9,005 matches
-
cinste primind moartea din senioriala-mi mână... Faptul că martirizatul căpitan râdea când și când printre dinți recitând acele versuri, poate și pentru a suporta mai ușor durerea, nu le răpea În ochii mei o anumită măreție. Mi se păreau nobile, ca și celelalte pe care mă străduiam să le scriu În dimineața aceea, reținute de mine tot În cursul nopților albe ale lui Diego Alatriste: Corp la corp o să-l omor, ca toată Sevilla să vadă, ‘n piața mare ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Cred că nu mai avem nimic de Împărțit, spuse În sfârșit englezul. Și, Întorcându-se brusc cu spatele, Începu să-și pună mănușile. Alături de el, englezul mai tânăr, așa-zisul John Smith, rămase tăcut. Avea o frunte Înaltă, albă și nobilă, iar trăsăturile Îi erau fine, mâinile delicate și atitudinea elegantă. Toate acestea la un loc, În pofida costumului de călătorie, Îl trădau de la o leghe pe tânărul de familie foarte bună. Căpitanul Întrezări un zâmbet ușor pe sub mustăcioara-i blondă, Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
întâmpla ca vreunul dintre camarazii mei inițiali să se oprească și să mă privească lung, cumva scruntător. Dar nu cu dispreț, ci cu înțelegere și compasiune. Nu aveam nimic împotrivă. Nu, eu apreciam acest lucru. Compasiunea este, cred, cel mai nobil sentiment uman. După-amiezile mă aștepta bunicul. Mama și uneori chiar și tata mă așteptau și ei, de bună seamă, dar nu cu aceeași nerăbdare. Cu bunicul puteam să mă întorc la o existență mai sănătoasă. Puteam să-mi îndrept spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
un maroniu închis. Și un desen pe care-l făcusem în copilăria mea îndepărtată. îl reprezenta pe bunicul, cum credeam eu că arăta în iarna când tocmai își pierduse, printre altele, părul. Dar în fundul dulapului, într-o izolare demnă și nobilă, se odihnea cartea mea, în legătura ei de piele netedă, de culoarea cârmâzului. Uitasem că era de un roșu atât de limpede și de clar, căci în anii care trecuseră pălise un pic în amintirea mea. Foița de aur de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fusese închis și încuiat cu grijă. A doua zi m-am întors la casa de lângă Râu. Am mai vorbit încă o dată, ca de la fiu la tată, despre noul automobil. Mie îmi plăcea mult volanul puternic, cu manșon de piele, lemnul nobil din care erau făcute lambriurile, butonul schimbătorului de viteze și canapelele frumoase, îmbrăcate în piele de vițel. Și i-am spus-o. Avea motor pe benzină. în climatul nostru, a spus tata, nu poți avea diesel. Și despre lemn a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Nu era nevoie să lămuresc ce voiam să spun. Dumnezeu știa. Această rugăciune era și mai autentică decât opera vieții mele. Stau culcat pe spate și spun asemenea lucruri. La izvoarele râului Ava au înflorit sălciile. Salcia este un arbore nobil. Nu rar, dar nobil. Ca să-mi limpezesc gândurile, mă tot întreb: Oare chiar erau sonatele lui Brahms cele pe care mi le cânta mama la pian? Sau: O să-mi aducă Manfred Marklund o gamelă plină cu felul acela de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lămuresc ce voiam să spun. Dumnezeu știa. Această rugăciune era și mai autentică decât opera vieții mele. Stau culcat pe spate și spun asemenea lucruri. La izvoarele râului Ava au înflorit sălciile. Salcia este un arbore nobil. Nu rar, dar nobil. Ca să-mi limpezesc gândurile, mă tot întreb: Oare chiar erau sonatele lui Brahms cele pe care mi le cânta mama la pian? Sau: O să-mi aducă Manfred Marklund o gamelă plină cu felul acela de mâncare pe care doar Eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
demn de stimă și, în concepția lor, inatacabil. De aceea, strădania sovieticilor de a-i folosi, după "reeducare", ca pioni ai comunismului în România, nu pare a avea sorți de izbândă. Ei detectează pe viu direcția socială greșită, impostura. Lecția nobilă transmisă de Ștefan Ehling în romanul său constă în pledoaria pentru cultură. În orice condiții s-ar afla, eroii nu decad în primitivism: prin gândire și luciditate activă, soarta poate fi controlată, par a spune cei mai înțelepți dintre ei
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
o adâncă echilibrare a tonului și a ritmului romanului. Nicolae Manolescu pledează pentru un Pirgu inclus printre crai, văzând în el un personaj cu un rol mult mai important decât se socotește îndeobște: Am stăruit pe observația că nu originea nobilă (și cu atât mai puțin pretenția ei) legitimează titlul de crai, ci altceva, acel donjuanism referitor la viața boemă și ușuratică, pe care, Ťoameni fără căpătâiť, personajele o duc: și dacă ei doar se deghizează în crai, la fel cu
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
fără zahăr și tare pe care acesta o "soarbe" în orele de lucru. Însă acest amănunt este menit să facă pereche cu un altul: Pașadia, ca un cunoscător, bea cafeaua pură și cât mai puțin subțiată cu apă, așa cum vinul nobil îl bea pur, ceea ce e o caracterizare în antiteză cu Pirgu, care adaugă apă și șampaniei; el pleacă de la masa unde se beau vinuri de Bordeaux, pentru a căuta un vin mai ușor, "vreo poșircă mucegăită și tulbure". irgu se
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
pictorului Edgar Jene, la Viena. Viitoarea mare poetă are 21 de ani, este studentă în filozofie, este frumoasă, inteligentă, curtată, se află în compania mentorului ei Hans Weigel, un evreu exilat, foarte influent în mediul intelectual și artistic vienez. În nobila societate își face apariția Paul Celan. Este și el tînăr și frumos, are în bagaj deja cîteva din poemele ce-l vor face celebru și fermecător, are statutul de "displaced person". Familia i-a pierit într-un lagăr din Transnistria
Vremea inimii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8060_a_9385]
-
vreme de acum înainte". În corespondența celor doi, motivul iubirii ce se stinge în pofida tentativelor de a reanima erosul metamorfozat în prietenie este mai puțin pregnant decît în scrisorile poetului cu soția sa Gisele de Lestrange. Dragostea lui Celan pentru nobila și loiala sa consoartă deși îi pare prinsă în "cămașa de forță" a cadrului matrimonial ("Die Liebe, zwangsjackenschön") nu-și pierde frumusețea... Metafora poartă în ea și reminiscențele traumei provocate de internarea temporară a poetului în clinci de psihiatrie. Confruntată
Vremea inimii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8060_a_9385]
-
persuasiunea este un instrument care trebuie să se afle în „arsenalul” fiecărui educator. De forță ei nu trebuie să se teamă nimeni, doar că cei responsabili cu educația tinerei generații este indicat să învețe a o utiliza într-un scop nobil. Citește mai multe pe performante.ro
Părinți de succes: Persuasiunea, armă utilă în arsenalul educatorului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78508_a_79833]
-
de teren, lansări în grup, pentru o mai bună vizibilitate (horresco referens, ar spune cei care au prins vremea debuturilor colective), sînt înșirați de Ion Pop în galeria cu soluții. Firește, lucrurile mai au pînă să se așeze. Și toată nobila vorbire despre sprijin și șanse, despre afirmare și inițiativă rămîne suspendată într-un atît de antipatic, de-o vreme, va urma. Să așteptăm, așadar. Biblioteca vie Un fragment din jurnalul lui Matei Călinescu poate fi citit în BUCUREȘTIUL CULTURAL, din
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7862_a_9187]
-
direcția asta, spre deosebire de unguri, care se preocupă de creșterea dropiei. Cocoșul de mesteacăn mai trăiește acum doar în cîteva enclave." (,Cotidianul", 25 febr. 2008) Evoluția viitoare va adeveri, poate, viziunea lui Mihail Sadoveanu, după răpunerea unui exemplar al urgisitei și nobilei specii: ,Și primindu-mi din mîna ciobanului trofeul, aveam și o simțire a biruinței dropioiului; căci, într-o naturalizare romantică, el va reprezenta, în cabinetul meu, una din amintirile mari ale expedițiilor mele, iar apoi, după ce eu nu voi mai
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
mai sunt încă posibile, că nu ne-am abrutizat întru totul. Îmbucurătoare buna difuziune de care a beneficiat un proiect formalmente similar, intitulat Unii se îneacă, alții răzbat, o colaborare luso-română prezentată la festivalul Temps d'Images din Lisabona. Ideea nobilă este de a crea o ,solidaritate europeană" între artiști de diferite orientări și naționalități, menită să le faciliteze finanțarea și valorificarea lucrărilor în diverse țări. Partea live a constat într'un one woman show al dansatoarei Marlene Freitas, urmat de
Amplificarea câmpului coregrafic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7876_a_9201]
-
legată de proveniența numelui personajului său principal, alter ego al scriitorului, pare de tot interesul. Scriitorul-diplomat se confundă cu eroul său, iar etimologia numelui acestuia trimite la biografia creatorului lui. Grigore Cugler - de fapt "von Kugler" - descindea dintr-o familie nobilă austriacă ce trăise în veacul XVIII în Silezia și apoi în Bucovina, trecând la începutul secolului XIX în principatul Moldovei. Asupra arborelui genealogic al acestei familii a atras cândva atenția regretatul istoric și genealogist Dan Pleșia (1912 - 1997), într-o
De ce „Apunake“? by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/6995_a_8320]
-
poate mai potrivit pentru film, gh(e)enă. În lumea lui Mungiu nu există asistenți sociali, consilieri maternali, există doar vânători oportuniști sau de profesie și vânatul mic, nu există loc pentru remușcare sau suspin, și nici un triumf al gestului nobil, dimpotrivă el își va primi pedeapsa maximă. Dardenne ne oferă ieșirea la capătul unei suferințe salvatoare, Mungiu nu oferă nimic, în lumea în care ai intrat toate drumurile duc spre nicăieri, nu există scăpare, cel mult un analgezic provizoriu, uitarea
Tați, mame și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7001_a_8326]
-
și că, la mine, consoanele vor suna întotdeauna hârâit-hârșâit, și nu vor avea vreodată înaltul prestigiu aristocratic pe care-l distingeam și-l savuram cu un fel de beție necunoscută. Era o limbă de domni și de doamne, dezinvoltă și nobilă, materială și suavă totodată, precisă și plină de ascunzișuri, pe care n-o mai vorbește astăzi aproape nimeni. Cunosc doar vreo trei oameni - culmea, din generația mea! - în rostirea cărora s-a păstrat acea fabuloasă limbă pe care-o descoperisem
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
cărți pierd "naivitatea primei abordări" și Jaroslava nu va înțelege de ce gloria literară o părăsește. Domnișoara Faviola scrie "romane erotice curajoase marea ei obsesie fiind dinamitarea frontierei dintre cuvintele pudice și cele impudice, dintre cele considerate vulgare și cele considerate nobile." Capitolul 32 al romanului are subtitlul "Din jurnalul erotic al domnișoarei Faviola" și se referă, de fapt, la erotismul cuvintelor: " În fiecare zi, cuvîntul dorință, coboară din mansarda sa (este singurul cuvînt avînd locuința aproape de cer) și se duce să
Sublinierile autorului by Gheorghe MOGA () [Corola-journal/Journalistic/7013_a_8338]
-
obârșie. Noi, cu o istorie de peste trei milenii, și ei, niște tinerei care tot caută și se caută. Comunicarea noastră nu este contradictorie. Sunt definitiv inoculați cu elenism și, cu deosebire, au mândria celui care poate să-și dovedească originea nobilă. Adevărul este că ei le sunt îndatorați grecilor, nu Greciei. Grecii au fost cofondatorii nevăzuți ai statului român, și au fost mulți cei care nu și-au lăsat siguranța lor dunăreană pentru a îngroșa rândurile societății din Grecia lui Kapodistrias
Georgios D. Poukamisas: Gânduri despre România și greci by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/7026_a_8351]
-
violentă realitate: "Proectilele rup ceru'n bot;/ (De n'aș muri cu poezii cu tot.)". O speranță împărtășită fără semne ale mirării, neutru, pe ton de fapt divers. Cum sînt, deopotrivă, poezia de război și moartea din pricina lui. Două, la fel de nobile, inutilități. Deznădejdea asumată, clamată, funcționează ca un fel de blestem întors, un merde cu înțeles de bun augur. Versurile în care moartea adastă la tot pasul o deoache și-o risipesc. Și se întoarce poetul din război, fără să-și
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
crudă, atunci ne putem face o idee despre vălmășia de sensuri în care ne ducem zilele. În lumea intelectualilor umaniști, elementul tragic are o soartă tot atît de ingrată. Pe de o parte, elementul tragic și-a păstrat o aură nobilă și gravă, exercitînd o atracție teoretică specială, pe de altă parte concluziile la care ajung cercetătorii sunt deprimante: despre tragismul vieții umane trebuie să vorbim la trecut. Ce semnificație mai are atunci o noțiune de care am ajuns să facem
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
cum să zic, activ, o trimitere către sine. Cosmin Ciotloș: În afară de aceștia, formidabili, mai erau și alții, interesanți? Mai era și un domn, Zamfirescu, la literatură universală. Era cercetător. Și el era foarte bun. Avea, mi-amintesc, un aer foarte nobil. Ce-mi doresc de la un profesor e să-mi spună lucruri de care să-mi aduc aminte și care să mă entuziasmeze. Să-mi dea speranța că, totuși, literatura ajută la ceva. Mai era și Sorin Alexandrescu, asistent pe vremea
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
la un cap, treptat, spre centru, închisă, cum este fasolea bătrână. Nu-i plăcea verdele. Dar verdele acela... O unguroaică - vânzătoarea - își dăduse seama că o interesează broboada și i se adresă: Naiagoșyason, naiagoyason... thașek kerem keremszepen (aproximativ, scuze - femeie nobilă...) - și continuă așa s-o îmbie să o cumpere... Arhitecta se uită în urmă. Prietena o striga de zor, - și ea, arhitecta, îi răspunse că unguroaica aceea vrea cu orice preț (adică musai, neapărat) să-i vândă un lucru, iar
Nu cu orice preț... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6888_a_8213]