1,199 matches
-
mâna într-a lui și i-o strânse cu căldură, uitându-se în ochii strălucitori, lucizi, ai mentorului său. — Ben îți transmite toată dragostea lui. Vine să te vadă mâine. O luminiță de aducere-aminte, ca sideful aruncat pe o plajă nisipoasă, se aprinse fugar în ochii lui Ralph. O să aducă și câinele? Pe Rover n-or să lase să intre, mă tem. Nu primesc haimanale ca el. Ralph zâmbi și păru că vrea să se ridice. Poate că voia să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu mai are nici o mentalitate. El are numai spirit: i s-a inoculat spiritul de turmă. Dar aceasta e o altă poveste, ce nu are legătură - decât, poate, ocoli- toare - cu ceea ce vreau eu să scriu în continuare. Îndeosebi teritoriile nisipoase ale Pământului - dar nu numai ele - duc lipsa apei, în general, a celei de băut, în special. Sahara deține primul loc din acest punct de vedere. Dar, cine, cui, ce-i pasă?! O zicere ce reflectă o realitate mai mult
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
pe toate, dar ar fi totuși prea puțin dacă aș alege doar unul. Mă gândesc că ar fi mai potrivit dacă ați alătura unele elemente din fiecare. Sunt amănunte care îmi plac în mod deosebit. Marginea crenelată de aici... dealurile nisipoase de acolo... cărarea aceea bătută de turme... sau aceste flori culcate... Nu mă pricep deloc la pictură. Credeți că s-ar putea face așa ceva? ― Iată o idee excelentă! Nu-i așa, Luciano? Dante Negro veni până în dreptul prințului și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
voce feciorelnică și cu ochii Înălțați la cer. Le dădeau apă rece și un coltuc de pîine, iar ei le mulțumeau, promițîndu-le, În schimb, viață veșnică, Înfățișîndu-le un ținut binecuvîntat unde aveau să ajungă după moarte: nu mai era pustiul nisipos, cu șerpi și păianjeni, ci cu palmieri cu coroana bogată, cu izvoare la tot pasul, cu iarbă pînă la genunchi, cu un soare ce strălucea blînd, căci ziua era veșnică, cu turme de vaci, capre și oi ce pășteau nestingherite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În urma lor mergea tot satul, tot ce era suflare, căci În tot ținutul se dusese vestea apariției unui mag egiptean care avea să facă o minune. „La șase coți adîncime“, stărui Simon. Lucrătorii se puseră pe treabă și primul strat nisipos fu curînd urmat de pietriș, apoi de pămînt roșiatic. Lopețile izbeau În lutul prefirat de dîrele rădăcinilor; retezate de custura sapei, rîmele se mușuroiau și apoi se pomăiau la soare ca pe jăratec. Sofia stătea tăcută lîngă groapa care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
secolului al -XIX - lea este și legendarul Dima Popescu, tatăl și mai ilustrului Oltean Niță. Era originar din Oltenia, unde condițiile materiale nu puteau fi asigurate, mai ales că acest ținut românesc este cunoscut ca sărac și cu un sol nisipos, în părțile lui sudice. De aceea, preotul Ghiță Popescu a ajuns la Oltenița, dar, na găsit aici parohie și a trebuit să treacă Dunărea și să țină slujba duhovnicească în comuna Popina, între Silistra și Turtucaia. Dima Popescu s-a
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3143]
-
spre cine știe unde. Spre Calcutta? Madras? Madurai? Spre Anglia sau America? Era îngrozitor să fie treaz în timp ce unii oameni zburau, purtând întreaga lume pe deasupra capului său, iar alții dormeau, luându-i-o de sub picioare. Era totuși recunoscător pentru senzația aspră și nisipoasă pe care i-o dădeau cărămizile de sub el, suprafețele inegale și zigzagul cu creste subțiri pe care îl alcătuiau liniile. Era recunoscător pentru netezimea răcoroasă, ocazională, a unei frunze căzute. Le aduna una câte una și le ducea la buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
coborât pușca, iar Jina l-a recunoscut pe moșneagul pe care-l întâlniseră în Salmon, cel care-i invitase la masă în cazul în care supraviețuiau până acolo. Structura pe care el o numise cabană era așezată pe un banc nisipos, împresurat de niște pini jigăriți. Jina a zărit o serie de construcții fără nici o legătură una cu cealaltă, din punct de vedere estetic, care erau înșirate una după cealaltă. Fiecare era mai mică decât cea dinainte, iar lanțul se încheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu bolovani, bucăți de placaj lipite cu tot felul de deșeuri din plastic. Rezultatul obținut era urât și inegal, dar, în mod straniu, avea și o tușă artistică. Zach a tras tare de vâslă și-a manevrat barca înspre plaja nisipoasă unde Ellis Cantor i-a ancorat cu o funie. Bătrânul a ignorat mâna pe care i-a întins-o Zach și-a pus un picior în gabară. Probabil că observase vesta de salvare supradimensionată a Jinei, cât și faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Boise, pe Irene o durea degetul mare. Abia atunci s-a uitat și ea la peisajul care se zărea pe fereastră și care era la fel de banal și de monocrom ca și garderoba lui Mary. Dealuri maro zbârcite, câmpuri uscate, movile nisipoase. Singura pată de verde era în ceea ce localnici numeau Orașul Copacilor. Acesta într-adevăr ieșea în evidență. Când au aterizat, pista a sfârâit; avionul a rulat până la poartă ca printr-un miraj sclipitor. Toate chipurile lipite de ferestrele terminalului erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Gospodăria și pămînturile familiei se aflau la Pișcari, un sat În care, alături de români, se mai stabiliseră două familii de evrei și, la margine, un pîlc de țigani. Era o așezare de cîmpie netedă ca tabla mesei, cu ulițe largi, nisipoase, trasate geometric ca două cruci cu brațele orizontale unite. Din aceste drumuri, se mai desprindeau cîteva ulicioare lăturalnice. Ploile lăsau În urmă un noroi atît de cleios, că oamenii găsiseră cu cale să Întindă pe trotuare niște scînduri ce se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lui de acolo. Nu putea sta mult În Israel. Nu era dispus să-i cheltuiască banii lui Elya Gruner. Totuși vizitase Nazaretul și luase un taxi până În Galileea, pentru interesul istoric al lucrului, de vreme ce era În vecinătate. Pe un drum nisipos, găsise un gaucho. Sub o pălărie ca o tipsie strânsă sub bărbie, În pantaloni largi argentinieni băgați În cizme, cu o mustață stil Douglas Fairbanks, amesteca hrană pentru mici creaturi ce se fugăreau pe lângă el Într-o Împrejmuire cu gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu era departe. În curând avea să Înceapă prima noapte În care va trebui să dispară. Și să redevină, din nou, Nimeni. 5 octombrie 1475, limita sud-vestică a deșertului Gobi Amir făcu semn de oprire și rămase nemișcat, privind valea nisipoasă În care se desfășurase lupta. Nu trecuse pe Drumul Mătăsii, ci mersese drept spre acest loc. Înainte de a Începe căutările voia să Înțeleagă ce se petrecuse, chiar dacă avea de recuperat o distanță extrem de mare. Dacă acel străin exista, el trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pușcă. Șeful tribului Bordjighin se ridică și privi tăcut În jurul lui. Toamna era caldă. Deșertul Își unduia dunele În depărtare, asemeni valurilor unei mări transformate În nisip. Locul În care se aflau era un defileu, pe jumătate stâncos, pe jumătate nisipos. El era un punct firesc al traseului care scurta ocolurile Drumului Mătăsii, ieșind mai aproape de granița cu China. Prin urmare, Cuceritorii se grăbeau. Dacă se grăbeau și aleseseră această scurtătură, Însemna că până acolo nici o caravană nu văzuse călătorul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a fost nimic violent, nici dramatic. De altfel, s-a și termi nat foarte repede, iar odată cu asta Adam a rămas din nou singur. Ascuns În umbra deasă a tufișurilor, iată ce a văzut. Soldații săriseră din camion pe pământul nisipos. S-au scuturat de praf, și-au Îndreptat pantalonii suflecați, și-au potrivit cămă șile. Mânecile rulate până deasupra coatelor le scoteau la iveală brațele slabe, firave, și erau strânși În centuri atât de late, Încât li se Întin deau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
urmă, pentru că Johan era mai voinic și mai Înalt decât el. Ajunseseră departe de orfelinat, În drum spre mare, pe dealurile joase, stâncoase, adăpostite de copaci care nu creșteau niciodată prea Înalți din pricina apei de mare și a solului sărac, nisipos. Era Întuneric și Adam nu-l vedea prea bine pe Johan. Nici după ce, În sfârșit, l-a ajuns nu i-a văzut chipul prea deslușit. — Du-te Înapoi, Adam, nu trebuia să te ții după mine! Dar tu ce faci
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
e departe! Pășeau cu greutate pe câmpul accidentat, pietrele le zgâriau gleznele. Din față se auzeau apele Înspumate ale refluxului și valurile izbindu-se de mal, iar ierburile țepoase pe care le simțiseră până atunci sub tălpi lăsau locul solului nisipos. Marea rămânea totuși ascunsă vederii, dincolo de tufișuri pitice și de o barieră de stânci. Cerul nopții era destul de luminos ca să poată distinge pârâiașele care șerpuiau spre mare, Însă când au ridicat ochii spre cer n-au văzut decât pătura de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
orașului. La început, au mai existat încercări de a continua învățământul școlar, dar, din cauză că erau prea des întrerupte de exercițiile de luptă, profesorii, în majoritatea lor fragili, din cauză că erau în vârstă, nu-și permiteau să parcurgă drumul nepietruit, pe solul nisipos, până la bateria noastră. Până la urmă ne-au luat în serios. Șase guri de foc, dispozitivul de comandă, trebuiau îndreptate spre țintă. Instruiți corespunzător pe aparatură militară puteam să fim utili și - dacă avea să se ajungă acolo - să apărăm orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lucios-întunecate și rotunde ca niște cercuri, din care se puteau pescui, cu grenade de mână, caracude și crapi plini de buruieni. Natură, oriîncotro te căcai. Exista și un cinematograf în Tuchel...“ În completare, ar mai fi demne de menționat terenuri nisipoase, păduri mixte și tufe de ienupăr; un spațiu de acțiune propice pentru partizani polonezi. Totuși, perioada mea de muncă în serviciul Reich-ului ține de o amintire stratificată diferit. Ea se deosebește - nu numai în detalii, ci și în tendința ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
una din casele care erau apărate de oamenii noștri. Pe plutonier, o prăjină de om cu boneta de campanie așezată pe-o parte, l-am auzit spunând: „Acum ori niciodată!“. Numele localității pentru care se dădea lupta, situată în ținutul nisipos Lausitz și care, ca toate satele așezate de-a lungul unei șosele, se întindea în lungime, a rămas neștiut sau l-am uitat. Prin fereastra pivniței se auzeau, între pauze, schimburi de focuri: foc cu foc sau rafale de arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a întîmplărilor petrecute, se uita acum galeș printre gene, la stelele care, sub lumina lunei, acolo undeva sus, departe, păreau un spulber argintiu. Clarul de lună în seara aceea era pal, delicat, difuz. Treptat, de la regiunile înalte prăfuite de lumină, nisipoase ca o plaje scânteietoare, atmosfera se albăstrea, până când albastrul se adâncea în tonuri calde și profunde, ce, singure, indicau pământul. Era feerie pe lume în noaptea când Mika-Le, ca un spirit malițios al umbrelor bizare din basme, pornise în lume
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vestibulul neisprăvit, lăsat abia din mistrie, avea o înfățișare de fragment rătăcit dintr-un templu egiptean, și tot așa cenușiul mai adânc spre mijloc, apoi umbra 30 nesigură a fundului, care-1 prelungea exagerat spre aule inexistente. Pe jos același mozaic nisipos, abia pregătit, neșlefuit, netezit numai, semăna a un pustiu lespezit și în care îți puteai închipui că pasul s-ar muia fără zgomot. Apoi albul văros al pereților până la jumătate și în sus picturile bufone; chenarele pompeiane și panourile cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în anotimpul primăverii. Tata a scos plugul, boii și grâu de sămânță tratat de el cu sulfat de cupru și a pornit să are și să semene un lot de o jumătate de hectar din apropierea satului. Era un pământ puțin nisipos, fierul plugului mușca spornic brazde care încorporau sămânța în speranța unui rod pe măsură. Unii gospodari comentau cu neîncredere gestul tatei de a semăna la acea dată, dar condițiile noului an agricol au făcut în așa fel încât cel mai
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cireșul goldan din fundul grădinii - extrem de încărcat cu cireșe care încep să dea semne că li se apropie perioada coacerii. Cireșului i-am dat și mai multă apă, din dorința de a-l ajuta să supraviețuiască în terenul mai mult nisipos, iar la orele serii am repetat operația și în gând mi-am zis: „Cred că-ți va fi de mult folos și sper să-mi dai și anul acesta cireșe tot atât de mari și frumoase ca în anii trecuți”, după care
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
viguroase. Cel din vale a crescut mai mare, mai viguros, deoarece i-a priit mai bine în locul zarzărului uriaș pe care l-am găsit la intrarea în posesie a casei, în 1956. Acesta din deal a avut un teren mai nisipos sub el, dar l-am ocrotit special, udându-l suplimentar până a crescut mare. În ultimii zece ani (i se declanșase un fel de cancer) l-am îngrijit ca pe un bolnav scump și drag, reușind să-l mențin în
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]