1,345 matches
-
și deținut în închisoarea Jilava. Cu toate vicisitudinile a reușit să termine studii la Facultatea de biologie ale Universității „Constantin Parhon” din București. După eliberarea din închisoare până în 1959 i s-a permis să lucreze în calitatea de curator al nevertebratelor la Muzeul de științe naturale „Grigore Antipa”. În 1960 Francisc Pór a emigrat în Israel, unde a devenit cunoscut ca Francis Dov Por. El s-a stabilit la Ierusalim, unde în 1963 a terminat doctoratul în zoologie la Universitatea Ebraică
Francis Dov Por () [Corola-website/Science/335101_a_336430]
-
spre vârf turtit și lățit în formă de lopată. În timpul zborului țin gâtul și picioarele întinse. Trăiesc în colonii simple și mixte. Cuibul și-l fac în arbori sau în stufăriș. Depun de regulă câte 5 ouă. Hrana constă din nevertebrate ce se găsesc în mâlul apelor; consumă îndeosebi lipitori. Puii iau hrana din gâtlejul părinților. Familia treskiornitidelor conține 2 subfamilii: ibișii ("Threskiornithinae") și lopătarii ("Plataleinae"), 13 genuri, 32 specii. Țigănușii fac parte din subfamilia ibișilor. În România sunt două specii
Treskiornitide () [Corola-website/Science/316849_a_318178]
-
pectorale sunt mici, iar înotătoarea anală este foarte alungită. Au o respirație dublă, branhială și bucală, care le permite să trăiască în ape slab oxigenate. Peștii adulții se hrănesc cu alți pești și mamifere mici, iar juvenili se hrănesc cu nevertebrate. Țiparul electric este înzestrat cu 3 organe electrice: organul principal, organul lui Hunter și organul lui Sachs. Organul principal și organul lui Hunter produc descărcări puternice, de până la 700 V. Fără să omoare omul și animalele mai mari, curentul electric
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
slab oxigenate. Țiparul electric este în mare parte piscivor (se hrănește cu pești). Adulții se hrănesc cu pești mai mici, amfibieni și alte mamifere mici, mănâncă și fructe căzute, ajutând astfel la răspândirea semințelor prin defecare. Juvenilii se hrănesc cu nevertebrate mici: viermi, crustacee, insecte și larve de insecte. Alevinii se hrănesc inițial cu icrele depuse mai târziu, apoi își schimba hrana și mănâncă larvele insectelor; când ajung la aproximativ 10 cm devin piscivori. Țiparul electric este unul dintre principalii răpitori
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
apărător al transformismului și unul dintre propagatorii teoriei darwiniste, pe care a susținut-o cu convingere. A afirmat antropogeneza din maimuță și că păsările se trag din dinozauri. A căutat dovezi privind afinitățile dintre om și maimuța antropoidă. A studiat nevertebrate marine. Fiu al unui director de școală; a studiat la University of London, unde a obținut diploma în medicină, practicând apoi chirurgia. În tinerețe, a efectuat (1846-1850), ca medic de vas, o expediție de cercetare în sudul Oceanului Pacific și Australia
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]
-
năpârca ("Natrix natrix"), vipră ("Vipera berus"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creasta ("Triturus cristatus"), salamandra carpatica ("Triturus montandoni"), brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"), broasca-roșie-de-munte ("Rană temporaria"), broasca-roșie-de-pădure ("Rană dalmatina"); Pești: mreana vânata ("Barbus meridionalis"), zglăvoaca ("Cotus gobio"), porcușorul de văd ("Gobio uranoscopus"); Nevertebrate: patru specii de fluturi: "Leptidea morsei", "Hypodryas maturna", "Callimorpha quadripunctaria" (fluturele-tigru), "Lycaena dispar" (fluturașul-purpuriu); precum și un ortopter din specia "Pholidoptera transsylvanica" (cosașul transilvan). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaje
Cușma (sit SCI) () [Corola-website/Science/331203_a_332532]
-
potcoavă ("Rhinolophus ferrumequinum") și liliacul cu urechi late ("Barbastella barbastellus"); doi amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata") și tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"); trei specii de pești: mreană vânătă ("Barbus meridionalis"), zglăvoacă ("Cottus gobio") și dunăriță ("Sabanejewia aurata"); precum și șapte specii de nevertebrate: rădașca (" Lucanus cervus"), cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo"), croitorul cenușiu al stejarului ("Morimus funereus"), cosașul-de-munte-cu-picioare-roșii ("Odontopodisma rubripes"), un greier (endemic pentru Cozia) din specia "Isophya harzi" și un cărăbuș din specia "Carabus variolosus". La nivelul
Parcul Național Cozia () [Corola-website/Science/313471_a_314800]
-
și devin independenți. Din cauza naturii sale docile și veninului cu o toxicitate redusă ușoară, imaginea acestui scorpion a fost folosită în filmele Mumia (1999) și Regele Scorpion (2002). Așa cum nu există în prezent nici o lege în Statele Unite care ar proteja nevertebrate de abuz sau de deces, utilizarea lor în industria de filme poate avea loc și în prezența maltratărilor, așa cum se arată în filmul The Great White Hype lansat în 1996. În țara lor de origine din Africa, acești scorpioni sunt
Scorpion imperial () [Corola-website/Science/319349_a_320678]
-
baze financiare mai stabile și, cum au venit cumpărători de la Paris și de la Viena, evenimentul de trei zile a crescut notorietatea familiei în comunitatea geologilor. Anning a continuat să se întrețină vânzând fosile. Sortimentul său principal consta din fosile de nevertebrate, cum ar fi cochilii de amoniți și , comune în zonă și vândute pe câțiva șilingi. Fosilele de vertebrate, cum ar fi scheletele de ihtiozauri, se vindeau pe mai mulți bani, dar erau mult mai rare. Adunarea lor era o muncă
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
apoi C4 în C4a și C4b, si C2 în C2a și C2b. C4b și C2a se unesc apoi pentru a forma convertaza-C3, ca și în calea clasică. Ficolinele sunt similare MBL și funcționează prin intermediul MASP într-un mod asemănător. La nevertebrate, fără un sistem imun adaptativ, ficolinele sunt extinse, iar specificul lor de legare este diversificat pentru a compensa lipsa moleculelor specifice de recunoaștere al agenților patogeni. Sistemul complement are potențialul de a fi extrem de dăunător pentru țesuturile organismului-gazdă, ceea ce înseamnă
Sistemul complement () [Corola-website/Science/326858_a_328187]
-
de Paleogen care face parte din era Cenozoică. Este cea mai lungă perioadă a eonului Fanerozoic. Sfârșitul Cretacicului înseamnă și sfârșitul a numeroase specii de succes, extincție care a dus la dispariția dinozaurilor non-avieni, a marilor reptile marine, a numeroase nevertebrate. Cretacicul ca perioadă separată a fost definită pentru prima dată de geologul belgian Jean d'Omalius d'Halloy în 1822, după ce a studiat straturile geologice din Europa și pe care l-a numit după straturile extinse de cretă (carbonat de
Cretacic () [Corola-website/Science/304552_a_305881]
-
a fost definită pentru prima dată de geologul belgian Jean d'Omalius d'Halloy în 1822, după ce a studiat straturile geologice din Europa și pe care l-a numit după straturile extinse de cretă (carbonat de calciu depus de cochiliile nevertebratelor marine). Numele Cretacic derivă din latinescul "creta", care înseamnă "cretă". Înmulțirea excesivă a nanoplanctonului calcaros, datorită unui surplus de calciu în apă, a dus la depunerea și acumularea pe fundul mării a celor mai mari catități de cretă comparativ cu
Cretacic () [Corola-website/Science/304552_a_305881]
-
semnificative față de perioada precedentă. În mări, batoidea, rechinii moderni și teleosteenii au devenit comuni. Reptile marine au inclus ihtiozaurii la începutul și mijlocul Cretacicului (au dispărut în timpul Cretacicului târziu), pleziozaurii pe parcursul întregii perioade și mozazaurii care apar în Cretacicul târziu. Nevertebratele acvatice sunt reprezentate de baculite, un gen de amoniți cu o cochilie dreaptă, care s-au dezvoltat în mări, împreună cu consolidarea recifului de scoici. Amoniții în special se diversifică uimitor, iar unele forme ating chiar 2 metri în diametru. Specific
Cretacic () [Corola-website/Science/304552_a_305881]
-
dorsală; pe flancuri 7-10 pete rotunde sau ușor alungite negre-cafenii. La baza înotătoarei caudale sunt 2 pete rotunde albicioase. Pe înotătoarele dorsală și caudală sunt 2 rânduri de pete negre mărunte. Dimorfismul sexual nu este evident. Hrana constă din mici nevertebrate reofile: insecte acvatice și larvele lor (plecoptere, trihoptere), crustacee copepode și gamaride, moluște, viermi, larvele și icrele altor pești. Consumă și detritus organic de origine animală sau vegetală. Se reproduce între mai și septembrie (de obicei în mai-iunie), în funcție de condiții
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
în timpul perioadei de reproducere, când masculii au tuberculi nupțiali pe cap și pe partea antero-superioară a corpului. Este un pește omnivor, cu o compoziție variabilă a hranei în funcție de vârsta și de ciclurile sezoniere. Hrana include insecte acvatice și larvele lor, nevertebrate bentonice (viermi, moluște, crustacee), alge, plancton și detritus organic. În timpul verii, componenta vegetală a hranei crește. Exemplarele de dimensiuni mai mari se hrănesc de asemenea cu larvele și alevinii altor specii de pești și larvele de amfibieni. Alevinii se hrănesc
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
un excelent cățărător până în vârful arborilor. Se hrănește cu ierburi și plante (părțile verzi ale plantelor, semințele și fructele acestora), nu evită nici ciupercile și mușchii-de-pământ. Mai rar consumă râme, melci și insecte. În timpul iernii, când plantele verzi lipsesc, iar nevertebratele sunt mai puțin disponibile, caută semințe și fructe de pădure, sau roade scoarța puieților de specii forestiere sau fructifere, producând daune în culturi și plantații. În scorburi, pe sub pietre sau în camere săpate în pământ și apoi acoperite, își face
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
pe insulă se întâlnește doar șopârla. Ornitofauna este mai variată; aici viețuiesc găinușe de baltă, albatroși, fregate, porumbei, sternide. În Nauru există o singură specie de pasăre cântătoare: pitulicea-de-stuf ("Acrocephalus rehsei"). Alături de cordate, Nauru găzduiește și o varietate mare de nevertebrate. În apele dimprejurul insulei înoată rechini, arici-de-mare, moluște, crabi și multe animale veninoase.
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]
-
de pe această înotătoare lipsesc. Masculii au botul mai larg și înotătoarele ventrale mai lungi ca la femele. Colorația masculilor este, în general, mai închisă ca a femelelor, observându-se deseori și pete cafenii pe burtă. Foarte lacom, se hrănește cu nevertebrate bentonice, icre și larve de amfibieni (broaște), peștișori tineri și icre de alte specii de pești, dar mai ales de păstrăv, din care cauză este socotit ca un element nedorit acolo unde trăiesc aceștia. Dintre nevertebrate preferă crustacee (mai ales
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
lacom, se hrănește cu nevertebrate bentonice, icre și larve de amfibieni (broaște), peștișori tineri și icre de alte specii de pești, dar mai ales de păstrăv, din care cauză este socotit ca un element nedorit acolo unde trăiesc aceștia. Dintre nevertebrate preferă crustacee (mai ales lătăuși), larve de insecte (efemeroptere, trihoptere, plecoptere, chironomide, diptere etc.), hirudinee (lipitoare), și moluște. La rândul său, este mâncat uneori de păstrăvi, mihalț și lostriță. La vârsta de 2 ani, atinge maturitatea sexuală. Ponta are loc
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
care seamănă superficial cu cel a unui crocodil, nu există înregistrări autentice a unor atacuri grave asupra oamenilor. Lepisosteiformele sunt în principal piscivore, hrănindu-se cu alți pești, iar mai multe specii își suplimentează hrana cu broaște, crabi și alte nevertebrate, mamifere mici sau chiar cu gunoaiele deversate în apă. Peștii aligator mari se hrănesc ocazional cu păsări de apă (rațe, anhinga americană etc). Sunt uneori canibale. Fălcile alungite ale acestor pești, prevăzute cu dinți ascuțiți facilitează prinderea prăzii, care înoată
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
două trăsături negre, care se unesc în spatele ochilor. Aria să de repartiție se întinde peste Mexic, Guatemala, Honduras, el Salvador, Nicaragua și Costă Rica. Aceasta pasăre frecventează mediile care sunt relativ deschise și lizierele forestiere până la altitudine. Această specie consumă nevertebrate capturate mai ales la sol. După Alan P. Peterson, 2 sub-specii au fost descrise :
Cucul terestru american () [Corola-website/Science/337198_a_338527]
-
de pești aflate în sit: morun ("Huso huso"), păstrugă ("Acipenser stellatus"), nisetru ("Acipenser gueldenstaedtii"), cambulă ("Pleuronectes flesus"), calcan ("Scophthalmus maximus"), rândunica-de-mare ("Chelidonichthys lucerna"), vatosul ("Raja clavata"), câine de mare ("Squalus acanthias"). În arealul sitului este semnalată și prezența mai multor nevertebrate cu specii de: "Modiolula phaseolina, Mytilus galloprovincialis, Ampelisca diadema, Ampelisca diadema" sau "Apseudes acutifrons".
Structuri marine metanogene - Sf. Gheorghe () [Corola-website/Science/330641_a_331970]
-
iar MacLeod este recunoscut drept inventator al termenului. De asemenea, există multe trimiteri umoristice din domeniul zoologiei și paleontologiei. De exemplu, în romanul "The Stone Canal", atât titlul cărții cât și multe locații descrise poartă nume de părți anatomice ale nevertebratelor marine. Face parte din generația de scriitori britanici de science fiction specializați în hard science fiction și space opera. Printre contemporanii lui se numără Stephen Baxter, Iain M. Banks, Alastair Reynolds, Adam Roberts, Charles Stross, Richard Morgan și Liz Williams
Ken MacLeod () [Corola-website/Science/322911_a_324240]
-
cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"), liliacul cu urechi mari ("Myotis bechsteini") și liliacul comun ("Myotis myotis"); trei amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus") și salamandra carpatică ("Triturus montandoni"), un pește din specia "Cottus gobio" (zglăvoacă), precum și cosașul-de-munte-cu-picioare-roșii, o nevertebrată din specia "Odontopodisma rubripes". La nivelul ierburilor vegetează șase specii floristice rare, enumerate în aceeași anexă, astfel: ruginița ("Asplenium adulterinum"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), clopoțel de munte ("Campanula serrata"), moșișoare ("Liparis loeselii"), iarba-gâtului ("Tozzia carpathica") și stânjenelul sălbatic ("Iris aphylla
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
și tritonul cu creasta ("Triturus cristatus"); opt specii de pești: avat ("Aspius aspius"), mreana vânata ("Barbus meridionalis"), zglăvoaca ("Cotus gobio"), porcușor de văd ("Gobio uranoscopus"), chișcar ("Eudontomyzon danfordi"), clean dungat ("Leuciscus souffia"), dunăriță ("Sabanejewia aurata") și fusar ("Zingel streber"); precum și nevertebrate: croitorul alpin ("Rosalia alpina"), cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"), melcul cerenat bănățean ("Chilostoma banaticum"); precum și trei specii de cărăbuși ("Cărăbuș zawadzkii, Cărăbuș hampei, Cărăbuș variolosus"). În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Valea Izei și Dealul Solovan () [Corola-website/Science/330750_a_332079]