1,528 matches
-
să mă plimbe prin parcuri, așa, cu mutra ei de copil uriaș. Apoi m-am înfuriat : îmi era greu să suport întoarcerea la care mă silea fără voie, aruncarea înapoi, într-o copilărie fizică din care abia scăpasem. „Așteaptă-mă nițel !“, i-am spus, „mă duc să iau scara ca să mă urc pe ea și să te pup...“. Am ieșit în curte. M-am întors cu scara. Râdeam ca o vită. Fata aceea uriașă plângea, se cocoșase un pic și plângea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
timp destul pentru cină. - Cină! repetă ca un ecou Gosseyn. Apoi zâmbi și clătină din cap. Într-un fel se scuza. Era grozav de înfometat, dar aproape că uitase de existența acestor instincte normale. Va fi plăcut să se destindă nițel. Cina. Gosseyn se uită la tânăra servitoare care-i umplea un pahar cu cocktail care conținea bucăți dintr-o materie asemănătoare cu peștele. Așteptă ca și Yanar să fie servit de una din slujnicele mai în vârstă și schimbă cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
bord Ofițerul exterior însărcinat cu admiterile a uitat probabil să... Se opri din nou, părând să realizeze cât de puțin, probabil era ca ofițerul de la admitere să fi uitat una ca asta. Ochii i se bulbucară. Falca i se desprinse nițel. Mâna sa grasă schiță un gest iute spre suflorul de la șold. Gosseyn lovi, o dată, în falcă, îl prinse pe om în brațe și-l purtă, leșinat, până la o canapea. Îl scotoci rapid, dar nu găsi decât suflorul în teacă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
la care am adăugat o idee luată din petrogeologie și două aplicații de chimie industrială. - Petrogeologie? Se miră McCann. A, te referi desigur la metoda recentă de extracție a țițeiului fără foraj! Se creează la suprafață condițiile necesare... Dar stai nițel! Există un factor care... - Există zeci de factori, prietene! îi tăie vorba Grosvenor. Îți repet că e o muncă de laborator. Cu foarte puțină energie obții o sumedenie de reacții. - De ce n-ai folosit unele din trucurile astea și împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și pornea. La margine c-ajungea, Cruce, mări, că-și făcea Și lui murgu că-i zicea: - Ia-ți, murgule drumuleț Pân ăl mare Oltuleț. Murgu, mări-n Olt intra, Pe lat, mări, se punea Și la margine-l scotea. Nițel că se odinea, Drumul frâului dedea, La mândra că-mi ajungea. Îndată că ce sosia, Pe mândra că mi-o vede, La biseric-- o ducea Și lui tot i se părea Că din cap se ridica. Și el de s--
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mi strâng trusa. Îmi place să lucrez ordonat. Raul Ionescu împinse grilajul și se apropie de un Fragonard mic. Dascălu behăia: ― Ai văzut că i-am venit de hac? Să știi că fotografia a fost destul de bună. Mi-au dat nițel de furcă dinții de jos. O declanșare simultană pe două sisteme care... Inginerul îi întrerupse iritat: ― Degeaba îmi explici că tot nu înțeleg. Chestia e ce facem acum? ― Păi ce să facem?! Strângem pozele de pe pereți și o întindem. Ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scaun. " Curios! Nu mă doare nimic, n-am amețeli, nu mi-e rău... Și totuși nu pot să mă ridic. La urma urmei, de ce să mă ridic?" ― Trec pe la ea diseară, decise Șerbănică cu ochii pe fereastră. M-aș întinde nițel... Tu ce faci? Nu așteptă răspunsul. Luă din raft o cărțulie pe care Florence o identifică imediat după copertele verzi și intră în dormitor tîrșindu-și pașii. Când se trezi, Șerbănică o găsi tot acolo, înșurubată în scaun, cu ochii pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tensiunea ultimelor evenimente. Sculptorul se așeză călare pe un scaun. Aruncă spre ceilalți o privire înveninată: ― Care din voi e șmecherul? În ochi i se aprinse un licăr sarcastic. Se adresă lui Popa: Cred că n-ar strica să consultăm nițel carnețelul dumitale. Pun pariu că e și Panaitescu pe listă. Fruntea bătrânului se întunecă. ― Tinere, ești un dobitoc! ― Hm, nu atât cât îți închipui. Simțea nevoia să vorbească, să se audă, să-și astâmpere spaima care i se strecurase în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să vă gândiți la altceva. ― De pildă la Valerica, nu? Sculptorul urla de râs. Nefericita și-a atins scopul! Are în sfârșit un bărbat... ― Ești cel mai dezgustător individ pe care I-am cunoscut vreodată! ― Serios? Ia mai consultă-ți nițel carnețelul. Spune-mi, bătrâne, îți notai și ședințele de dragoste? ― Sictir! ― De ce trebuie să spuneți astfel de lucruri? Bătrâna clătină din cap. Nu fac bine nimănui... Mâine, adăugă tonică, vine domnul Van der Hoph. Totul se va aranja... ― Totul se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
UN MOMENT CARE CERCA MULTĂ PRUDENȚĂ. SPUSE ÎNCET: \ CE-AI VREA SĂ FAC? \ TOCMAI CEEA CE SPUNEA ANUNȚUL. REPARAȚIE LA MOTOARE ATOMICE. EI, CE ZICI? HEDROCK PUSE ÎNTREBAREA CHEIE: \ UNDE TREBUIE SĂ MĂ PREZINT? URMĂ UN RĂSTIMP LUNG DE TĂCERE. STAI NIȚEL, CE TE GRĂBEȘTI AȘA? VENI ÎNTR-UN TÎRZIU RĂSPUNSUL. DOAR NU-ȚI ÎNCHIPUI CĂ AM SĂ OFER PREA MULTE INFORMAȚII CA PE URMĂ SĂ MĂ TREZESC CĂ NU VREI SĂ PREIEI SLUJBA. ÎȚI DAI SEAMA CĂ-ȚI OFER UN SALARIU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
te iubesc.“ Acu’ nu mai îmi spune. — Te rog, nu plânge, spuse Mancuso adânc mișcat. Îți mai fac eu niște cafea. — Nu-i pasă dacă-nfund pușcăria, smârcâi doamna Reilly. Deschise cuptorul și scoase o sticlă de Muscat. Nu vrai nițel vin, domnu’ Mancuso? — Nu, mulțumesc. Cum sunt de la poliție, trebe să fac impresie bună. Să fiu tot timpu’ cu ochi-n patru la oameni. — Îmi dai voie? întrebă retoric doamna Reilly și trase un gât direct din sticlă. Agentul Mancuso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la locu’ lui până i-a murit cânele. Avea un câne mare, care lătra to’ timpu’ chiar sub fereastra mea. Atunci au început nervii să mă lase. Apoi cânele a murit. Am crezut că o să am și eu parte de nițică liniște. Da’ de unde! Ignatius a pus cânele în salonu’ din faț’a mamei lui, cu niște flori înfipte între labe. De atunci, el și cu maică-sa au început să se certe. Ca să-ți spui adevăru’, cred că de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
reținut că avea dușmani puternici, l-au numit câine, monstru execrabil, cloacă a tuturor ereziilor, posedat de o legiune de demoni. Cu toate acestea, chiar În ciuda scandalului cu Joanna, Inchiziția nu-l consideră eretic, ci mai degrabă amens, să zicem nițel țicnit. Adică n-au Îndrăzneala să distrugă omul, pentru că se știe că e purtătorul de cuvânt al vreunui grup destul de puternic. Îi semnalez lui Diotallevi că Postel călătorește și În Răsărit și e contemporan cu Isaac Luria, trageți de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
spre o ușă din culise care dă afară, În timp ce aplauzele se sting În urma lor. Îl Înghesuie În mașina ei de teren Înainte ca mulțimea să poată să-i urmărească și, probabil, să pună mînă de la mînă și să-l jumulească nițel. În seara aceea, Wakefield și Maggie cinează Împreună liniștit. — Ce dracu’ a fost toată nebunia aia? Wakefield rîde: — Să fiu al dracului dacă știu. — A trebuit să iau măsuri energice pentru a limita pagubele, spune ea, dar nu este deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din baie? — Ha, ha, ha. Nu Întinde coarda. Dar m-am supus fără să protestez cînd s-a aplecat și m-a sărutat apăsat pe buze. Iar În dimineața aceea de sîmbătă, cînd a sunat la ușă, m-am enervat nițel, căci abia mă instalasem ca să mă bucur de ritualul solitar al ceaiului și croasantului luate În pat, dimpreună cu un număr din Telegraph. Burnița de martie care cădea afară m-a ajutat să mai scap de sentimental de vină, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mai fost niciodată atît de ocupată și de distrată, așa că ar fi oarecum de Înțeles... Mai dau cîteva pagini Înapoi, pînă la ciclul din luna precedentă, care e Însemnat. Adică, următorul ar trebui să fie peste două săptămîni. Dar stai nițel. Nici așa nu e bine. Dacă trebuie să vină În două săptămîni, asta Înseamnă că ar fi trebuit să-l am acum două săptămîni, dar Îmi amintesc precis ce făceam atunci și În nici un caz nu eram la ciclu. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mea e că face asta numai ca să aibă un unghi mai prielnic din care să se uite la corpul Lisei, care s-a Întins iarăși pe saltea. Trish ridică dintr-o sprînceană În direcția mea și zice: — Socru-tău e nițel cam copilăros! Îl privim făcînd cîteva lungimi de bazin, oprindu-se la fiecare capăt al piscinei ca să respire și să se uite la Lisa. — Știu! o aprob rîzÎnd. Cine-ar fi crezut! Socrului meu bătrîn și cu părul alb i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În toate, de bucuria ei sinceră pentru mine. Tot nu vreau s-o văd, dar mi-ar plăcea să aflu ce mai face. — Mama e bine, zice Emma. E la fel de enervantă, deși am impresia că a Început să o scoată nițel din pepeni prezența lui Dan. — Eu credeam că e băiețelul ei cel perfect. Dan, care nu greșește niciodată. — Era, se strîmbă ea. Acum, pare a se fi transformat În Dan, fiul cel Îmbufnat, care se așteaptă să-i spele hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am Împăca, nu mi-aș ierta niciodată dacă s-ar Întîmpla ceva. Deci, nu-ți place măcar puțin de el? — Of, bine, mormăi eu, amintindu-mi valul de dorință care mă cuprinsese cînd eram cu el. Îmi place de el nițel, dar n-o să fac nimic În privința asta, OK? — OK, zice Fran, fericită că În sfîrșit mi-a smuls cuvintele. Deci, dacă Marcus și cu mine insistăm să ieși cu noi la cină joi seara, ar fi indicat sau nu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-mi pe-ndelete cum s-a-ntâmplat. - Veneam de la Braniște. Zilele trecute, când am fost să duc iedul, pe care trebuia să-l ducă Iscru. Îi plăcea să vorbească, să-și audă vocea și mai ales să povestească. - Mi-am tras nițel sufletul sub dudul lui Călțun. Cum stăteam acolo, l-am văzut pe Zogru: era ca un fuior strălucitor de lumină verde. Povestind, încerca să se pună în locul lui Pampu și, pe măsură ce trecea la amănunte, la momentul în care intrase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de cu seară în căruțe, înghesuiți fiecare cum putea, iar eu mi-am făcut cruce în căciulă, că știam că e noaptea Sfântului Andrei și trăgeam nădejde să-mi visez ursita. Și chiar am adormit ori poate numai am căzut nițel în somn. Visam ceva ce n-am mai știut pe urmă. Dar am auzit și vocile de-afară. Toți le-am auzit și ne mai înghiontea și un băiat care rămăsese de pază. Erau soldați turci pe care îi adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ea să-nflorească! Dar baba hâtră începu să amorțească. Blândul ghiocel credea, Și cu asta se mândrea, Că va înflori de-ndată. Dar iarna i-a făcut-o lată... Un picior își mai întinse, Coastele își primenise, Broboada-și aranjă nițel De gândeai că-i...ghiocel. Și c-un pas grăbit de fată Ce se dorea măritată, Cârja și-o propti în horă Pe badea să-l ia la vorbă. Ar fi vrut baba o nuntă... Vorba lungă să ne-ajungă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-s mov toți mă-ntreabă. Sunt micuță parfumată Și la toți eu le sunt dragă. Răspândesc parfumul meu Și se duce lin în jos a câmpul cel mai frumos. Ghiocelul cel mândruț A ieșit doar un picuț Să se bucure nițel De-un miros îmbietor. Care umblă călător C-un parfum încântător. Jos în codru Jos în codrul înverzit Mare nuntă s-a pornit Lăutarii greierașii, iar nuntașii fluturașii. Au dat drumul la cântare Cu o mare nerăbdare Și-au întins
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Alina a zâmbit de faptul că, atunci când a ajuns pe marginea șanțului, făptura neînsuflețită, murdară de noroi repeta mecanic: mama! mama! mama! Pentru ea, acest cuvânt nu mai avea nicio semnificație. Ploaia își continua repertoriul, deși vântul se mai domolise nițel. Drumul îngust devenise pustiu. Doar o fetiță de zece ani și un câine mare, lățos tulburau noaptea monotonă de toamnă. Pățeau alături ca doi vechi prieteni pe care îi aștepta un drum lung. Gândul nebunesc care îi străbătu pentru câteva
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cale. Într-un târziu Însă, mi-a făcut semn să urcăm pe culmile de deasupra peșterii de iarnă, așa că am luat-o În sus, la pas. Mai bine nu ne-am fi dus deloc, sau măcar dacă am fi Întârziat nițel! De pe poteca ce urca spre culmi, am văzut-o pe Siloa cum se Însoțea cu un om la fel de frumos precum Kal, numai că era om pe de-a Întregul. Cred că am amețit. Atunci mi-am spus că ochii mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]