2,953 matches
-
În 1964, cam În iunie a apărut decretul, care spunea așa: „Vor fi eliberați toți deținuții politici până la 23 august În acest an”. Și-atunci ne-a dat la toți scrisoare și am primit și-un pachet de-acasă... Încolo... nimic. Cum v-ați regăsit familia la ieșirea din Închisoare? Existau Îndoieli, de pildă, că n-o să-i mai găsiți pe toți acasă, În viață? I-am găsit foarte bine, i-am găsit pe toți acasă. Bine i-am găsit, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de lume, să te odihnești. Și atunci vine ideea kafkiană că nu e posibilă odihna, nici măcar sub pământ, că a fi e o condamnare la o nemurire în care mișcările seamănă cu un misterios perpetuum mobile cosmic dirijat de neant. Nimicul care face ad aeternum Totul. 9 februarie Eclipsă de lună, un fel de teroare de umbra de pe lună, venind din poveștile copilăriei, când fratele și sora, Luna și Soarele, s-au întâlnit din nou și sunt pe punctul de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
depășesc gânduri și sentimente, succese și insuccese și tot haosul provocat de faptul de a fi în viață. Acolo unde sunt eu însămi cu adevărat, eliberată de „fructele vieții” câștigate cu sudoarea frunții și asceza ascezelor. Acolo sunt parcă egală nimicului din care marea creație a țâșnit miraculos. Surâd că trebuie să fac atâtea pentru a atinge „nimicul” atât de odihnitor. Dar, în mod concret, numai lenea mă obosește, mă deformează, fiind închisoarea cea mai de temut. Simțurile mele sunt subtile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
viață. Acolo unde sunt eu însămi cu adevărat, eliberată de „fructele vieții” câștigate cu sudoarea frunții și asceza ascezelor. Acolo sunt parcă egală nimicului din care marea creație a țâșnit miraculos. Surâd că trebuie să fac atâtea pentru a atinge „nimicul” atât de odihnitor. Dar, în mod concret, numai lenea mă obosește, mă deformează, fiind închisoarea cea mai de temut. Simțurile mele sunt subtile și trebuie să fie hrănite zilnic cu „acțiune”, fără să se înlănțuie niciodată de ea. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
La Bruxelles mă aștepta ploaia- părinții mei, de asemenea. De altfel, e curios că îmi asimilez părinții cu ploaia: tristețea părintească, după cum spunea Claude Lévi-Strauss! Mama a îmbătrânit considerabil, rămânând ce a fost: o femeie neliniștită, îngrijorându-se de toate nimicurile vieții, luptând nu fără un anume curaj împotriva tiraniei soțului. Ea e mereu la doi pași de a fi strivită de soțul ei, reușind mereu, totuși, să salveze ceva din integritatea ei. Ca și cum s-ar bucura de o protecție specială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
inspirată, știu numai că izbucnește ceva din subconștient, ceva la care nu mă gândisem. Ceva nou pentru mine, o mare surpriză, de la cineva care trimite „sclipiri”, când pierdusem orice speranță să mai fiu „vie” în acest fel superconcret, atingând centrul nimicului din care izvorăsc toate ce nu se văd încă. Am primit de la Eva (Bonnier) cartea mea de poeme Lumină către lumină, cu câteva cuvinte gentile. Birgitta (Trotzig) a venit la mine cu o floare subtilă, tropicală, și am stat împreună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
extrem de caloric al iubirii. Iubirea s-a ținut mereu între noi, aruncându-ne de la distanță, unii pe alții, ca într-un joc brutal, ca pe niște planete independente erotic, dar dependente de ceva inefabil, de nedefinit, ceva semănând cu nimic. Nimicul din care apare chiar viața. Acel neant din care e compusă chiar greutatea vieții. Iubirea mi-a apărut uneori ca un flagel mortal, făcând ravagii în numele unui plan cosmic de neînțeles pentru noi, muritorii. Iubirea prin care se întreține viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Nimeni nu a urcat scările primăriei. De obicei, la întoarcerea de la București, de la cursuri, de cum aflau că am sosit, zeci de cetățeni veneau cu diferite probleme în biroul meu. Mulți săteni veneau doar să mă salute și să vorbim despre nimicuri. De această dată până și nenea Turuianu, omul de serviciu disponibil oricând, dispăruse. Unde sunt toți? Timpul pare încremenit într-o așteptare enervantă și apăsătoare. Din când în când, contabila primăriei, tovarășa Pungă, intră și iese pe ușă tăcută, preocupată
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la muncă, se uită la dumneata cât de goală ești? 70 E vară, tovarășa secretară, și eu nu văd pe nimeni să se uite la mine, oamenii își văd de treaba lor. Te rog, nu fi obraznică! Dacă nu ai nimic să te acoperi, mergi și te schimbă. Nu așa trebuie să arate o activistă! Mă vezi mata pe mine despuiată și colorată ca o sorcovă? M-am uitat la secretara de județ și, pentru prima dată de când o cunoșteam, i-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
căi trebuie să Îndrepte ori ce impozite să introducă. Și trece, de la acea fascinație a eternității care l-a stăpânit, la a se Înhăita cu negustori și meșteri, urcând treptele unui drum către nimic. Acela care te-a adus la nimicul care ești acum. De ce, messer Alighieri? - Poate pentru că, În omul drept, e Înnăscută necesitatea de a face bine, așa cum ne-au Învățat Înaintașii noștri, răspunse Dante Înghețat. - Verum. Dar care ar fi, așadar, aceste mari spirite care ți-au oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
piatră și nu ar fi făcut de mâni omenești. Difficiles nugae. A înfige o singură țintă colorată pe răbdătoarea hârtie nu e nimic, dar a le așeza cu acea profuziune cu care o face autorul cărții Pseudokynegetikos, cu vremea devin nimicuri foarte grele. Epistolă, menită a fi precuvântarea cărții "Manualul vânătorului ", ea a crescut sub mînile autorului ei într-un volum de observații, aluziuni, descrieri, ironii și pagine de erudiție. Stilul deci e cel epistolar - al scrisorilor intime. Scrisoarea intimă înlocuiește
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pentru o cultură străină, pentru un popor străin, pentr-o industrie străină. Acele popoare ar ajunge la proletariatul plugului, ar fi silite să asude o zi pentr-o cutie de chibrituri, să plătească cu greaua lor muncă agricolă secăturile și nimicurile industriale ale mult civilizaților austrieci, reprezentați prin d. Ițic Silberstein. Numai o Confederație Dunăreană cu o politică comercială protecționistă și sub protectoratul său propriu și al nimărui altcuiva ar conținea în sine sâmburi de dezvoltare adevărată. "Post" se teme că
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
că masonismul esclude naționalismul. Unii din cei mai influenți membri ai partidei roșii (care trece de eminamente naționalistă ) au fost și sunt francmasoni. În Ungaria de es. vom găsi un mare naționalist în marele maiestru al francmasonilor (D. Pulszky ). Celelalte nimicuri câte se susțin despre viața sa ca om privat sunt meschine și demne numai de cei ce le lățesc. E acuzat că nu-și vizitează prelegerile în curs de 3 luni, când cei ce-l acuză nu le vizitează cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
coate între trecut și viitor s-a stins luminița de la capătul tunelului vecinul de la etajul șase pune murături pe urmă se întreabă de ce îi rămân atâtea borcane goale iar sarea grunjoasă acoperă răni sapă în noi parșivă va ninge cu nimicuri și fulgi debusolați doar moartea împodobește lama coasei cu cristale swarovski 10 septembrie 2011 Popas în pragul cerului am fugit în munți ca să atingem tălpile lui dumnezeu cu buricele degetelor soarele ne picura miere pe suflete veneau urșii să ne
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
lăsat. A continuat să treacă pe la Coblin duminica, cu scop dublu, căci avea de vândut și felicitări de anul nou evreiesc pe care i le dădea o tipografie. Era una din îndeletnicirile lui obișnuite, ca atunci când cumpăra tot felul de nimicuri pe care le vindea la licitație și îi lua pe vecini la magazinele de mobilă de pe Halsted Street când auzea că au nevoie de mobilă nouă în casă. Ducea muncă de convingere cu Cinci Proprietăți cu mare măiestrie, și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de Onoare, purta însemnul pe pulover și terminase primul în promoția lui. Eu nu aveam aceeași ambiție, eram mai împrăștiat și oricine propunea vreo distracție reușea să mă convingă să trag chiulul și să bat ulițele după tot felul de nimicuri, sau să colind prin hangarul cu bărci și să mă sui pe schelele de fier de sub podul din lagună. O dovedeau și notele mele, iar bătrâna mă sucălea de câte ori i le dădeam să le vadă, numindu-mă „cap pătrat“ sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
acea sclipire pe care ai putea-o identifica drept sunetul de gong al adevăratei autorități. Ușa îi era încuiată, și presupun că ședea întinsă pe patul ei de puf în șorț și șal și papuci cu vârful ascuțit, cu toate nimicurile existenței ei din Odessa așezate pe măsuță, pe scrin și pe pereți. Cred că Mama se așteaptă să-I spui la revedere. La ce bun? O să mă duc oricum să-l văd mai încolo. N-a avut puterea să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să o exploateze. Unei liste de corespondenți pe care o încropise de la așezăminte care vindeau scaune cu rotile, proteze și alte asemenea obiecte, le-a trimis un ziar reprodus la mimeograf denumit „Bolnavul Sechestrat“. Două pagini de notițe și eseuri, nimicuri sentimentale luate din Albumul cu amintiri al lui Elbert Hubbard și zicale din „Thanatopsis“. „Nu asemeni sclavului biciuit pe stânca lui“, ci ca un grec nobil, stoic; sau din Whittier: „Prinț ești tu/ iar omu-ntreg/ este doar Republican“ și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Nu neglija nici cel mai mic aspect, avea multă demnitate și putea fi monumentală în frumusețea ei. Dar neîncrederea finală în aceste lucruri se citea clar în linia gurii ei, care nu se conforma celei trasate cu rujul, nerăbdătoare, nepunând nimicurile la socoteală. Nu și-ar fi ales niciodată un bărbat din pozele revistelor cu partituri de pe pianul ei așa cum nu și-ar fi ales în veci un tânăr absolvent; își știa ambiția și era pregătită să îndure, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și se simțea întrucâtva speriată de mine, căci își dădea seama că eu aveam unul diferit. Și chiar dacă simțeam parfumul umărului ei și îi ridicam în palmă sânul, nu mai era același gen de intimitate în acel hol încărcat de nimicuri luxoase, parțial inventariate de lună, cu bătrânul care fornăia la etaj, vigilent până și în somn. Prin urmare mă simțeam istovit încă înainte de sosirea dimineții galbene și supurânde, cu gerul ei bolnăvicios și dogoarea murdară a sobei dinăuntru din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
când am fost aici. Ea e tipa din cameră? Întreab-o. Nu, nu e aceeași fată. Chiar te-ai dus la o agenție de detectivi? Mă bucur că nu e ea, mi-a spus ea. Nu i-am răspuns la asta nimic, m-am uitat doar lung la ea. Își ținea bine cumpătul. Fața aceea promptă, diferită de ce îmi aminteam despre ea, delicată dar nu atât de fermă, cu obraji lați și palizi, cu nările larg deschise. Mi-am amintit că Mimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
aminte, vine de la sine, ca un dar. Stăteam întins pe canapea aici până să vii tu și brusc mi s-au profilat în minte, tremurătoare. Adevărul, iubirea, pacea, belșugul, rostul, armonia! Și tot zgomotul de fond, distorsiunile, vorbăria, diversiunile, eforturile, nimicurile superflue s-au topit de parcă nici n-ar fi existat. Și cred că fiecare om ajunge la un moment dat să distingă aceste axe, chiar dacă e un nenorocit de om, dacă are răbdare să tacă și să aștepte. Ambiția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
vă poate strivi într-o clipă!? Cosmon: Venus, tu căreia oamenii i-au dedicat versuri și cântece nemuritoare și-ți spun „Luceafăr”, Selenei și Soarelui i s-au închinat versuri și cântece nemuritoare...(liniște) Marte (cu o voce aparte): Vorbe! Nimicuri... Selena: Muzică, poezie dar Hiroșima și Nagasaki? Cosmon: Selena, tu ai văzut numai ce greșeli au făcut oamenii. Nu este drept! Halley: (către Soare și planete): Priviți oamenii! Priviți-le chipul. Spuneți unde ați mai întâlnit atâta perfecțiune? La oameni
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
n-am! i-am zis. Am stat pe lângă casă, m-am gândit că, dacă nu plouă de atâtea luni, n-o să mai avem apă și o să murim de sete și noi, și animalele, pe urmă ați venit voi. Și... ?! Și... nimic. A început ploaia. Dar când am venit noi, ce ai făcut?! A, vă era tare sete, era cald afară, ați cerut niște apă și, cum am putut, m-am tras lângă fântână și am scos cu chiu, cu vai oleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
au trecut pe lângă el ei da, și fratele tău o să treacă pe lângă tine și chiar dacă acuma îl scapi din boală, atunci n-o să mai vrea el să te cunoască niciodată o frăție nu ține toată viața. O să vă certați de la nimicuri, sau o să te invidieze, sau... câte nu se mai întâmplă între frați... Dar dacă rămâi aici, în pădurea gândului și a cunoașterii, ai să știi totul și știința o să-ți dea puterea pe care niciodată nici un om n-a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]