2,751 matches
-
ea coroana, la început pentru ea, apoi pentru fiul ei Carol Martel de Anjou, iar după moartea acestuia (1295) pentru nepotul său Carol Robert. La începutul lui 1291, Andrei al III-lea a vizitat părțile estice ale regatului, unde adunările nobilimii locale din Oradea și Alba Iulia i-au acceptat domnia. După aceea, a condus o campanie victorioasă împotriva Austriei. Ducele Albert I al Austriei, prin pacea semnată la 26 august 1291 la Hainburg, a renunțat la revendicarea asupra Ungariei. În
Andrei al III-lea al Ungariei () [Corola-website/Science/320411_a_321740]
-
devenit provincie austriacă. Importanța crescândă a fostelor teritorii bavareze marca Stiria (devenită din 1180 ducat) și comitatul Tirol au diminuat puterea Bavariei. Ducatul Carintiei, întinsele teritorii aflate în posesia arhiepiscopului de Salzburg, ca și tendința generalizată către independență sporită a nobilimii seculare și ecleziastice, toate acestea au blocat tendințele expansioniste ale ducilor de Bavaria. O nouă perioadă a început când, urmare a trecerii lui Henric Leul sub interdicția imperială din 1180, împăratul Frederic "Barbarossa" a acordat ducatul Bavaria lui Otto I
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
conții și ducii care i-au urmat au pătruns în castele regale franceze și engleze, câștigând influență. Pretențiile lor ca moștenitori i-au determinat să invadeze Anglia. Domnia lui Eduard Confesorul a marcat o slăbire considerabilă a puterii regale în favoarea nobilimii anglo-saxone locale, ce a fost înzestrată cu prerogative largi, capabilă să reziste atacurilor normande. Cei mai puternici nobili, ealdermen, că Godwin și fiul său Harod, stăpâneau domenii întinse, regrupând mai multe comitate. Cu ajutorul partizanilor, după moartea lui Eduard, care nu
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
Monarhia normandă revendică întâietatea procesului de centralizare instituțională și teritorială, care a început și s-a desfășurat cu greu pe continent . Reigmen-ul autoritar al regilor normanzi ai Angliei au urmărit trei obiective principale care trebuiau atinse în perioada 1066-1199: subordonarea nobilimii, crearea unui nou aparat administrativ judiciar, fiscal și militar de guvernare și reorganizare clerului. Subordonarea nobilimii era vitală pentru stabilirea noii puteri în Anglia. Politica monarhică față de baroni a necesitat procedee similare ca și în Normandia, prin care William a
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
desfășurat cu greu pe continent . Reigmen-ul autoritar al regilor normanzi ai Angliei au urmărit trei obiective principale care trebuiau atinse în perioada 1066-1199: subordonarea nobilimii, crearea unui nou aparat administrativ judiciar, fiscal și militar de guvernare și reorganizare clerului. Subordonarea nobilimii era vitală pentru stabilirea noii puteri în Anglia. Politica monarhică față de baroni a necesitat procedee similare ca și în Normandia, prin care William a reușit să-și aducă sub ascultare vasalii revoltați după 1051. Noul rege și-a recompensat cavalerii
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
și-a recompensat cavalerii normanzi care l-au sprijinit cu feude vacanțe în urmă bătăliei de la Hastings sau confiscate de la posesorii lor anglo-saxoni. A schimbat natura juridică a numeroaselor alodii anglo-saxone, care din proprietăți libere, au devenit condiționate. Spre deosebire de continent, nobilimea normandă nu a primit proprietăți necondiționate, capabile să-i sprijine ambițiile de emancipare. Serviciile sale militare au fost reglementate. Monarhul avea grijă ca repartiția tuturor feudelor să fie dispersată pe întreagă întindere a regatului, lipsindu-le și de privilegiile de
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
nu a primit proprietăți necondiționate, capabile să-i sprijine ambițiile de emancipare. Serviciile sale militare au fost reglementate. Monarhul avea grijă ca repartiția tuturor feudelor să fie dispersată pe întreagă întindere a regatului, lipsindu-le și de privilegiile de imunitate. Nobilimea engleză nu și-a putut crea principate teritoriale care să sfideze autoritatea regală. Caracterul necondiționat al tuturor posesiunilor funciare și inexistentă alodiilor făceau din regele William un stăpân al întregului pământ al țării, de jure și de facto, rezervându-și
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
cartelelor acordate orașelor sau impuse evreilor. Regii normanzi au menținut și Danegeld-ul, acordând importantă veniturilor stabile, necesare consolidării instituției. Treptat, pe lângă taxe au fost introduse și impozitele directe care afectau toate categoriile de supuși, de la țărani, cler la orășeni și nobilime. Richard I a inventat un impozit funciar asupra tuturor proprietăților. Henric al II-lea a acceptat răscumpărarea monetară a serviciilor vasalice, îngăduindu-i să inagureze sistemul recrutării de mercenari, slăbind dependență militară a regalității de nobilime. În timpul lui Henric I
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
cler la orășeni și nobilime. Richard I a inventat un impozit funciar asupra tuturor proprietăților. Henric al II-lea a acceptat răscumpărarea monetară a serviciilor vasalice, îngăduindu-i să inagureze sistemul recrutării de mercenari, slăbind dependență militară a regalității de nobilime. În timpul lui Henric I, au fost aleși judecători itineranți, care stabateau regatul pentru a împărți dreptatea în numele sau. Tribunalele districtuale erau conduse de sherifii, procedura judiciară fiind ameliorată, prin apariția juraților, ce dădeau verdictul în toate procesele, și a curții
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
Henric Plantagenet, conte de Anjou și duce de Normandia, care a devenit rege al Anglei că Henric al II-lea al Angliei, după moartea lui Stephen de Blois în 1154. Disputele legate de succesiune au slăbit puterea regală centrală, iar nobilimea și biserica au devenit influențe. Pentru a-și consolida poziția, Henric a încercat să uniformizeze sistemul juridic. Reformele au scăzut însă autoritatea tribunalelor ecleziastice. Henric I a refuzat să admită întâietatea legislației romane față de învestitura laică și intervențiile pontificale în
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
După revenirea în țară din prizoneriat în 1194, Richard I Inima de Leu a fost nevoit să recucerească proprietățile angevine din Franța, pe care le ocupase regele francez Filip II August. A fost ucis în 1199 într-o lupta împotriva nobilimii răsculate din Aquitania. A intrat în legendă că simbolul cavalerului medieval. În 1199, tronul a fost preluat de fratele mai tânăr al lui Richard, Ioan al Angliei, care a pierdut toate proprietățile Angliei în Franța în urmă unui conflict cu
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
înfrânt de Filip în Bătălia de la Bouvines în 1214, nobilii englezi s-au răsculat și l-au forțat să semneze în 1215 Magna Charta Libertatum (alcătuită din 63 de clauze), prin care regele se obligă să recunoască drepturile și libertățile nobilimii și ale Bisericii. Magna Carta reprezenta astfel fundamentul sistemului legislativ englez. Actul era justificat de o concepție despre supremația legii, decurgând din caracterul ei divin. Orice încălcare, inclusiv de către rege, echivala cu o injustiție, principala funcție fiind păstrarea ei intactă
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
a apărut atunci când Montfort s-a căsătorit cu Eleonora, sora lui Hernic, fără acordul regelui. Henric a fost luat prizonier în timpul Bătăliei de la Lewes din 1264 și a fost silit să convoace pentru prima dată Parlamentul, care urmă să includă nobilimea, trimișii din comitate și reprezentanții orașelor. La început, delegații nobililor, Bisericii și restului populației s-au întâlnit. Între 1264-1265, nobilimea a instaurat o dictatură prin Simon de Montfort, conte de Leicester, unul dintre cei trei fii ai conducătorului cruciadei împotriva
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
în timpul Bătăliei de la Lewes din 1264 și a fost silit să convoace pentru prima dată Parlamentul, care urmă să includă nobilimea, trimișii din comitate și reprezentanții orașelor. La început, delegații nobililor, Bisericii și restului populației s-au întâlnit. Între 1264-1265, nobilimea a instaurat o dictatură prin Simon de Montfort, conte de Leicester, unul dintre cei trei fii ai conducătorului cruciadei împotriva albigenzilor din 1213.Contele ce se autointitulase senesalul Angliei a dispărut, în urmă rebeliunii a propriilor partizani, în 1265. Henric
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
așa cum a procedat Simon de Montfort. Deși Eduard I al Angliei, fiul lui Henric, l-a învins pe Simon de Montfort în bătălia de la Evesham din 1265, a fost silit să păstreze Parlamentul, întrucât avea nevoie de sprijinul financiar al nobilimii și al orașelor pentru campaniile sale militare. În 1267, a acordat Parlamentului prerogativa de a aprobă dările. Ca să instituie adunările de stări, parlamentul a reprezentat o particularitate proprie. Au apărut ulterior structuri similare, precum Cortesurile din Spania, Statele-Generale din Franța
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
stat anglicană, în fruntea căreia se află el însuși. Proprietățile bisericii catolice au fost confiscate, iar mănăstirile desființate. Henric al VIII-lea s-a căsătorit de cinci ori, executându-și două dintre soții. Și-a folosit puterea pentru a înlătura nobilimea refractară și pe adversarii politicii sale clericale. În 1547, Henric VIII este urmat la tron de fiul sau mai mare, Eduard VI, a cărui regență a fost contestată de ducii de Somerset și Northumberland. În timpul domniei sale, episcopul anglican de Canterbury
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
franceză din 1789 și se stabilise în țările baltice. La vârsta de 6 ani, Gustav este trimis la Sankt Petersburg pentru a primi educație militară. După ce s-a distins prin curaj în timpul insurecției poloneze din 1831, este ridicat la rangul nobilimii ereditare de către țarul Nicolae I. Obține gradul de general și intră în Statul-Major al armatei lui Alexandru II, care-l numește inspector al armatelor. În 1844 se căsătorește cu Louise Willm (născută în 1823), « fiica unui prosper fabricant de zahăr
Lou Andreas-Salomé () [Corola-website/Science/324574_a_325903]
-
călătorie (din Basarabia și Bucovina). a scris "Arhondologia Moldovei" între anii 1840-1857 , lucrare ce constituie mai degrabă o cronică a contemporanilor lui decât o istorie documentată a familiilor boierești. "Arhondologia" , un termen introdus de fanarioți, are semnificația de "Istorie a nobilimii; carte cuprinzând repertoriul familiilor nobile dintr-o țară." Și-a adunat informațiile în timp de treizeci și cinci de ani, dacă avem în vedere că a scris pînă în ajunul morții (1862), înregistrând sinuciderea fostului domnitor Grigore Al. Ghica (1857). Primul procedeu
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
al lui Ștefan cel Mare, ar fi tradus textul cronicii în "Moldavă", în târgul Vasluiului. Frații Sion au inventat "Cronica lui Huru" spre a servi neamului Sion să-și poată trimite feciorii la școala de cadeți din Petersburg -școală rezervată nobilimii. Falsitatea acestei cronici a fost demonstrată de Alexandru Philippide, Gr. G. Tocilescu, I.Tanoviceanu, Theodor Codrescu, Gh. Ghibănescu, Șerban Cioculescu etc.
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
ei, Christina a fost sora vitregă a Ceciliei Månsdotter, mama viitorului rege Gustav I al Suediei. Tatăl ei a fost Niels Eriksen, Lord de Tullgarn (scris de asemenea Nils Eriksson și supranumit "Gyllenstjerna" de istoricii recenți). Familia ei aparținea înaltei nobilimi.<br> În acea perioadă Suedia era guvernată aproape continuu de regenți, primul în timpul minoratului fiului lui Carol al VIII-lea, apoi pur și simplu în opoziție față de autoritatea daneză în Uniune. Socrul ei a fost regent în perioada 1504-1512. La
Christina Gyllenstierna () [Corola-website/Science/332978_a_334307]
-
actele de rezistență față de Danemarca. Regele Christian a promis că "totul din trecut va fi uitat", și că nici ea, nici familia ei nu vor fi pedepsiți. La 1 noiembrie, Christian s-a încoronat rege al Suediei și a invitat nobilimea la marile festivități pentru a sărbători încoronarea. La un mare bal, el chiar a dansat cu Gyllenstierna. Festivitățile au durat trei zile. La 7 noiembrie Christian a chemat nobilimea suedeză pentru o întâlnire. Lady Christina, precum și alte câteva femei influente
Christina Gyllenstierna () [Corola-website/Science/332978_a_334307]
-
noiembrie, Christian s-a încoronat rege al Suediei și a invitat nobilimea la marile festivități pentru a sărbători încoronarea. La un mare bal, el chiar a dansat cu Gyllenstierna. Festivitățile au durat trei zile. La 7 noiembrie Christian a chemat nobilimea suedeză pentru o întâlnire. Lady Christina, precum și alte câteva femei influente, au fost de asemenea invitate. Când au ajuns, ușile erau închise și gardienii i-au oprit. Christian i-a acuzat pe toți de îndepărtarea arhiepiscopului pro-danez Gustav Trolle. El
Christina Gyllenstierna () [Corola-website/Science/332978_a_334307]
-
căsătorie: Nils și Svante Stensson Sture. Din a doua căsătorie a avut un fiu, Gustaf Johansson. Eric al XIV-lea l-a numit pe Svante Conte de Vestervik și Stegeholm și pe Gustaf Conte de Enköping. Mulți reprezentanți ai înaltei nobilimi descind din fetele celor doi conți. Printre descendenții direcți ai Gyllenstierna se numără Prințesa Sibylla de Saxa-Coburg-Gotha căsătorită cu Prințul Gustav Adolf, Duce de Västerbotten și prin fiul Sibyllei, regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei, sângele Gyllenstierna s-
Christina Gyllenstierna () [Corola-website/Science/332978_a_334307]
-
din Bremen, aici aveau loc anual pelerinaje și scarificii în cadrul cărora victimele, atât animale cât și oameni, erau tăiate și agățate în copaci. După venirea mai multor misionari germani, veniți din Arhiepiscopia de Hamburg-Bremen și implantarea creștinismului printre regii și nobilimea suedeză, marele templu de la Uppsala a fost distrus, pe locul său fiind construită o biserică. Aici a fost înființată o episcopie, primul episcop de Uppsala fiind Siwardus, numit în anul 1142. Sfântul Henric a fost numit episcop în anul 1153
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
este un proces istoric care se derulează începând cu secolul al VIII-lea și sfârșind cu secolul al XIV-lea, prin care nobilimea din țările medievale române se emancipează treptat de stăpânirea împărățiilor sau regatelor vecine, și care se încheie cu întemeierea voievodatelor istorice românești: Țara Românească și Moldova. După "retragerea aureliană" a Romanilor în anul 271, triburile gotice au dominat s-au
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]