1,113 matches
-
unul dintre ai noștri ne-a pus pe lista lui de specii pe cale de dispariție? La asta te-ai gîndit? Eu numai asta fac de cînd Gildas a primit scrisoarea aia. Nimeni nu putea ști. Nimeni. - Dar n-are nici o noimă! replică ea, cu vocea mai puțin sigură, totuși. Fiecare ar pierde totul dacă ne-ar da pe față secretul. - Totul? Oare așa să fie? Și dacă, dimpotrivă, ar fi vorba să cîștige totul? Ia gîndește-te, Gwen. Întreabă-te care dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ar fi zis că e gata să plîngă, dar se controlă și deveni agresiv. - Cu metodele voastre de torționari, o să ajungeți să mă faceți să spun orice! Debilul de Pierric nu e În stare să zică nici două lucruri cu noimă, trebuie să fie cineva tîmpit să creadă că el ar putea fi implicat În povestea asta urîtă. CÎt despre Gwen, am visat mereu s-o strîng de gît, e adevărat! O detestam deja cînd am mai aflat și că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o vorbă. Totuși mă aude, sînt sigur. Marie luă fotografia pe care i-o Întindea Armelle, tresări văzînd portretul și i-o dădu apoi lui Lucas. - Am avut aceeași reacție ca dumneata, Marie, Îngăimă Armelle. E ceva lipsit de orice noimă. N-am făcut niciodată poze cu Ryan și cu tata... - CÎt timp a rămas goală camera lui? Întrebă Lucas cu duritate. - Tata a coborît la amiază pentru dejun, Îl informă PM venind mai În față. Nu prea avea poftă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Și ipocrită, Aplică-mi sărutul mortal, Cu ochiul tău de smereală Dă-mi uitătura letală. Pleacă! Pleacă! Aspidă, Din sufletul meu ucis, Din trupul meu proscris, Năpârcește, Șopârlește, Șerpește, Întoarce-te-n Poveste. Netrăirea timpului. O zi din cele fără noimă! De vină e numai Aspida. Orele patru după-amiaza. Prin fereastra larg deschisă pătrunde o lumină lăptoasă; niciun nor pe cer, nicio adiere de vânt, soarele ferm pe boltă este așezat într-o poziție greșită în raport cu momentul zilei. Mă uit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Tot ce-mi amintesc foarte clar sunt picioarele. Picioarele, da, le am mereu în fața ochilor, cum se mișcă rapid pe aleea ce iese din rezervație, cum se cambrează ușor, înainte să se așeze pe prispa casei Licornului. Aceeași zi fără noimă. Ea încetase de o vreme să mai vină Umblu singuratic prin ulițele parcului și nu mă pot hotărî unde să mă opresc, cărei ființe să-i vorbesc astăzi care să nu-mi amintească de ea, ce povești aș mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
jumătatea. Dar pe măsură ce mă apropiam, umbra se plia tot mai mult peste munte și se lungea, după cum eu mă depărtam de soare. Un sentiment tot mai acut de disperare a pus stăpânire pe mine. În timp ce umblam toată ziua fără nicio noimă, am remarcat că mersul meu a devenit dintr-o dată mult mai eficient și mai elegant. Ajuns pe malul unui râu, am privit la imaginea mea din apă și pentru prima dată nu am putut să văd în oglinda apei celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ne distrugem. Poate că asta ar vrea el să spună, și are, în parte, dreptate... Dar eu nu mai pot, căci Timpul meu nu mai are răbdare! O altă zi din seria celor mai triste. Totuși nu o zi fără noimă. Hipogriful. Sensul călătoriei. Spațiu și Timp Astăzi sunt deja trei săptămâni de când ea nu a mai venit. Nu știu dacă am ținut vreodată măsurătoarea timpului cu atâta precizie, iar dacă am ținut-o, a fost întotdeauna o numărătoare inversă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să fie din ce în ce mai rare. Continui să vin, mânat de speranța de-a o revedea. Încă de la intrare, poziția și mai apoi privirea Licornului îmi spun că ea nu s-a arătat în absența mea. Rătăcesc iarăși pe ulițe, fără nicio noimă, mă mai opresc, din când în când, să stau de vorbă cu creaturi cărora nu le-am acordat până acum prea multă atenție. Nu mai pot asculta aceleași povești pe care le-am auzit cu zâmbetul ei alături, cu genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
roșu, pe care-și odihnea capul în fiecare vacanță. Mai cu seamă somnul de prânz era patronat de prezența falnică a păuniței, pe care o privea lateral, cu capul rezemat pe marginea pernei, și citea mecanic, la nesfârșit, versurile fără noimă, ca pe-o incantație ce avea să-i aducă somnul. Și mirosul îi penetra tot mai adânc întreaga ființă, dintr-odată și-a amintit până și tabloul de la capul patului, unde era străbunicul tânăr, înalt, bățos, în costum negru, alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zile în care petrec timp cu Maurizio mai mult ca oricare membru al familiei lui: patruzeci de minute cu metroul un drum și uneori chiar două în aceeași zi, apoi ne auzim vocile în celular, în convorbiri lungi și fără noimă; în zilele în care nu e foarte ocupat, ne scriem mesaje întruna, până obosim. În metrourile aglomerate stăm lipiți unul de altul și ne adulmecăm cu privirea. Desigur, momentele astea sunt cele mai plăcute și nu avem prea des parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vorbească într-un ritm apăsat și tărăgănat, aproape silabisit, cu suișuri și coborâșuri, alternând tonuri foarte înalte și stridente cu tonuri răgușite și groase, ca în opera chinezească. Noi nu încurajăm pe cei nedeciși care-și trăiesc viața fără nicio noimă. Noi n-am fi avut niciodată ce vedeți aici... Și face o pauză pentru a descrie cu mâna chitinoasă un cerc, arătând spre somptuoasa sală a tronului. Dacă n-am fi avut cu toatele același gând și dorință ce ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
desfăcute ce se vroiau strânse... Între buzele noastre de gheață ce au rămas nerostite. Și, cu fiecare întâlnire întâmplătoare sau nu cu doamna mea, ce a devenit în scurt timp iluzorie, el mă tortura cu întrebările lui insidioase și fără noimă. Și trupul lui inform și penetrant ocupa fiecare spațiu latent dintre noi doi, îl umplea cu făptura lui insinuantă, de psyche refulat și confuz. Mă înnebunea cu întrebările lui, cu adevărurile lui ce trebuiau stabilite, care, vai Doamne!, ele nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ia în seamă. A urmat o perioadă în viața ei când nu a mai consultat oglinzile. Nu-și amintește mare lucru din acea perioadă anostă, rece și fără sclipire. Își amintea doar că ar fi muncit mult prea mult, fără noimă, că a fost ocupată cu acele probleme sâcâitoare ale vieții, că a trebuit să răzbească, că s-a chinuit și nu-i plăcea nimic din ce făcea. Și mai cu seamă acea perioadă lungă, foarte lungă din viața ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
arestează timpanele, ce încep să dăngănească în ecou ca niște clopote. Scot repede degetele din urechi; oricum nu deslușesc nimic din zbieretele gnomului, îmi vorbește într-o limbă necunoscută, ce, de altfel, seamănă cu toate limbile. Totul nu are nicio noimă... Tăcere absolută... Gnomul încă se mai zbate în spațiul ferestrei, în același timp continuă să-mi zâmbească. O durere ascuțită în zona abdomenului mă anunță că trebuie să-mi schimb poziția. Mă trezesc, sau mai sparg un vis... Oare mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Nu a mai rămas sigur nimic de dat?" "Nu", răspund. Și plec mai departe. Am străbătut cimitirul în lung și în lat, nimeni nu-mi poate da un chibrit. Nu mai știu să mă întorc la mormântul bunicii, rătăcesc fără noimă, nu mai știu dacă în căutare de chibrituri sau doar caut locul unde mă așteaptă mama. E o căldură insuportabilă și o lumină orbitoare. Mi se face alb în fața ochilor, nu mai văd nimic, nu știu ce să fac. Nu-mi rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la restaurant. Și întâlnirile se materializau în plan erotico-senzual cel mult într-o strângere de mână, un sărut furtiv, în care buzele erau foarte vag abuzate, sau o atingere în treacăt peste umăr. În rest, discuții fără șir și fără noimă din care nu-și putea aminti nimic. Când ajungea acasă, retrăia pas cu pas, gest cu gest rarele lor ieșiri ce adesea erau urmarea unei întâlniri întâmplătoare. Ele atrăgeau alte două-trei reprize de tipul celor de mai sus, urmate însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nesăbuința ei avea să fie pedepsită, dacă nu ar fi fost expiată, confesată și submisă iertării la timp. Ea depăna părintelui cu lux de amănunte toate elucubrațiunile ei erotice, puse pe seama iubitului ei prezumtiv. Și, în ciuda monotoniei unei vieți fără noimă, Tanti Eugenia afișa mereu o bucurie și o stare de spirit exuberantă, ce-i molipsea sau cel puțin îi contraria pe cei din jur. Ce-ar fi putut avea ea, care era mereu singură și nu ieșea nicăieri? Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că, tot mai concentrat fiind să interoghez oglinzile, acord tot mai puțină importanță expunerii. Discursul, prin urmare, devine din ce în ce mai incoerent, mai lătrător și mai neinteligibil. Auditoriul dă semne de neliniște, se ridică în picioare, gesticulează, protestează. Țipete și lătrături fără noimă se aud din gura ce nu poate fi decât a mea. Mă îngrozesc și eu la auzul acelor sunete animalice ce le produc în timp ce continui să caut mereu imaginea din oglindă, cu înverșunarea lucrului interzis, înverșunarea damnatului. Sunt fie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Delfinașule, și a uitat destul de repede că boșorogul a fost în pragul unui infarct cînd uitîndu-se la televizor în timpul evenimentelor l-a zărit în mijlocul grupului de revoluționari care luau pe rînd cuvîntul adresîndu-se națiunii în fraze care nu aveau nici o noimă. Așa-i plăcea s-o vadă, Tîrnăcop, aburind, curată și proaspătă, poți fi sigură că ești singura femeie care a luat cu adevărat parte la o revoluție, așa i-a spus, își amintește Gulie. Mergem la mine, l-a înduplecat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dorința de a reda cât mai exact Întâmplarea, se auzise cu adevărat În acea seară dar mai târziu, când ei dormeau fără griji În paturile lor cu așternuturi scrobite. Vegheate doar de o lună plină și indiferentă, vorbele păreau fără noimă, simple exerciții de logopedie pentru persoane cu deficiențe de vorbire, fără nici o legătură cu cadourile modeste pe care Flavius-Tiberius le scotea cu gesturi teatrale din buzunarele adânci ale paltonului său: un batic de cașmir și un ruj de buze, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zis el fără să stea pe gânduri. De atunci au trecut 4 ani. 23. Luă o portocală și Începu să o curețe. Încet, cu metodă, surd la ritmul solemn al imnului care anunța sfârșitul avântat al unei alte zile fără noimă, fericit că ține Între degete fructul acela catifelat ce păstrase doar pentru el parfumul unei lumi altfel inaccesibilă. Domnul Moduna sforăia Încetișor cu mâinile Împreunate pe burtă. Doamna Moduna Își privea fiul cu Încântare. Puțin Îi păsa că acesta curăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai stins pe măsură ce singurătatea sa devenea apăsătoare, tânguitor În cele din urmă când a și fost reținut, pentru tulburarea ordinii publice. Și nu spusese decât atât: Oameni buni, am Învins! Oameni buni, am murit! Acestea au fost cuvintele. Ciudate, fără noimă. Lucru atestat și de amenda simbolică pe care poștașul a plătit-o cu inima ușoară !... 33. Israel, Palestina, Ierusalim. Trei posibile ținte ale călătoriei lui Cain. Prestigioase toate trei, confereau temerarului octogenar aerul de noblețe cuvenit unui ambasador În Țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Însă, ninsorile mă tulbură mai mult ca de obicei, ca și numele de Monika. Mă mai liniștesc doar la lectura poticnită a rezumatului comunicării pe care l-am transcris aici din preactele colocviului și pe care Îl și socotesc fără noimă, un vis fără cheie: „Le français langue étrangère n'est qu'un succédané du français tout pur. C'est un artefact qui, moyennant diverses voies et façons d'apprentissage, tend à se confondre au modèle dont il est le fantasme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de păr, ieși În curte. Zăpada de pe terasă mai păstra urmele lăsate de botforii lui Gheretă. Poarta larg deschisă spunea și ea ceva despre graba și furia cu care poștașul părăsise casa. Petru Însă aproape uitase Întâmplarea. O socotea fără noimă, nedemnă de aducere aminte. Pe lângă urmele lui Gheretă, se vedeau și cele obișnuite ale câinilor care treceau noaptea peste garduri prin curți și grădini. Închise poarta cu cheia, o lăsă apoi să cadă În cutia poștală fixată pe grilajul porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
făcut duș, având grijă să nu-mi ud bandajele sau suturile. M-am tot gândit la finalul cazului, ca să nu mă gândesc la viața mea de rahat. Mi-am amintit că deunăzi Madeleine îmi spusese ceva aiurea, ceva complet fără noimă. În timp ce mă îmbrăcam, întrebarea nu mi-a dat pace, iar când am ieșit pe ușă ca să-mi cumpăr ceva de mâncare, mi-a picat fisa: Madeleine a spus că Martha sunase la poliție ca să le dea pontul cu La Verne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]