1,105 matches
-
puțin înainte de a intra în contrast cu natura aceea moartă. Dar nu mai pot merge, mor de foame, se adresează un băiețel de 12 ani, poate cerului, poate pustiului sau poate tatălui său. Cu o voce blîndă, tatăl încearcă un răspuns fără noimă: De unde, dragul tatii? Cei doi drumeți urcau dealul Ungureniului spre Săveni și copilul era supus unui efort încă și mai mare acolo, spre Glodul Alb, locul blestemat, vamă a morții ce își lua un enorm tribut constînd în moartea multor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
imaginea, comună multor cultúri, a zeului primordial care se autofecundează spre a crea lumea; actor și spectator deopotrivă... După cum „sună“, fluture seamănă cu francezul flotter - a pluti... Poate sensul celor spuse acum e undeva În aer... În zborul, aparent fără noimă, al unui fluture... „Radioalmanah“, 28 februarie 1998, ora 17,23 24. Barbologie... Dacă ai barbă, Îți trebuie și foarfece. Sau, la turtă, spuză. Pe care am s’o trag pe turta tagmei mele, susținând că bărbatul pare mai generos decât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu vorbesc În vânt, o arată tacit chiar cutuma voastră, care Începe postul Paștelui cu „săptămâna brânzei“, un fel de „cinzeacă“ adresată enzimelor animale. Ce se va Întâmpla la sfârșitul postului? Nimic altceva decât risipa hranei animale, Îngurgitată chiar fără noimă, adică excesiv care, În absența enzimelor specifice, va fi eliminată pur și simplu pe la celălalt capăt... Un afront adus unei Naturi econome, cu atât mai mult cu cât sunteți 6 miliarde, iar nu 250 de milioane ca pe vremea când
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se speră obținerea liniștii interioare: redă-mi credința [...]/ Ca-n visul meu ceresc de-odinioară. Revenind la Eros, se dezvăluie și constanta unei alte teme majore, aceea a finalității lumii, fără de care viața nu numai că și-ar pierde orice noimă dar însăși existența ar rămâne de neconceput 92. Viața însăși, la rândul ei, ar fi de neconceput fără idealul iubirii, poate cel mai adânc sentiment omenesc, fără de care nimic nu se poate înfăptui. Fără ea nu e de a trăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dedicate Luceafărului, întrucât Th. Codreanu nu se sfiește să-și manifeste un adevărat cult pentru Eminescu (să fie, oare, momentul?) În Jurnal: Încep tot mai mult să-mi dau seama că, fără acest geniu, noi, românii, n-am avea nici o noimă pe lume. Primul lucru pe care a știut Eminescu să ni-l dea a fost limba română. Maiorescu a înțeles bine asta. În schimb, n-avea cum să-l înțeleagă Gherea, care a învățat limba română, ratând stilul." Apoi, alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
frumoase pentru noi copiii, trăind acum amintirile, vărsăm lacrimi de dor, că nimic nu mai este ca atunci, nu mai ai cui să mai vorbești despre ele, în dezmățul dezlănțuit, când până și obiceiurile ni se poluează cu importuri fără de noimă. Sfinți pentru părinți A crescut de copil cu bunica ei, o femeie deșteaptă și harnică, văduvă din războiul din 1916, a crescut singură trei fete și un fiu. Cu mama Marcelei am copilărit, era mai mare ca mine cu trei-patru
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
noastră aristocratică din Roma și, dintr-o dată, tot ce spuneam noi a părut să sune idiot și inutil. Până și atitudinea ei, modul ei de a se mișca, de a gesticula, de a mă privi, mi s-au părut fără noimă. Paginile cărților mele deveniseră fade, reci și distante, de parcă cel care le scrisese fusese un altul. Fragmentele palpitante, mult căutate, ce descriau cele mai îndrăznețe scene de iubire, mi se păreau de-a dreptul comice. Nu reușeam să mai citesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de cunoaștere în nivelul trei de apofatism. Comentându-l pe Dionisie, Palama subliniază că întunericul apofazei dionisiene nu trimite la ideea că vederea implicată în acest act nu ar fi una reală, sau că ceea ce se privește este lipsa de noimă a unui întuneric, ci trebuia arătat că Dumnezeu este întuneric într-un înțeles transcen¬dent și că acest întuneric este recunoscut ca fiind Dumnezeu. Cel care ajunge la experiența ultimă a divinității, cea făcută cu putință prin har, se găsește
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
capul și umerii, În rest, picuri de ploaie se prelingeau pe obraji, și pe picioare, pătrundeau obraznic prin pantalonii noștri de tercot și prin sandale, șiroind 431 În neștire. Acrobațiile noastre printre bălțile apărute pe alei erau simple scamatorii, fără noimă. Deși ploaia era caldă, torenții de apă ce se scurgeau pe caldarâm, făcea imposibilă Înaintarea noastră, de aceea am preferat să mai stăm câteva minute la adăpostul unui sanctuar, de vorbă cu Îndrăgitul Nandin. După circa treizeci de minute, ploaia
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și haotic, agrementat cu două camioane răsturnate de-a lungul șoselei (unul dintre ele era plin de piersici din Grecia, săteni minunați de prada neașteptată adunau fructele risipite cu căruțele, coșurile, poala) și numeroase lucrări de asfaltare realizate fără nicio noimă, exact în punctele și la orele cele mai aglomerate. Sunt însă bucuros că am ajuns, în cele din urmă, în acest oraș pentru care am început să simt o ciudată afecțiune, cu toate că aici nu mai este nimic de iubit. Suceava
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sketch transmis la televiziune și interpretat de actorul Toma CARAGIU de la teatrul "Lucian Bulandra". În acest sketch se ironiza ascultătorul RFE ce este veșnic nemulțumit și caută mereu nod în papură la orice, îndemnând și pe alții la critici fără noimă. Textul sketch-ului era însă lipsit de orice realitate, ca și cum ar fi fost destinat unor spectatori de pe o altă planetă. După părerea sursei, și a cunoștințelor sale, efectul acestui sketch a fost cu totul contrar intențiilor scontate. Este de nediscutat că
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ar fi ritual și mit. Deci iată spre ce anume ne conduc formele, acțiunile, expresiile și obiectele simbolice, care toate laolaltă reprezintă o colecție a miturilor despre zei, demoni, oameni, animale, plante și obiecte, prin ele însele fiind încărcate de noime și intenții simbolice. Cât de greu este să diferențiezi între complexul de simboluri împreunate într-o poveste și un mit! Și ne referim în primul rând la cosmogonie, teogonie și antropologie. Învățăturile dogmei și teologiei creștine, budiste, rosicruciene ș.a. privind
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
convulsii bântuite/în care port în ochi aprinse flăcări și-n gură spume otrăvite.../ o beznă uriașă, descinsă brusc din cosmosul haotic/himerică mă-nlănțuiește în negrele genuni, despotic/și-ncovoiat sub monstruoasa povară din neantul de nepătruns/eu sufăr fără noimă. O, doar o clipă de-aș dormi mi-ar fi de-ajuns702. Tot Hugo spunea că dacă visezi trebuie să fii mai puternic decât visul, ceea ce mi se pare pertinent, creierul uman având capacitatea de a se integra sau război cu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ca ființe, de aceste mistere. Dacă negăm această realitate și faptul că Împărăția cerurilor este dimensiunea spirituală în care sălășluiesc Marele Arhitect al Universului, sfinții, îngerii, și este locul în care sufletele, monadele ajung prin sferele cerești, atunci Stă fără noimă catedrala Azi, într-un secol rafinat Doar de mai vin să delireze Amanți cu suflet ruinat 1189. M-am oprit asupra paradisului, loc unic receptat dintr-o realitate mai mult virtuală. De acolo ne tragem și tot acolo închipuim spațiul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pică, și tot este ceva. Starea emoțională a d-lui Voronin, care a visat urât (așa se întâmplă când ești la sfârșit de mandat!) a putut fi ameliorată ă consilierii l-au sfătuit ă prin debitarea unor afirmații fanteziste, fără noimă, aberante și agasante. Mă feresc să spun că afirmațiile d-lui Voronin sunt absurde, deoarece nu există absurditate care, repetată cu insistență, să nu fie crezută, să nu polarizeze atenția și să nu aibă adepți. Pe acest principiu funcționează propaganda
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
putea umple un volum întreg. Sunt foarte conștient de prezența mută a casei în jurul meu. Am reușit să colonizez o parte din ea, dar alte părți se păstrează, îndărătnic, străine și misterioase. Holul de la intrare e întunecos și lipsit de noimă, cu excepția prezenței acelei oglinzi ovale de care am vorbit mai sus. (Obiectul acesta rafinat pare să radieze o lumină proprie.) Nu-mi plac scările (fantome ale trecutului zăbovesc pe trepte). La jumătatea scării, se ramifică o altă scăriță care duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înțelept? Poate aș face mai bine să-l șterg. Mai bine s-o las să creadă că, venind la mine, se angajează definitiv. Trebuie să încerc să consider și să apreciez aceste speculații ca pe niște gânduri premature, lipsite de noimă. Dar înțeleg foarte bine de ce stau aici și mă uit la scrisoare și nu vreau, încă, să o predau. Acum voi descrie ce s-a întâmplat mai târziu, evenimente din care, o bună parte, au fost cu totul neașteptate. După ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mine afirmând alt lucru, era ca un fel de litanie, un poem monstruos... și nu știu dacă-și dădea seama de care parte-i adevărul, sau dacă exista măcar un adevăr, totul era ca o ceață de certuri lipsite de noimă și de conflicte oribile. Până la urmă totul s-a învălmășit într-un coșmar și Titus mă învinuia pe mine pentru asta, și într-un fel avea dreptate, uneori cred că mă condamna pe mine și mă detesta mai tare decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
diavolul ăla să facă ce i-o trăsni prin minte!“. Era extrem de greu să-mi mențin ritmul mersului peste stânci, pentru că erau atât de imprevizibile și lipsite de orice rațiune. Niciodată, parcă, nu mă impresionase ca acum lipsa lor de noimă. Încercam să mă țin în apropierea țărmului, dar stâncile îmi înfrângeau intenția, nu din rea voință, ci din simplă dezordine, și piciorul îmi aluneca întruna pe povârnișuri, împotmolindu-se în smârcuri îmbâcsite de ierburi, sau împletindu-se în crăpături negre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pornit să alerg îndărăt, strigând mereu, până când am trecut de casa mea și am ajuns la turn pe drumul de unde puteam vedea luminile hotelului Raven. Nimic, nici țipenie de om. Se întunecase de-a binelea și nu mai avea nici o noimă să mă cațăr iar pe stânci. Să fi ajuns Hartley acasă - sau zăcea fără cunoștință prin vreo râpă dintre stânci - sau poate că și mai rău? Ce trebuia să fac? Un singur lucru era limpede că nu puteam face, anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ne-am fi despărțit. Nu a fost numai din cauza mea, ai fost și tu vinovat, ai plecat, nu-ți mai aduci aminte cum a fost... și nici acum nu există vreun loc în lume pentru dragostea asta, e lipsită de noimă, n-are nici un sens, e un vis, ne aflăm pe un țărâm de vis și mâine va trebui să-l părăsim. Spui că a fost mâna destinului, se poate să fi fost, dar nu așa cum îți închipui tu. E un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
buzunar peste un obiect pe care degetele nu-l putea „descifra“. L-am scos afară și am văzut bigudiul lui Hartley, pe care-l vârâsem în buzunar în noaptea când „fugise la mine“. M-am uitat la cilindrul lipsit de noimă și am încercat să văd în el un semn, dar arăta patetic și mi-a inspirat atâta tristețe, încât l-am pus într-un sertar din cămăruța roșie. Mi-am învelit din nou picioarele în scoarță și am început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
R. Popescu, chiar și un Andrei Pleșu, (ultimul a avut grijă să se afle foarte aproape, în pofida deosebirilor dintre ei, de cei trei președinți pe care i-a avut România după înlăturarea lui Ceaușescu). S-a vorbit, și nu fără noimă, despre intelectualii "băsiști". Magnetul puterii acționează încă asupra unor mult ambițioși intelighenți. De aceea chestiunea pe care ați ridicat-o este cu deosebire fierbinte. Ea urmează a fi dezbătută în continuare, foarte probabil multă vreme de-acum încolo. Deoarece, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
obsesia fericirii. Nimic din toate acestea nu ne e străin. Doctorul Cehov cunoștea bine sufletul omenesc. Cel dintotdeauna. Îl urmărea "sunetul unei corzi care s-a rupt (care se aude în toate piesele sale), spaima de gol, de viețuirea fără noimă, de adâncirea în prostie a oamenilor. Pentru Cehov, ,,sfânta sfinților" era viața. Nu murdarită, nu tăvălită în minciună și în stupida amăgire. Viața și firescul ei, trăită frumos, cu vocație, cu intensitate, altruist, generos, luată în stăpânire cu răspundere și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
acest lucru este prezent astăzi în marea majoritate a oamenilor. O persoană poate că s-a confruntat cu o tragedie, un destin dramatic, prăbușirea convingerilor, chiar și vina și disperarea de moment: ea nu se simte nici distrusă, nici fără noimă, nici condamnată, nici fără speranță [...]. Americanul tipic, după ce a pierdut fundamentele existenței sale, muncește să își clădească altele noi. Acest lucru este valabil în cazul individului și este valabil în cazul națiunii"1. O a doua apreciere, tot de la mijlocul
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]