întors în țară. S-a stabilit cu toată familia în Statele Unite, în
Enrico Fermi () [Corola-website/Science/298241_a_299570]
-
Aici a activat timp de 10 ani și a pus bazele școlii italiene de fizică modernă. În 1934 a efectuat experiențe de bombardare a nucleelor elementelor grele cu neutroni - primele cercetări în domeniul fisiunii nucleare. Pentru cercetările în domeniu proprietăților neutronilor, Fermi a primit, în anul 1938, Premiul Nobel. După decernarea premiului, Fermi nu s-a mai întors în țară. S-a stabilit cu toată familia în Statele Unite, în semn de protest împotriva acțiunilor antisemite ale guvernului italian fascist, deși acestea
Enrico Fermi () [Corola-website/Science/298241_a_299570]
-
la începutul secolului al XX-lea la o imagine a atomilor cu un nucleu dens, punctiform și masiv în jurul căruia „oscilează” electronii. Nucleul atomic însă s-a dovedit mai apoi a fi și el divizibil și conținînd nucleoni (protoni și neutroni). La începutul anilor 1970 s-a demonstrat însă experimental că și nucleonii sunt de fapt compuși, iar componenții lor, botezați „quarcuri” (en: Quark s) de către fizicianul teoretician Murray Gell-Mann, sunt considerați a fi indivizibili, adică particule elementare ca și electronii
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
două Tevatroane capabile de astfel de energii înalte și de detectare de bosoni (Higgs ?). Majoritatea particulelor descoperite la energii înalte, în acceleratoare de particule sau în radiațiile cosmice (o lungă serie de peste 150 de particule diferite, între care protonul și neutronul sunt cele mai bine cunoscute) sunt formate din combinații de quarkuri. Aceste particule sunt clasificate în două mari categorii: mezonii (formați din două quarkuri) și barionii (formați din trei quarcuri, cum sunt protonul și neutronul). Protonul (nucleul atomului de hidrogen
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
diferite, între care protonul și neutronul sunt cele mai bine cunoscute) sunt formate din combinații de quarkuri. Aceste particule sunt clasificate în două mari categorii: mezonii (formați din două quarkuri) și barionii (formați din trei quarcuri, cum sunt protonul și neutronul). Protonul (nucleul atomului de hidrogen) este format din doua quarcuri "up" și un quark "down" (uud). Neutronul, partenerul neutru al protonului în formarea nucleelor mai grele, este format din trei quarcuri, doi quarcuri down și un alt quarc up: udd
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
Aceste particule sunt clasificate în două mari categorii: mezonii (formați din două quarkuri) și barionii (formați din trei quarcuri, cum sunt protonul și neutronul). Protonul (nucleul atomului de hidrogen) este format din doua quarcuri "up" și un quark "down" (uud). Neutronul, partenerul neutru al protonului în formarea nucleelor mai grele, este format din trei quarcuri, doi quarcuri down și un alt quarc up: udd. Astfel, sarcina protonului este u(+2/3) +u(+2/3) +d(-1/3) = +1, iar sarcina neutronului
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]