622,122 matches
-
în timp ce Grizelda păcătuiește în ochii publicului contemporan prin lungimi greoaie și broderii supărătoare. Căutînd să surprindem specificitatea poveștii lui Perrault, am găsit o ezitare jucăușă, surprinzătoare și derutantă totodată, între adeziunea și distanțarea față de povestea tradițională, fapt mai evident la nivelul formulei narative și al simbolisticii. În povestea perraldiană, scurtă, concentrată (diferită de cea a contempranilor săi, în care simțim un exces narativ și o supraîncărcare simbolică), distanțarea de care vorbeam, nu este ostentativă. Uneori, abia perceptibilă, alteori, aproape ambiguă, ea
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
stabilite, șăgălnicia este pentru partizanul modernilor, care a fost Perrault, chiar această ireverență față de autoritate, stabilită de timp - pentru antichitate, de tradiție - pentru povestea populară, de tirania modei - pentru poveștile cu zîne. Șăgălnicia perraldiană se face mai bine simțită la nivelul narativului și al simbolisticii, dimensiuni esențiale, după noi, pentru poveste. La o primă vedere, narativul în Poveștile Mamei Gîsca se caracterizează prin scurtime și simplitate. La o analiză mai atentă însă, densitatea sa îl dezvăluie ca un joc subtil, savant
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
la Cenușăreasa laudă bunul simț și frumusețea fetei și le propune ca model de urmat, în timp ce “Altă moralitate” a aceleiași povești laudă avantajul de a avea o nașă bună care înlocuiește cu prisosință orice talent. Jocul se manifestă și la nivelul narării; povestea Riquet cel Moțat are un sfîrșit ambiguu: nu se știe prea bine ce anume a pricinuit preschimbarea cocoșatului într-un bărbat frumos, zîna cu darul ei fermecat, sau privirea de îndrăgostită a prințesei și atunci ni se propun
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
stigmatizată de barba-i albastră, este văzută, datorită contextului - începutul și sfîrșitul poveștii ironizează simțul foarte practic al mezinei, oarecum altfel: Barbă Albastră are și ceva din ființa diferită, respinsă de către ceilalți, condamnată la singurătate sau la moarte. Chiar dacă la nivelul unor secvențe, imaginile și simbolurile pot fi atinse de oribil, de fantastic, de terifiant, sau chiar de macabru (să ne gîndim la unele scene și tablouri binecunoscute din Frumoasa din Pădurea adormită, din Scufița Roșie, din Barbă-Albastră, din Degețel), găsim
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
secvențe, imaginile și simbolurile pot fi atinse de oribil, de fantastic, de terifiant, sau chiar de macabru (să ne gîndim la unele scene și tablouri binecunoscute din Frumoasa din Pădurea adormită, din Scufița Roșie, din Barbă-Albastră, din Degețel), găsim la nivelul corpusului, al ansamblului, al sintaxei generale a simbolurilor o șăgălnicie difuză și insidioasă. Ea înseamnă o familiaritate cu gravul și seriosul, o ireverență benignă față de autoritate și norme stabilite, o practică dezinvoltă a narativului, într-un cuvînt, o joacă și
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
-le pur și simplu, esențializînd și povestea, și morala ei, și relațiile între personaje, a inventat ludicul din piesă. Tonul replicilor are și umor, imens, și un soi de tristețe, fizică și metafizică, și poezie, și o retorică interesantă la nivelul frazei, devin mai plauzibile și mai umane anumite întîmplări, precum și rațiunea unor gesturi. Deși este vorba despre un nefericit Zmeu al Zmeilor și un înfumurat Făt Frumos, despre curtea lui Alb Împărat și a Împărătesei lui, despre pretendenți, fel de
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
personaj la altul - altă chestiune interesantă faptul că cei mai mulți actori joacă mai multe personaje - în acțiunile de grup sau în partituri individuale, clare, distincte, susținute admirabil. E un spectacol solicitant și prin ritm, și prin performanța pe care o presupune nivelul actorilor. Ada Navrot încearcă alte tonalități, alte întruchipări ale propriului stil, deja detectabil și matur, în această Vraga tentantă și senzuală, într-un fel, cu o feminitate pe care nu am citit-o în viața mea în piesă. Am urmărit
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
pentru medium cît și pentru receptor. Mediumul mediază accesul receptorului la un corpus tot mai variabil de surse. Are dreptul de a și-l selecta, devenind astfel, vă veți fi gîndit, un agent de putere. Problema apare de obicei la nivelul legitimării acestei puteri. Pentru că profesorului i se întîmplă adesea să considere că a venit vremea înțărcării, a deconectării de la surse pentru că el însuși a devenit una, o întrupare canonică. Discursurile canonice ale profesorului se împart în două tipuri: unele exprimă
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
de la surse pentru că el însuși a devenit una, o întrupare canonică. Discursurile canonice ale profesorului se împart în două tipuri: unele exprimă convingeri în primul rînd intelectuale (cu pandant etic) și, în consecință, devin interpretări ale lumii. Celelalte rămîn la nivelul reproducerii, transmit informații, copiază idei, fără a deveni sinteze personale, fără a fi străbătute niciodată de firul roșu al identității unei raportări la lume. Receptorul intervine tot mai des asupra activității mediumului, sau, după caz, pentru că poate vedea aici o
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
urechea la acest zvon și preia ideea: în fond, de ce să nu încerce marea cu degetul, dacă poporul continuă să-l dorească în fruntea bucatelor și-a flotilei aeriene? Că suntem republică ori gubernie, tot aia, câtă vreme trăim la nivelul metroului sovietic, și nu al avioanelor franțuzești. Și ce bine ar suna: „Guvernatorul Ion Iliescu preia în aplauzele întregii țări primul său mandat la palatul gubernial Cotrocensk”! Această simpă mișcare șahistă ne-ar scăpa de toate belelele, iar Adrian Năstase
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
caracterizând un stil și un om. Asemenea transferuri - cu dus / Întors - găsim și În poemele: Gândurile mele, Portocala. Mai sus, semnalam cantabilitatea unor poezii, a căror metrică vine de la Alecsandri, Eminescu, Coșbuc, Goga și a imitatorilor - cel puțin la acest nivel, nu și al tematicii, al vocabularului folosit. Bunăoară, Rugă se alătură fericit unor poeme semnate de Grigore Vieru: „Hoarde roșii Încă / Sunt la răsărit/ Unde ești tu, Doamne - / Iar ne-ai părăsit?” Câteva poeme de tip folcloric rămân memorabile: Dor
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
volumul materialului a constituit un impediment, editorii avînd puțin „spațiu” de oferit. - V-a ajutat Eliade în alegerea textelor sale, vi le-a propus spre traducere, sau Dvs. ați fost cel care, simțind, poate, mai bine pulsul publicului cititor american, nivelul lui de așteptare, mentalitatea, psihologia, i-ați venit în întîmpinare? Noaptea de Sînziene, cel mai complex roman al lui Eliade, pe care l-ați tradus în colaborare cu Mary Park Stevenson (The Forbidden Forest, 1978), cum a fost primit de
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
că, într-adevăr, chestiunea trebuie mereu amintită, reluată, activată, în fine, transgresată de pe tărâmul retoricii emoționale, pasionale, pe acela al realizărilor concrete. Și aceasta pentru că puterea, „emanată” din structurile național-comuniste, cu propensiuni șovine, nu e de bună-credință și nu depășește nivelul discursului demagogic, ba mai și provoacă periodic sau încurajează tacit anacronice puseuri naționaliste. În același timp, opoziția democrată, câtă e realmente democrată, evită să abordeze chestiunea într-un mod prea „rezolut” din teama de a nu-și îndepărta un electorat
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
Europei...” (pp. 25-26) Meritul major al lui Dan C. Mihăilescu stă în alegerea unghiurilor din care este privită societatea bucureșteană a începutului de secol XX, revelarea unor aspecte semnificative privind vedetele lumii mondene, moda, legile confortului, cutumele vieții cotidiene - la nivelul protipendadei, dar și al păturilor de jos -, viața culturală, arhitectura, felul în care era privită realitatea bucureșteană de către străini și, în contrapartidă, impresia pe care bucureștenii o aveau față de străini. Extrem de interesante sunt considerațiile privind elita bucureșteană de acum 100
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
Gâteaux, Bavaroise á la Chantilly etc. / Vins: Rudesheim, Bordeaux, Dragasani, Champagne frappé” (pp. 17-18) Nu se trăia deloc rău în București la începutul secolului trecut. E drept, nu toată lumea era invitată la balurile de la Palat, dar este limpede că la nivelul cercurilor foarte înalte se putea vorbi de un rafinament al vieții perfect sincronizat cu civilizația a ceea ce astăzi numim Europa Occidentală. Claymoor nu este singura călăuză propusă de Dan C. Mihăilescu pentru a ne ghida prin Bucureștiul începutului de secol
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
României, mafia arabă, câinii vagabonzi ș.a.m.d. Sigur, toate acestea pot fi o materie interesantă (chiar recomandabilă) pentru romanul actual, cu condiția să fie prelucrată inteligent în cadrul convențiilor ficțiunii. Altfel, cartea rămâne doar un inventar dialogal al realității la nivelul (scăzut) al simțului comun, un fel de bârfă plictisitoare de cartier mărginaș. Toate calitățile lui Constantin Popescu de a face dialog (calități reale) nu suplinesc în acest roman deficitul de narațiune și de construcție. Un scenariu ar fi dat mai
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
auzit, nu știu nici o editură care să tipărească la Infopress. Fabrici de confecții; una lucrează pentru Hugo Boss. (A doua zi, pe lumină, în oraș: într-adevăr, lume bine îmbrăcată.) Singura biserică franciscană din zonă (a fost mănăstire). Trecere la nivel cu cale ferată. „CFR-ul nu mai întreține barierele electrificate, le manevrează manual mecanicul de tren: oprește garnitura înainte de barieră, coboară, dă jos bariera, trece trenul, coboară iar să ridice bariera.” Hehe, bună glumă! Cum să oprească trenul ca să dea
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]
-
Tudorel Urian Memoria ca zestre primul volum din confesiunile Ninei Cassian se desface precum rachetele de la NASA, în trei trepte: primul nivel îl constituie un jurnal ținut de poetă în perioada 1948-1953. Comentariile asupra acestui jurnal, datînd din anul 1975, constituie cel de-al doilea nivel. În fine, stabilită în SUA autoarea are o nouă viziune - să-i spunem, definitivă - asupra jurnalului
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
primul volum din confesiunile Ninei Cassian se desface precum rachetele de la NASA, în trei trepte: primul nivel îl constituie un jurnal ținut de poetă în perioada 1948-1953. Comentariile asupra acestui jurnal, datînd din anul 1975, constituie cel de-al doilea nivel. În fine, stabilită în SUA autoarea are o nouă viziune - să-i spunem, definitivă - asupra jurnalului, dar și asupra comentariilor din 1975. Întregul funcționează ca o versiune personală a Ninei Cassian la ceea ce, pe urmele lui François Furet, s-ar
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
de mandarin al regimului comunist era una ușoară. Nesiguranța pe care o trăiau liderii politici (cazul Lucrețiu Pătrășcanu a demonstrat cît de mică era, în epoca respectivă, distanța dintre fotoliul ministerial și plutonul de execuție) se făcea simțită și la nivelul scriitorilor care proslăveau regimul. Dacă în timpul unui discurs al unui lider politic numele unui scriitor era omis dintr-o înșiruire, aceasta echivala cu o dramă pentru cel în cauză. El putea să-și imagineze scenarii dintre cele mai cumplite, toate
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
cam un sfert din populație; dacă le mai adăugăm sfertul desperados-ilor de la orașe și sate, cifra devine înspăimântătoare) discursul resentimentar al lui Vadim reprezintă totul. El nu propune soluții, ci sugerează că va avea grijă să-i aducă la același nivel și pe cei care, de bine, de rău, mai au o pâine pe masă. Ceea ce, în starea de disperare și dezumanizare în care se află nefericiții foști susținători ai lui Iliescu, li se pare a fi chiar Soluția. De la imaginea
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
unde ne plasăm, pentru că am învățat să ne așezăm cuminți la coada listei — dacă nu chiar mult în spatele ultimului concurent. Viteza revenirii unor boli care în străinătate sunt cvasi-dispărute, de la sifilis la gonoree, de la hepatite la afecțiuni pulmonare, indică realul nivel de civilizație de la noi. Pentru că promiscuitatea sexuală e reflexul imediat, devastator și tragic, al promiscuității social-politice. Când oamenii nu mai dau doi bani pe propria lor viață, când muncitori și țărani (care „au salvat”, nu-i așa, încă o dată patria
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
în 2001, Mircea Ghițulescu în 2000, sau Vasile Popovici în 1997, în vreme ce, la alți scriitori (Dan C. Mihăilescu, Al. Cistelecan, Romulus Rusan, Mihai Zamfir, Gabriel Dimisianu, Ioan Groșan, Ștefan Augustin Doinaș etc.) creația literară pare a se fi încheiat la nivelul anului 1989. În absența unui program clar definit este greu de bănuit cum vor arăta viitoarele volume ale acestei Istorii a literaturii române, mai ales în condițiile în care primul volum pune multe întrebări și în privința modului în care a
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
măcar de acuza că ar face politică... literară. Monografic sunt tratate și operele scriitorilor analizați. El abordează fiecare operă oarecum independent de contextul epocii și chiar de cel al ansamblului creației scriitorului respectiv. Analiza este făcută de cele mai multe ori de la nivelul textului, fără perspectiva ansamblului și a eventualelor filiații. Păcat, pentru că atunci cînd trece într-un plan mai general, Ioan Holban face considerații interesante. Ca în acest comentariu despre specificitatea literaturii „generației ’80”, inclus în analiza prozei lui Mircea Nedelciu: „Noua
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
neo)dogmatică”. (p. 258) În pofida unor neglijențe de concepție și redactare (cred că autorul ar fi trebuit să-și asume măcar obligația minimă de a aduce la zi bibliografiile tuturor scriitorilor analizați) și a unor absențe greu de explicat la nivelul selecției, Istoria literaturii române de Ioan Holban este un util companion pentru înțelegerea specificității scrisului unor importanți scriitori contemporani. Talmeș-balmeș Pornit de la o idee ingenioasă, dar aproape lipsit de utilitate practică este Dicționarul de opere, coordonat de profesorul Mircea Anghelescu
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]